Peisaj cu natură politică – mai mult moartă
| 23/12/2016 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
Redactat de @DanSu
PSD – are o istorie interesantă și lungă, mult dincolo de 27 de ani. Fondatorul PSD (cu începuturile FSN, PDSR si celelalte) nu a fost Ion Iliescu. El e doar unul din nenumărații reformatori de păr de lup. PSD are o istorie mult mai veche, practic a fost înființat de Lenin, prin 1919, dar se numea eufemistic “internațională comunistă”. Apoi, precum ieșeau zeițele antice din spuma mării, din smârcurile sovietismului s-a născut PCR-ul. PSD-ul nu e altceva decât un PCR re-brănduit. S-a renunțat la haina discursului ideologic, prea prăfuită. Nu s-a renunțat la limbajul de lemn, ci doar și-a modificat termenii, trecând de la “clasa muncitoare”, la “poporul și săracii”. Nici la reflexele totalitariste nu s-a renunțat, în PSD (ca de altfel și în PCR), oricine mișcă în front, este executat scurt și fără drept de apel sau măcar judecată. PSD-iștii, spre deosebire de PCR-iști, au decoperit deliciile banului, nu doar a traiului privilegiat. Dar educația întru respectarea șefilor, grăjdănism și directorism a rămas neschimbată, la fel cum neschimbat a rămas și tradiția (măcar simbolic) a “foștilor” de către actuali. În plus, este cultivat cu grijă simțul puterii – să știi întotdeauna unde este puterea în partid. Dacă nu te faci vinovat de deviaționism, care este, după cum spunea cineva, “să ții drumul drept pe când partidul o cotește”. Iliescu, pentru că a fost un activist zâmbăreț și a plăcut publicului, mai este ținut în vitrină să-l vadă poștașul când aduce pensia, dar oricum e doar un cadavru politic, la fel cu toți urmașii săi întru conducere partidească. PSD-iștii actuali se sfiesc să-și etaleze prea ostentativ bogățiile și averile, fără să se fiască să fie de un bădărănism “popular”.
PNL (PD + PDL) – spre deosebire de PSD și în ciuda numelui istoric, este un partid nou înființat, Câmpeanu fiind doar o glumă. Întrucât materialul social disponibil era tot din rândul foștilor membri și membrane PCR-iste, baza acestui partid s-a facut tot pe… această bază, singura deosebire fiind disciplina ceva mai laxă, spiritul trădării ceva mai dezvoltat și cinismul mult peste preaplin. Spre deosebire de PSD-iști, cei din PNL nu se sfiesc să-și etaleze rezultatele hoțiilor, ba chiar sunt mândri de ele, caci le confunda cu “reusitele lor in afaceri”. Mulți încercă (nu prea reușesc) să pară și finuți, poartă papion sau cravată, costum Armani, mașini de lux și amante siliconate. Singura legătură cu defunctul partid liberal ar fi spiritul tătărescian, de trădare a colegilor și alianță cu comuniștii. Mă rog, Bălaceanu-Stolnici măcar făcea o figură de distins informator al securității. Tânăra generație a moștenit dorința de prădător a primilor liberali, apetitul pentru aripi și aripioare. În PD – format ca partiduleț de casă al lui Roman – s-au cam fript cu Băsescu (mulți s-au fript cu el), dar acolo s-au strâns mulți din “directorii” mai ambițioși din PSD. Reunit (forțat) cu PNL-ul în PDL, s-a format un melanj de directori lacomi, ținuți strâns (la inceput, apoi mai lax) sub mâna de fier a Marinarului. Re-re-unit acum cu PNL și scăpat de sub jugul milităros al “dictatorului”, au creat un melanj de directorate dictatoriale, cu aroganță libertariană și impostură ideologică. După o istorie de un sfert de veac de secesiuni și reunificări, să faci iar o “re-re-unificare” este o utopie. La recentele alegeri, războiul dintre facțiunile PNL-iste și PDL-iste a fost de multe ori mai în prin plan decât alegerile în sine. Rezultatele vorbesc de la sine!
UDMR – are toate păcatele celor două partide analizate mai sus, dar vorbesc ungurește între ei. A propos de asta, circula pe net o glumă, cum că reporterul de la Sky News care prezenta arme livrate teroriștilor de către România, a avut marele merit de a convinge doi unguri să vorbească românește între ei.
PMP-ul este o bucățică ruptă din PNL+PDL plus una bucatica UNPR, cu stindardul Băsescu inainte (facut strict pentru orgoliul acestuia)
USR – Un grup de bezmetici și entuziaști activiști civici, de toate orientările și orgoliile posibile, s-au reunit (spre meritul lor) într-o fragilă alianță împotriva păcatelor celorlalte partide, infestate de politruci avari. Necazul mare este că imediat după alegeri, și-au dat cu stângul în dreptul (atât la propriu cât și ideologic) executând scurt și fără judecată pe unul din propria tabără (Moroianu). Nu mă interesează situația concretă, dar modul în care au procedat este total împotriva spiritului pe baza căruia au câștigat aceste alegeri – transparența. Nicușor are carisma unui șir Fibonacci. Corect dar ne-emotional. În obținerea victoriei i-a ajutat în primul rând anti-propaganda grețoasă a mediei clasice, care în turbarea ei de a-i împiedica accesul, l-a pomentit mereu și mereu – chiar în context negativ. Este de altfel și paradoxul propagandei – nu contează atât de mult cum vorbești despre cineva ci cât vorbești despre cineva. Atacurile repetate asupra lui, au fost o propagandă ieftină, eficientă și binevenită deoarece l-a adus în prim-planul electorilor. Nici nu avea altă șansă. FB-ul s-a apropiat mult de media televizuală, dar (deocamdată) nu a depășit-o pe segmentul de populație cel mai disciplinat electoral și legat de glia localității de domiciliu. O lege electorală care să recunoască realitatea dinamicii joburilor în lumea modernă ar fi săltat electoral USR-ul. Având însă în vedere publicul căruia i se adresează, va pierde masiv la punctaj dacă nu-și rezolvă rațional și transparent răfuielile interne. Publicul acesta nu înghite alți mafioți care își rezolva disputele în ședințe nocturne de execuție in care se evoca “disciplina de partid”. Nu mă interesează personajele, nu mă interesează că sunt ecologiști amestecați cu oameni de dreapta, cu stângiști, putiniști, corecți politici sau conservatori. La amestecătura lor aveau un singur punct care mă interesa: transparența. Bine băieți, puteți face orice prostii, dar măcar vorba lui Nea Iancu: “s-o știm și noi”! Cand deveniti opaci, deja sunteti pe copca!
În concluzie, peisajul politic de la noi arată destul de trist și uniform – roșu. Ca la snooker, unde sunt bilele “roșii” și bilele “colorate”. Singura pată de culoare apărută începe să se înroșească și ea.
Dragnea a propus o grăjdancă la postul de PM. Mișcarea nu e rea pentru el, dar să nu uităm istoria recentă, cu Ioana Maria Vlas, grăjdanca lui Vântu. Dacă era judecată după noul cod penal, nu făcea atâta pușcărie dacă își turna patronul din timp. În plus Vlas a slujit doar un singur stăpân, iar fostul stăpân a madamei nu era din gașca lui Dragnea. Șerpăria de la Constanța nu cred că a fost stârpită, dar nici nu cred că e stopată curățarea. Dragnea va simți mai bine ce însemnă grăjdăneala cu Bombonica lui.
Să nu-i fie grajdanul… bombonica de pe coliva politică! 🙂
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua.
Off topic si nu prea! Nimic nu este intamplator.
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/informatii-explozive-ale-jurnalistilor-din-gorj–care-pun-intr-o-noua-lumina-disparitia-lui-ghita–seful-directiei-operatiuni-speciale—surprins-la-o-petrecere-436412
Buna ziua 🙂
Intamplator sau nu , prefer lama lui Occam. Ce se poate explica prin imbrcilitatea iactantilor .prefer sa o explic prin imbecilitatea actantilor. \pentru ca diabolismul presupune inteligenta. Eu nu-i banuiesc pe alesi de inteligenta.\.
Buna ziua. Crimele nu se prescriu http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/ion-iliescu-inculpat-in-dosarul-mineriadei-637668 Sa speram ca nu o ”sterge” panala finalul procesului
Le doresc muti ani cu executare!
Bună seara!
S-a găsit un „nume” pentru „spațiul carpatodanubianopontic” după ce tot ce se găsește între granițele așa-zisului „stat” numit „România” va deveni „feuda” lui Dracnea: Teleormanistan…
http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/teleormanistan–147845.html
P.S. O urare, de Crăciun, pentru bolșevicul Ilici și complicii lui: ILICI LA OCNĂ! LA MULȚI ANI!
vinr sa rad,
Un subiect bine venit: “si noi, cu cine votăm?”. Acelasi electorat care l-a impins pe Iliescu, il menține pe Dragnea. Dupa 27 de ani. Biblicul timp de asteptare, de 40 de ani, isi va spune cuvantul si atunci rolurile se vor schimba. Cum? Dar, numai 10% de electorat va vota din doua motive: nu mai sunt in țară sau nu ii vor intereesa. Trăgînd linie dupa un sfert de veac, rămânem cu episoade scurte: Constantinescu, Băsescu si Cioloș. Lipseste careva? Foarte puțin.
Buna seara!
Mie imi place sirul lui Fibonaci! 🙂
Reality check ptr psd: electoratul lor nu puiește:)
In tara noastra nimic nu este intamplator si totul se plateste.
http://www.comisarul.ro/articol/hopa!-dragnea-minte!-pesedista-care-l-a-facut-ceta_863432.html
Sunt sute de cetatenii date aiurea 😀
Seara buna .
Buna seara.
Sebastian Ghiţă a făcut pipi pe tot statul român. Generalul Florian Coldea ori aduce fugarul în faţa Justiţiei, ori îşi prezintă demisia.
Fuga unui inculpat de sub nasul autorităţilor române a fost considerată, pe bună dreptate, un fiasco al structurilor de securitate, un eşec al intelligenceului românesc, o umilinţă ce niciodată nu a putut fi acceptată, o breşă în siguranţa naţională a României
http://sorinamatei.ro/sebastian-ghita-facut-pipi-pe-tot-statul-roman-generalul-florian-coldea-ori-aduce-fugarul-fata-justitiei-ori-isi-prezinta-demisia/
De 96 de ore, ubicuul Sebastian Ghiţă s-a făcut nevăzut. Nimeni nu ştie unde e, nimeni nu l-a văzut, autorităţile habar n-au dacă mai este în ţară, dacă şi-a luat tot mapamondul în cap sau dacă mai trăieşte. Toată lumea se ceartă cu toată lumea, dau vina unii pe alţii, se suspectează reciproc, se acuză unii pe alţii şi-şi dau cu legile în cap. Realitatea i-a îngenuncheat însă pe toţi. Aşa cum a ştiut el mai bine, Sebastian Ghiţă a făcut pipi pe tot statul român. Şi zi de zi, ceas de ceas, minut cu minut, Sebastian Ghiţă le arată tuturor structurilor securităţii naţionale, siguranţei naţionale a României şi cetăţenilor ei că dacă vrei orice, poţi orice. Poţi inclusiv să înnebuneşti o ţară întreagă şi poţi să fii aievea şi deloc. Din multe puncte de vedere, prin dispariţia sa, Sebastian Ghiţă mi-a dat dreptate. Niciodată cazul Ghiţă nu a fost şi nu este un subiect oarecare. În realitate şi cu adevărat, este întruchiparea a tot ce are mai rău SRI.
Pescuit din liceu de vechea conducere a SRI, Gioni Popescu şi Dumitru Zamfir, cu care a intrat şi în afaceri, Sebastian Ghiţă este ofiţer SRI. În mod oficial, Serviciul Român de Informaţii nu a recunoscut niciodată asta. Este ilegal să ai ofiţeri, acoperiţi sau nu, în politică, în magistratură şi presă. Ori o ilegalitate săvârşită, niciodată nu poate fi recunoscută de SRI. Încă de tânăr, cunoscându-i profilul năbădăoios, Sebastian Ghiţă a fost direcţionat spre zona IT, să înfiinţeze firme şi să le facă profitabile. Firmele, ajutate cu contracte din bani publici, armate de proxy din cârciumi şi liceu, dar şi ofiţeri de informaţii, trebuiau să aibă un chip. Întruchiparea lor a fost Sebastian Ghiţă. În spate şi în realitate ghidonate, firmele erau chiar ale serviciilor de informaţii. În principal, ale SRI.
Frumos – securitatea/sri si-a convertit caracterul represiv in scopul anti-national de dezintegrare a țarii – prin “specialisti” si “patrioti”.
Putem sa o spunem in toate formele, dar realitatea asta este. In timpul asta poporul il asteapta pe Godot
Se dovedește, de ani buni, că dușmanul cel mai mare al „statului român”, de cele mai multe ori, singurul său dușman este POPORUL ROMÂN!…
Nu sunt de acord cu asta. Poporul este ăsta pe care îl avem – la fel si intr-o clasa de scoala unde predai o materie, oricare ar fi ea. Este job-ul (croit pe interes personal sau de grup) al politicianului profesionist sa-si alcătuiască un mesaj convingator. Si aici este cheia – toate partidele de dreapta au fost pe contre si principii adevarate, nepractice, dar neconvingatoarea. Psd si toata șleahta au mers pe ceva simplu, comun uzitat si familiar: au promis ca dau! Si au “băgat” – ceva, in momentul zero. Dupa care au luat cu 7 mâini. Poporul român este obișnuit sa fie furat si mințit, si chiar mai periculos – obișnuit cu puțin si prost – si pe asta au mers acesti “specialisti”.
Simplu, cand privesti dinafara.
Câte legi a făcut „statul” ăsta, în favoarea nu ÎMPOTRIVA cetățeanului român simplu? Și atunci când s-au schimbat (DACĂ s-au schimbat) mai în favoarea omului simplu, după câte insistențe ale cetățenilor români s-a întâmplat asta???
PS N-o mai fi România de azi ca atunci, dar, din Raportul de condamnare a comunismului, prin anii ’60 (cam prin 1955-57), țara asta avea vreo 1200 de deținuți „politici”, din care, pe lângă legionari, țărăniști, liberali, socail-democrați (de-ai lui Titel Petrescu), peste 1000 (din 1200) erau doar țărani români! „Talpa” Țării avea, pe-atunci, vreo 70% din totalul populației active! Deci, „statul” comunist se „războia” cu poporul român, format majoritar din țărani! N-aș vrea să mai adaug, acum, din niște analize pe care le-am făcut cu ceva vreme în urmă, care regiuni ale țării au fost, până spre 1960, cele mai hotărât contra regimului comunist, și care – cele mai favorabile bolșevicilor…
În altă ordine de idei, din (foștii) comuniști a „emanat” FSN-FDSN-PDSR-PSD! Când au făcut ticăloșii ăștia un bine țării (nu statului!) numite „România și românilor???
Simplu: niciodata si in nici o forma!
Din cauza asta nu numai pcr-ul dar si ideologia comunista trebuie pusa la zid. Dar poporului trebuie sa li se explice in campaniile electorale nu numai doctrina politica de dreapta, dar si concret cum alegatorul va profita. Exact aici au esuat lamentabil toti politicienii de dreapta
Aici intervine și educația sau, mai exact, lipsa ei! Tembeliziunile, cu o mulțime de „emisiuni” (mai corect non-emisiuni sau anti-emisiuni!) au susținut ideea: „Gusturile nu se discută!”, dar au mințit, prin omisiune. Expresia corectă este: „Gusturile nu se discută, dar se educă!”. Unde, când (despre „dacă” nici nu mai aduc vorba!), a făcut mass-media din România educație în ceea ce privește gusturile privitorilor la tv? Pe de altă parte, aveți dreptate! Alegătorul considerat de „dreapta” este mult mai pretențios decât cel „captiv” de ani buni în „paradigma stângii”, care, aproape întotdeauna ia „de bun” ce i se servește la tembelizor… Din acest motiv, o strategie inteligentă ar fi aceea „la firul ierbii”, în care „dreapta”, prin voluntari, membri/simpatizanți, să ajungă să discute „din om în om” cu cetățenii, mai ales în orașele mijlocii și mici și la țară (deși n-ar trebui neglijate nici cartierele mărginașe ale orașelor mari: ar fi interesantă o analiză a preferințelor politice în cartiere ca Ferentari-București sau în Dacia, Alexandru cel Bun-Iași, de pildă…)! Știu cel puțin două exemple de strategie de acest tip: în 1996, unul din colegii mei de cameră, student, a sprijinit campania pro-CDR, ca voluntar, în satele din județul Buzău, rezultatul fiind victoria de atunci a Convenției (cu aliații de atunci) și a lui Constantinescu. A doua – campania (timidă, zic eu) a USR din această toamnă, în Teleorman (doar vreo 3,5% din voturi, deși, pentru un partid nou e mai mult decât nimic!)! Însă, cred că aici este „bătaia peștelui”, în „munca de lămurire” din „om în om”! Dacă se va face (de către „dreapta” politică) e de bine, dacă nu – trecem la planul B: cei care sunt de dreapta, ori își mai „varsă năduful” pe bloguri, ori eimigrează!…
Exact – educatia la firul ierbii. Pentru asta este nevoie de timp, rabdare, oameni, bani, programe politice – gen ce a facut Liiceanu cu apelul lui catre muncitori, prin ’90. Nu dupa ureche si sa lăsăm pentru mâine. Dar cine sa o faca? – o opozitie a acelor “specialisti” – secăturile din activul de partid, intrat in totalitate in fsn-psd, sau care s-au infiltrat in pnl, gen tariceanu.
Un prim pas este sa atragem tineri – astia sunt natural de dreapta, dar sunt influentati de parintii lor cu “toti sunt la fel”.
Altfel, putem sa asteptam pentru anticipate oricât – tot aceiasi vor iesi.
Tara de crestini
http://m.academiacatavencu.info/actualitate/romania–o-tara-de-cre-s-tini–condusa-de-musulmani-40666
buna dimineata!
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei-24-decembrie-ghita-scapat-de-un-acolit-al-lui-ponta/51232/