O scurtă istorie a Românofobiei (1)
| 24/01/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Din punct de vedere sociologic românofobia este o manifestare xenofobă care se poate manifesta în ţările unde trăiesc populaţii româneşti, printr-o serie de discriminări şi sentimente ostile faţă de români – ca şi grup etnic-lingvistic – şi poate evolua de la hărţuiri la persecuţie instituţionalizată şi violentă. Discriminările şi sentimentele antiromâneşti au fost prezente, la diverse niveluri, printre persoanele şi guvernele ţărilor care au stăpânit sau care înconjoară România (si nu numai), şi privesc atât România însăşi, cât şi minorităţile româneşti care se află (sau s-au aflat) în acele ţări.
Pe un substrat difuz mult mai vechi: dispreţul occidental faţă de Europa ortodoxă şi orientală, înrădăcinat în dispreţul catolic faţă de “shismatici” şi faţă de lumea bizantină (Voltaire scrisese că “urăşte Bizanţul“, iar Edouard Antoine Thouvenel, ambasador al Franţei la Constantinopol în 1855, a scris că “Europa orientală este un gunoi de rămăşiţe de neamuri”)
Regatul Ungariei şi Imperiul Austro-Ungariei
Transilvania din evul mediu a avut parte de o organizare bazată pe existenţa unor grupuri etnice, care aveau putere şi influenţă în viaţa socio-economică şi politică. Grupul dominant a fost aristocraţia laică şi ecleziastică de etnie maghiară. Alte grupuri importante au fost saşii, secuii şi românii (sau valahii – Universitas Valachorum), toate cu o bază etnică şi etno-lingvistică (Universis nobilibus, Saxonibus, Syculis et Olachis). Comitetul general (congregatio generalis) al celor patru grupuri avea puteri legislative în Transilvania, dar uneori lua şi măsuri care priveau ordinea în ţară, relaţiile dintre clasele privilegiate, chestiuni militare, etc.
Un punct de cotitură în istoria românilor din Transilvania a fost anul 1366, când prin Decretul de la Turda regele Ludovic I al Ungariei a redefinit nobilitatea în funcţie de apartenenţa la Biserica Romano Catolică în acest fel fiind excluşi românii ortodocşi. Unica posibilitate a românilor de a accede la un rang nobil era prin convertirea la romano-catolicism. Unii nobili români ortodocşi s-au convertit şi au fost integraţi în nobilimea maghiară, dar majoritatea a refuzat, în acest fel pierzându-şi statutul şi privilegiile.
Ca urmare, treptat, după 1366 românii şi-au pierdut statutul de clasă privilegiată şi au fost excluşi din forurile de conducere din Transilvania. Aceasta a însemnat că populaţia română din Transilvania nu a fost niciodată reprezentată direct în Dieta Transilvaniei, care era formată din nobili unguri, germani şi secui (Unio Trium Nationum), în ciuda faptului că toate recensământurile efectuate de autorităţile ungare au avut ca rezultat o majoritate absolută a românilor în Transilvania, în timp ce celelalte 3 grupuri erau minoritare. În plus, în perioada medievală, românilor nu li se permitea să se aşeze între zidurile unor cetăţi din Transilvania, cum ar fi Sibiul, Braşovul sau Clujul. Acest fapt a permis o persecuţie continuă a românilor, sub-reprezentaţi. Spre exemplu, în secolul XVI, legile existente în Transilvania, prevedeau drepturi separate ale ungurilor, saşilor şi secuilor, faţă de cele ale românilor.
Ca umare, românii s-au revoltat de mai multe ori, cerând un tratament egal. Aceste revolte, ca cea a lui Horea, Cloşca şi Crişan din 1784, au fost suprimate imediat, prin violenţe oribile ale nobililor maghiari, care executau conducătorii rebelilor prinşi, prin tragere pe roată. Victima era întinsă pe pământ, iar executorii rupeau oasele prizonierului cu o roată cu ţepi. Ţărani si oraşenii de etnie româneasca erau aduşi cu forţa să privească tortura şi execuţia pentru a îi ameninţa si ai înspăimânta.
După ce Transilvania a fost anexată la Regatul Ungariei în 1867, autorităţile ungare au adoptat o politică tot mai intensă de maghiarizare sau asimilare a minorităţilor ca şi magyar (etnici ungari). Principala ţintă a acestor politici era populaţia de români din Transilvania. Prin politica de maghiarizare s- ajuns ca stăpânirea fluentă a limbii maghiare să fie obligatorie pentru a accesa serviciile guvernamentale cum ar fi administraţia locală, educaţia şi justiţia. Numărul de şcoli în limbi minoritare a scăzut continuu: în perioada dintre 1880 şi 1913, când numărul de şcoli cu predare doar în maghiară aproape s-a dublat, numărul de şcoli în limbi minoritare aproape s-a înjumătăţit. Nenumărate nume de persoane au fost maghiarizate într-o scurtă perioadă de timp, de multe în mod forţat şi împotriva dorinţei celor implicaţi.
Mişcarea naţională română a creat în 1892 Memorandumul Transilvaniei. Memorandumul Transilvaniei a fost o petiţie trimisă în 1892 de către liderii românilor din Transilvania împăratului austro-ungar Franz Josef, prin care se solicitau drepturi etnice egale cu ale populaţiei maghiare şi încetarea persecuţiilor şi a încercărilor de maghiarizare. După Ausgleich-ul din 1867, românii deşi erau populaţie majoritară în Transilvania nu aveau un statut oficial de etnici. Memorandumul a fost scris de către liderii Partidului Naţional Român – Ioan Raţiu, Gheorghe Pop de Băseşti, Eugen Brote, Vasile Lucaciu şi alţii. Erau solicitate drepturi politice pentru români şi denunţarea politicilor de intoleranţă faţă de români existente în regatul ungar.
Franz Josef a retrimis memorandumul la Budapesta, iar autorii săi au fost judecaţi de trădare de ţară la Cluj între 25 aprilie şi 7 mai 1894, fiind condamnaţi la ani grei de temniţă în cadrul Procesului memorandiştilor.Această situaţie a dus la scăderea încrederii în casa regală habsburgică şi la creşterea grupului românilor ce susţineau drept unică soluţionare a situaţiei lor în Transilvania, unirea regiunii cu Regatul României. Pe de altă parte, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei se arăta interesat de promovarea ideii unei federalizări a imperiului în Statele Unite ale Austriei Mari.
Surse: Ioan-Aurel Pop, Istoria Transilvaniei Medievale 1997; Romsics Ignác, Magyarország története a huszadik században (“O istorie a Ungariei în secolul XX“)
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut teofil 🙂
şi mulţumesc pentru aceste veritabile lecţii de istorie.
Salut tibi,
trebuie de amintit romanilor in Ziua Unirii de ce ne-am unit. Stai ca mai sunt 4 postari, ai sa fi surprins 🙁
Ştii că le citesc pe toate. Abia aştept. 🙂
excelente informatii;la fel ca si cele cu rusia;
viziune corecta,fara ” stridente”
Draga intamplator,
sunt suficienti “stridenti” nu mai este nevoie de inca unul. Faptele sunt fapte. Fiecare le interpreteaza cum stie sau poate.
Foarte bun articolul. Bravo! Poate ar fi interesant de redat mai pe larg luptele romanilor, ca nu a fost doar triada Horea, Closca si Crisan. Perioada in cauza este destul de vaga pentru romani. Cred ca ar fi iarasi interesanta o istorie a haiduciei in Oltenia si Transilvania.
Buna ziua si aici.
Foarte faina si sinoptica istorisire a romanofobiei.
As observa, daca mi-e permis, ca se refera doar la romanofobia cu determinare externa.Exogena, ca sa zic asa.Parerea mea este ca pe langa romanofobia exogena a existat -si este pana in ziua de astazi bine reprezentata- si o romanofobie interna adica endogena.Este de discutat in ce masura romanofobia exogena a determinat-o pe cea endogena.
Am facut niste observatii nu demult si pe blogul lui Turamba asupra practicilor de auto-stigmatizare sau auto-distructive care mie mi se par extrem de asemanatoare cu o anumita famelie de manifestari prezente la o alta natie fata de care s-au manifestat in timp tot felul de fobii. Asa cum evreii isi au ceea ce numesc ˝self-hating jew˝ , asa si romanii isi au ˝self hating romanians˝.Una dintre explicatii poate sa fie aceea ca aceste patologii apar din cauza perceptiei ca identitatea constituie o piedica in achizitia de status.
Ori si romanii au experimentat (si poate unii dintre emigrantii de travalii mai mult sau mai putin joase mai si experimenteaza) nu doar perceptia ci si realitatea ca identitatea lor sa fie o piedica in achizitia de status economic sau social.
Poate ca pentru ca tabla sinoptica sa fie completa ar trebui tratata si romanofobia endogena, adica interna , precum si cauzalitatea dintre diversele romanofobii externe si interne.
-Dispretul semi tiganulului/romanului MadalinVoicu la adresa romanilor se numeste romanofobie ?
-Dispretul meu pentru 65% din concetatenii mei care dupa ce au avut proba a 7 luni de guvernare usl au mers pe aceiasi mina se cheama 65/100xRomanofobie ?
🙂
Imi plac tot mai desele incursiuni utile in istoria nationala, mai ales raportarea noastra la cadrul mai larg a celor ce-au influentat istoria. Imi place noua Politeia World!
salut,
pentru asta am si facut-o 🙂
Echilibrat, onest, fara interpretari, dovedit documentat…ce mai vrem, manuale adevarate…multumesc inca odata Teiphyle!
cu placere 🙂
si eu multumesc !