Theophyle, un an de la trecerea la Domnul
| 02/05/2015 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
Acum un an, in data de 2 mai 2014, nu aparea pe Politeia nici Revista Presei, nici un editorial, nici stiri externe.
Este singura zi cu desavarsire goala in calendarului unui blog pe care Theophyle publicase pana atunci 6168 de postari (ma refer doar la Politeia Veche si cea Noua, fara mai socoti blogurile Bibliophyle, History of Religions, Politeia Digest, Politeia Doctrinara, Politeia Geopolitical Analyses, Theophyl Istoria , Theophyle’s English Blog, unde el publica analize mult mai detaliate si mai specioase, si fara a mai socoti articolele de pe Contributors ori Curs de Guvernare).
Imi este, practic, imposibil sa cuantific numeric ce a insemnat Theophyle pentru blogosfera si pentru societatea romaneasca in ansamblul ei. Se spune ca unde scrie pana, nu taie sabia. Asa este, insa in cazul lui Theophyle, scrisul a disecat ca o sabie realitatea, analizand-o ca nimeni altcineva, scotand la iveala (in vederea exorcizarii si vindecarii) raul care macina la radacina acestui popor si care ii afecteaza roadele zilnice.
Theophyle nu doar a descris chirurgical evenimentul, ci a scris terapeutic. A scris cu incapatanarea celui care a crezut pana in ultima clipa, in noaptea spre 3 mai 2014, ca forta cuvantului si a ideii este mai mare decat a pumnului si a sabiei.
Nimeni din blogosfera romaneasca, dupa stiinta mea, nu s-a investit cu mai mult patriotism, abnegatie pentru adevar si foame de dreptate in articolele scrise si actiunile facute in realitate (despre care vorbea extrem de putin si atunci doar pentru a-i plasa in primele randuri ale meritului pe ceilalti).
Cand privesc in urma si incerc sa cuantific doar la nivel de cifre munca lui, ma sperii de vastitatea ei si ma intreb daca nu cumva traia intr-o lume in care ziua nu avea 24 de ore, ci mai multe. Cand incerc sa estimez impactul muncii lui, intrezaresc doar fragmente, intrucat esentialul pare sa se ascunda. Acest om, a carui amintire este mereu in fata ochilor, avea taria unui Sisif ce isi propusese sa darame muntele, nu doar sa care bolovanul. Si reusea!
Indraznesc sa spun ca acest om, ce si-a iubit tara si semenii pana in ultima clipa, a schimbat modul in care oamenii normali care i-au citit macar un rand se percepeau pe ei si pe semenii lor. Mi-a ramas in minte pana azi vorba unei cititoare de pe Contributors care nu stia nimic despre el si care l-a descoperit abia dupa trecerea lui la Domnul, odata cu publicarea unui articol de multumire din partea redactiei Contributors. Scria acea cititoare dupa ce a descoperit articolele lui Theophyle: “Nu știu cum să explic mai bine, dar am avut senzația că mi-am recuperat patriotismul“.
Iubitul si regretatul nostru Theophyle a recuperat el intai patriotismul din mainile celor care il murdarisera si ne-a aratat ca il putem reclama si noi, fara frica si sfiala. Un om care si-a iubit tara in mod firesc, dar cu patima, care nu a abdicat niciodata de la o darzenie politica pe care o mostenise de la strabunii sai ce facusera Canalul, un om care a inchegat o Comunitate ce supravietuieste si azi, la 1 an de la trecerea lui la Domnul.
Dumneavoastra, dragi membri si cititori Politeia, sunteti dovada vie ca efortul lui Theophyle nu a fost in van. A condus acest blog prin multe batalii politice si prin multe evenimente grele, cu speranta nezdruncinata ca acest popor va ajunge candva in pamantul fagaduintei, unde macar o parte din normalitatea pe care o degajeaza Politeia se va regasi si in viata reala.
Theophyle ne-a marcat tututor vietile. Expresia aceasta atat de simpla, dar atat de adanca, exprima cel mai bine tot ce a fost el pentru noi. Nu doar ca am citit si comentat articolele lui, ci am crezut in ceea ce il anima cand le scria. A degajat o asemenea forta de convingere, incat a adunat laolalta mii de oameni si sute de comentatori, care nu se cunosteau si care azi sunt inca precum o familie. Gestul de a intra pe blog dimineata sau dupa amiaza, de a saluta pe ceilalti, de a lasa unul sau mai multe comentarii sau pur si simplu de a citi, azi ne-a intrat in reflex precum respiratia. Membri vechi revin dupa luni de zile cu acelasi firesc cu care comentatorii zilnici intra pe blog. Diaspora si țara discuta zi de zi despre ce ii doare. Oameni care nu se cunosteau inainte au legat prietenii profunde.
Ne-a marcat vietile intr-un mod iremediabil.
Daca nu ar fi facut-o, astazi nu ati fi citit acest articol. V-o spun ca umilul Dumneavoastra servitor, care se mira in fiecare zi cum de gaseste timp si putere ca, de un an de zile, sa asigure continuitatea acestui blog, alaturi de @Desy Demeter. Nici un scriitor nu poate scrie doar pentru sine. Articolele de pe Politeia pot fi geniale, daca nimeni nu le citeste, ele nu exista. Dumneavoastra, dragi membri ai Comunitatii, sunteti cei care dovediti, in fiecare zi, ca Theophyle v-a marcat vietile in asa fel incat chiar si dupa trecerea lui la Domnul, firescul pe care el il degaja a intrat in firescul vietilor noastre.
Personal, am asumat administrarea acest blog fara sa mi-o fi dorit si fara sa fiu pregatit. Sunt constient ca nu ma voi ridica niciodata la inaltimea iubitului Theophyle si nici nu doresc acest lucru, caci nu poti dori sa egalezi pe cel pe care il iubesti si respecti. Fata de acesta nu exista competitie si comparatie. Fac insa tot ce pot, zi de zi, de un an incheiat, pentru ca aceasta Comunitate sa ramana ca pe vremea cand pe blog Theophyle scria cu literele rosii. Eu am ales sa scriu, ca administrator, cu albastru, ca dovada ca nu incerc, nici macar vizual, sa il inlocuiesc in inimile Dumneavoastra, unde va ramane pururea.
Insa incerc, atat cat pot, alaturi de @Desy Demeter, sa facem impreuna ca aceasta Comunitate sa marcheze in continuare vietilor oamenilor, asa cum a facut-o Theophyle. Daca veti fi alaturi de noi si ne veti ajuta in munca zilnica, fiecare dupa puterile proprii, patriotismul raspandit de Theophyle nu va pieri din neamul romanesc si va fi dus mai departe.
AMIN!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Hristos a inviat! Indraznesc sa va rog pe fiecare, ca omagiu pentru memoria lui Theophyle sa descrieti, daca doriti, cum ati ajuns pe Politeia si ce inseamna Politeia pentru fiecare. Va multumesc mult!
Buna dimineata !
In loc de cuvinte .. https://www.youtube.com/watch?v=HtbD0ocxPvM&list=PLcd578iQ02S7fuRDDybU-hWf4zV2ASRbi
”Multumesc drag prieten!
Sper sa avem impreuna succes si sa schimbam ceva in tara asta ” – Theophyle .
Multumesc, ziggy, pentru ca ne-ai reamintit 🙂
Buna ziua,
o pioasa amintire ptr. un om deosebit, pe care multi nu l-am cunoscut dar care jurai ca este de langa noi. A avut o calitate rara, daca nu unica, sa coaguleze o minoritate virtuala, sa creeze dependenta prin calitatea materialelor publicate, valoarea si mesajul transmis. Dumnezeu sa-l ierte!
Pe Politeia am ajuns dintr-o intamplare, citind un text pe HN legat de Vantu si manipularea grosiera pe care o facea irealitatea. Adevarul si coerenta articolului m-a determinat sa caut blogul.
Ptr. mine Politeia a devenit o comunitate virtuala de prieteni, este un strop de normalitate intr-o mare de gri.
https://www.youtube.com/watch?v=rrVDATvUitA /
Hristos A Inviat si buna ziua,
Omul care ne-a adus pe toti aici, mai intai ca cititori fideli, apoi drept comentatori mai mult sau mai putin prezenti, avea o calitate rara: cea de a spune adevarul asa cum il gandeam fiecare dintre noi. Poate, uneori, nu eram complet de acord, noi, comentatorii din off si beneficiarii muncii sale sisifice cu cele scrise. Paradoxal, insa, regaseam un punct comun, mereu si mereu, de la care discutia putea fi continuata. Nu pentru a critica, darama, ci pentru a zidi si da speranta.
Pe Politeia am ajuns absolut intamplator si nu am mai plecat niciodata. Timpul, adevarata “hiena” a zilelor noastre nu-mi permitea deseori sa (mai si) comentez. De citit, nu cred ca trece o singura zi fara vizite multiple. Si apoi, ce ar fi de adaugat fata de toate comentariile si informatiile impartasite de ceilalti? Multumiri celui care ne-a adus aici, in frumoasa noastra comunitate care indraznesc sa spun ca este mult mai mare decat lasa vreodata de banuit numarul comentariilor. A stiut sa daruiasca cel mai de pret lucru: speranta si descoperirea ca nu esti singurul care nu vede numai ce doreste (pentru a cita @mar) “marea de gri” a celor meschini care prea deseori ne inconjoara.
Anul trecut, aceasta zi si anuntul primit pe site pot spune ca se numara printre cele mai triste momente, cu acea senzatie de imposibil, de refuz, de credinta ca nu ai citit si nici nu ai inteles bine ce se intampla. Din nefericire era prea dureros de adevarat, chiar si pentru mine care indraznesc sa ma numesc un prieten necunoscut.
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Theophyle intre dreptii Sai.
Politeia, sper sa-i cinsteasca vesnic mostenirea cea mai de pret: comunitatea de prieteni virtuali, de cititori fideli care viseaza normalul, cinstea si adevarul mai presus de orice.
@Desy si @Cetatean: Va multumim pentru tot efortul deseori, mai mult ca sigur coplesitor.
Adevarat a inviat! Multumim, @nana, pentru cuvintele tale din suflet!
Buna ziua,
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Ion Herescu
un an!!!!
eu unul l-am “descoperit”pe blogul lui patrasconiu
comenta si mi-am dat seama ca unele idei ale mele coincideau cu ale lui;diferenta erau mult mai concis expuse si mai bine sintetizate(diferenta de cultura mult in favoarea lui theo)
apoi,fiind plecat -cred ca prin 2009/10 am descoperit blogul lui theo;
m-a intrebat daca sunt acelasi @intamplator de la patrasconiu:confirmat si asta a fost
as sugera ca marturisirea lui “de ce sunt conservator” sa fie republicata periodic;
si mi-as mai permite ceva: sunt convins-nu am nevoie de confirmari sau infirmari-ca @cetatean ca si @desy nu beneficiaza material de pe urma acestui blog;
atat cat ma pricep eu la IT-extrem de putin-cred ca “intretinerea tehnica” nu e gratuita
poate ca n-ar fi rau sa ne gandim ca trebuie sa contribuim un pic la supravietuirea blogului;macar in memoria lui @theophyle
salutare 🙂
@intimplator, acea marturisire, ma gandesc sa o fac pagina permanenta a blogului, luand-o de pe blogul vechi.
*****
https://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/02/27/de-ce-sunt-conservator/
Sunt conservator pentru ca recunosc modernitatea, dar o traiesc pe a mea. Valorile generatiilor recente sunt de respectat, dar traiesc conform acelora cu care am crescut.
Respect trecutul pentru ca el este baza viitorului. Prezentul a fost si va fi cea mai scurta perioada in viata unui om, implicit si a mea.
Recunosc divinitatea. Dumnezeu nu are nevoie de mine, eu am nevoie de El.
Biserica este o institutie la fel de ineficienta ca orice institutie creata de om. Biserica nu este o reprezentanta a Divinitatii pe pamant si nici toti preotii nu sunt oamenii Domnului. Imi aleg singur duhovnicul daca am nevoie de el. Traditia religioasa este importanta si trebuie respectata numai daca nu este umilitoare sau absurda.
Nu-mi fac chip cioplit in nici o activitate pe care o sustin – religioasa, sociala sau politica.
Oamenii nu se nasc buni sau rai, ei devin buni sau rai. Liberul arbitru a generat prima crima din lume, dar a generat si progresul care ne-a adus pana aici. Recunosc faptul ca sunt milioane de oameni mai buni ca mine, dar stiu ca sunt mult mai multi rai decat mine.
Copiii nu trebuie intelesi, ei trebuie iubiti. Daca vor reusi va fi triumful lor, daca nu vor reusi inseamna ca nu i-ai pregatit suficient de bine pentru viata.
Partenerul tau de viata este la fel de tanar ca la inceputurile vietii comune, la fel ca tine! Sa-l schimbi din cauza varstei nu te va intineri pe tine si nici nu vei deveni tu un alt om.
Dau Cezarului ce este al Cezarului! Nu dau nimic daca pe Cezar il cheama Caligula. Nu doresc ca statul sa-mi dea ceva mai mult decat merit: respect si protectia pe care o cumpar prin contributiile mele. Daca statul hotareste ca doreste sa-i ajute pe neajutorati o poate face, eu prefer sa o fac direct. Intotdeauna voi sti mai bine cum si costurile “ajutorului” vor fi fara “zeciuiala” intermediarului. Numai batranii, copiii si invalizi trebuie ajutati de stat. Omul tanar trebuie sa castige un salariu onest cu care poate sa-si creeze o familie. Exploatarea omului tanar este o masura antinationala si trebuie combatuta cu tarie.
Responsabilitatea fata de tine si ai tai este intotdeauna a ta. Nu poti cere statului ce nu-ti poate asigura. Nevoile tale pe timp de restriste trebuie acoperite din ceea ce ai contribuit cand nu erai in aceasta restriste sau din agoniseala pe care ai pastrat-o pentru aceste vremuri.
Imi caut dreptatea fara sa o cumpar. Sunt om si am drepturi naturale (ius naturale), pentru celelalte platesc prin apartenenta si doresc sa capat ceea ce cetatea a hotarat ca trebuie sa-mi acorde. Intotdeauna dreptul natural si dreptul natiunilor (ius gentium) prevaleaza drepturile acordate de cetate. Intotdeauna voi promova in primul rand o judecata dreapta, judecatori corecti si impartiali. Dreptatea mi-o cer pe lumea aceasta. Pentru ca pe lumea cealalta exista numai verdict.
Nu exista drept la nici o proprietate pe care nu o poti justifica. Proprietatea nejustificata este furata si Cetatea are nu numai dreptul ci si obligatia de a o confisca.
Imi iubesc tara si poporul fara a dispretui alte tari si alte popoare. Nationalismul nu se construieste din dispretul fata de altii ci prin cunoasterea si recunoasterea calitatii tarii in care traiesti si a poporului caruia ii apartii. Guvernantii de astazi sunt vremelnici, poporul este vesnic.
Educatia si grija fata de generatia urmatoare sunt ancorate in toate traditiile sociale si religioase ale omenirii, nu le poti neglija si trebuie sa le promovezi atat cat se poate. Ultima responsabilitate este insa a mea, a ta si a tuturor, care isi au urmasi. Copiii sunt facuti, nu cumparati la alimentara.
Sunt conservator pentru ca acestea sunt credintele mele cele mai profunde. Nu caut sa le schimb pentru ca am crezut ca numai asa pot eu trai. Nu voi fi parte din nici o asociere in care nu-mi voi regasi toate aceste principii.
*****
Multumim pentru gandul bun si pentru intelegerea aspectelor tehnico-financiare. Blogul este sustinut aproape exclusiv din bani doamnei Desy si din putinele donatii ale membrilor Comunitatii. Orice ajutor este binevenit de aceea exista o pagina pentru donatii in dreapta, iar Desy este singura in masura sa va spuna cat costa. Munca mea este si va ramane in intregime benevola, gratuita si din inima.
Buna ziua
Ca capsunar , cautam pe net ziare si bloguri romanesti pentru a avea o idee despre ” ce rumega tara” .
Politeia a fost o mare surpriza .
Prima impresie : ” deci nu sint toti spalati pe creier ” .
Ce a urmat , se stie .
Cu Domnul Herescu am avut o legatura “virtuala” si in afara blogului .
Mare om , mare cunoscator a “bolilor” romanilor care in majoritate au idea ” crede si nu cerceta” . O pierdere grea , personalitate imposibil de uitat .
Sa se odihneasca in pace Theophyle .
buna, Stef 🙂 Stiu de la Theo personal ca te aprecia si ca ai ramas pentru el mereu acelasi mai-mult-capsunar: un mare roman! 🙂 Iti multumesc ca ne aduci mereu comentarii atat de informate si de actuale!
Adevarat a inviat! Buna ziua!
Nu mi-am imaginat veodata sa ajung sa scriu despre Theophyle, chemat prea devreme la Domnul!
Ma stiam mai batran si eram sigur ca, spre deosebire de mine, el va apuca vremuri mai bune, pentru care lupta cu atata ardoare! N-a fost sa fie desi ar fi meritat sa vada cum si cand tara va ajunge sa scape din ghiarele comunistilor.
Inceputurile mele pe Politeia au fost prin septembrie -octombrie 2009. Cunosteam numele lui Theophyle din Cotidianul unde comenta, cred, pe blogul (nu mai tin minte bine) lui Patrasconiu.
Nu-mi amintesc cum am aflat de Politea dar am fost fericit cand am regasit numele lui Theophyle.
Am citit ceva timp fara sa indraznesc sa comentez. Apoi, cum vremurile erau fierbinti (urma alegerea lui Basescu pt. al doilea mandat) si comentariile pe masura, mi-am luat inima in dinti si am scris primul comentariu, cu teama ca nu sunt la inaltimea celorlati! Stiu ca am fost primit cu foarte multa prietenie, mi s-a urat bun venit si de atunci n-am mai parasit blogul nici in vacante.
Ce as mai putea adauga la postarea excelenta pe care a scris-o @cetatean? Doar ca l-am iubit foarte mult pe Theophyle, l-am admirat pentru patriotismul sau , pentru puterea neobisnuita de munca, pentru cultura vasta pe care a impartasit-o cu altruism cu noi toti. L-am respectat si , ca un scolar timid, il consideram ca pe un profesor pe care nu vroiam sa-l dezamagesc si ma bucuram nespus cand imi spunea o vorba buna despre comentarii.
Ziua de 3 mai 2014 ramane o zi neagra nu numai pentru blog ci si pentru mine personal: a fost ca si cum as fi pierdut o ruda apropiata si nu m-am obisnuit cu gandul ca dragul Theophyle nu mai este.
Nedreapta pierdere, nemeritata lovitura pentru toti cei care l-au cunoscut macar din scris.
Nu avem alta putere decat sa-l pomenim in rugaciunile noastre, sa aprindem o candela in memoria lui si sa nu uitam niciodata cat de mult a insemnat el pentru noi!
Sa uram viata lunga blogului si celor care il mentin la fel de viu, obiectiv si elevat: dragilor @desy.demeter si @cetatean, care, trecand peste imensa durere a pierderii lui Theophyle, au gasit calea cea mai inteleapta de a-i cinsti memoria, continuindu-i lucrarea.
Dumnezeu sa-l odihneasca !
salut, Cedric 🙂
Mlutumesc pentru comentariul substantial si din inima. Esti mai vechi decat mine pe acest blog, si ca ani si ca vechime, insa ai ramas acelasi spirit fresh, politicos si mereu atent cu ceilalti. De multe ori ai renuntat sa comentezi, ca sa nu superi pe cineva, iar cand ai facut-o, ai scris din inima! 🙂 Iti multumin pentru tot, si mai ales pentru pretuirea pe care o arati memoriei lui Theophyle!
D-zeu sa-i binecuvanteze amintirea lui Theophyle,Fie Iertat,si sa-l tina in preajma Sa ca prea l-a iubit de l-a chemat atat de devreme in imparatia Lui.
D-zeu sa-i binecuvanteze pt. daruirea efortul si curajul cu care City si Desy ii continua munca.
D-zeu sa-i binecuvanteze pe toti cei care ,prin postari,comentarii sau lecturari,tin vie aceasta comunitate
Salutare tuturor 🙂
L-am cunoscut pe alt blog(al lui C.Patrasconiu,ani buni de-atunci) M-au intrigat eruditia,simplitatea si claritatea ideilor si comentariilor sale.Apoi i-am descoperit blogurile,vastitatea domeniilor acoperite si profesionalismul analizelor facute,.Atunci am inteles ce fel de om este si sentimentele mele au devenit admirative.N-aveam cum altcumva,a ridicat stacheta a tot ceea ce inseamna viu,curat,moral,civic patriotic… incat n-aveai cum sa nu-l apreciezi.Inca nu deschisese blogul cu scena politica interna.Cand l-a deschis insa,am vazut ca dadea glas gandurilor mele,si-al multor altora.Angajarea in comentariul politic m-a apropiat de ideile lui Theophyle desi nu intotdeauna,de mult prea putine ori insa,nu am fost de acord.
Si atunci,blogul exista de putina vreme si era angajat deja politic ,am inceput sa comentez si eu.O tempora.Asa am descoperit apropierea ,pana la suprapunere uneori a ideilor si conceptiilor sale cu gandurile mele,asa am descoperit noi si noi comentatori ,de mare profunzime profesionala,morala,chiar vizionara pe care ii regasim in continuare aici.A fost ca o usa care s-a deschis generoasa pt furia noastra launtrica,pt energiile noastre interioare, pt a le uni intr-un suvoi critic si constructiv.A fost un doctor de suflete.
Theophyle s-a dus dar spiritul sau traieste in fiecare din noi si va trai mult timp de-acum incolo indiferent ce vremuri vor veni.
Ca s-o dau nitzel pe ezoterica 🙂 …demult de tot am avut pe 2 mai un accident(stranie coincidenta).Cel de sus m-a tinut pe langa ai mei.Acum,imi mai zboara uneori gandurile,Theophyle s-a dus…ca sa existe o particica si din mine…
Mircea, batrane 🙂 Acum nu trebuie sa mai faci smiley noaptea pe blog, se vad toate comentariile, tehnicianul s-a dat peste cap sa iti asculte rugamintile 😛
Ai ramas acelasi om bun si cu comentarii atat de la obiect, cum numai tu stii sa faci: un pic de umor de calitate, un pic de ironie fina, mult adevar, acuitate politica si mai ales prietenie cat cuprinde.
Theo a fost un doctor de suflete si un tamaduitor de multe amaruri, sa il rasplateasca Dumnezeu dupa bunatatea Sa!
multumesc pt cuvintele frumoase.Fii Binecuvantat !
iar tehnicianul…cum spuneai tu odata.. e un om de zahar 🙂
o zi buna tuturor,in liniste ,pace si pomenire a celui drag plecat dintre noi la Domnul,prea repede,Theophyle !
pe-aici ploua de rupe.Si cerul e mahnit de-aducerea aminte a tristei zile.
da` e o ploaie buna…roditoare…
si la noi ploua, Mircea, mohorata zi, de parca in consonanta cu ce a fost in noaptea de 2 spre 3 mai 2014…
Hristos a inviat!
Dumnezeu sa-l tina in cetele celor datatori de iubire, intelepciune si lumina pe Ion Herescu!
Pentru mine blogurile lui Theophyle au fost printre singurele descoperite cu mare bucurie ! Nu am indraznit mult timp sa comentez, fiind coplesita de vastitatea enciclopedica a temelor pe care le initia, dar am inteles intr-un tarziu ca cel care le- a creat a facut-o dintr-un profund respect si daruire pentru oameni. Ramane in memoria mea afectiva pilda oferita zi de zi de bunul Theophyle-“iubeste-ti Aproapele…” transpusa prin faptele cuvintelor sale ziditoare intru adevar si credinta ca lumea se poate schimba in bine prin puterea cunoasterii si respectarea oriunde in spatiu si timp a unor principii universale.Temeinicia capacitatii sale catalizatoare este demonstrata de mediul virtual creat de Theophyle. Acesta exista , respira si se propaga prin purtatorii de stafeta Cetatean si Desy Demeter carora le multumesc!
In spirit, Theophyle traieste printre noi!
https://www.youtube.com/watch?v=df-eLzao63I
@brandusa, iti multumim pentru gandurile tale, ai remas si azi dintre cititorii constanti si reactivi ai blogului, cum ai fost mereu! Cu adevarat ai interiorizat exemplul lui Theophyle!
Buna ziua.V-am gasit cu totul intamplator,un an si ceva in urma,iar cand am aflat de moartea lui Theophyle am ramas cu un gust amar,nefiind sigur ca veti continuua in linia lui. Va citesc cu sfintenie,in fiecare dimineata ,iar Contributors este la favorite pt mine. Dumnezeu sa-l ierte iar voua va doresc sa continuuati la fel ca si pana acuma.
Nica, multiumim cu drag 🙂 Dupa cum vezi, incercam sa continuam in aceeasi linie, si sa nu dezamagim pe cei care, ca tine, il iubesc in continuare pe Theophyle! Fii binecuvantat!
Buna seara tuturor…
Am ajuns aici tot de la blogul d-lui Patrasconiu, care era la vremea aceea (cred ca prin 2009) incantat de evolutia “blogului politic al lui Theophyle”. De atunci Theophyle a fost mentorul meu. Regret ca nu am apucat sa-i multumesc prin viu grai pentru indrumare.
@Desy si @City, va multumesc pentru tot ce faceti…
Diana, multumim si noi pentru tot 🙂
Hristos a inviat! 🙂
Pe domnul Ion Herescu, alias Theophyle, l-am cunoscut doar prin cele scrise. L-am descoperit mai intai pe Contributors, cred. La inceput, m-a intrigat si uimit claritatea si ascutimea analizelor precum si a comentariilor dumnealui. Apoi, am inceput sa-i citesc frecvent articolele, analizele, in tacere, fara a indrazni a comenta ceva. Uneori aveam impresia ca a intra pe blogul/site-ul dumnealui era ca si cum intrai in sufrageria cuiva, unde erai bine primit atat timp cat aveai decenta in toate a proprietarului.
Am indraznit sa ies din tacere abia odata cu mutarea dumnealui la Domnul, cand am vazut jalea, durerea si disperarea unor cititori. Si mai ales in momentul cand am sesizat ori doar mi s-o fi parut atunci a fi adierea unei „brize idolatrizante”. Nu stiu cum si de ce, dar simteam ca nu asta si-ar fi dorit de la noi. In opinia mea, a fost asemeni lui Moise, chemat sa desparta apele, sa spuna lucrurilor pe nume si sa ofere un model de viata, de om iubitor de Dumnezeu, de om si de tara.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca impreuna cu dreptii Sai!
Vesnica pomenire!
Adevarat a inviat, vesnica lui pomenire intru cei drepti ai neamului nostru! A fost un om drept si corect, si ma bucur ca ati simtit asta!
Adevarat a inviat!
Buna seara!
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Theophyle, cel care, cum atat de frumos scrie @brindusafrunza, ne-a daruit intelepciune, lumina si iubire… cum spune si Ioan, numit “apostolul iubirii”, ca este iubirea lui Hristos: “o iubire transformatoare, o iubire care te schimbă”.
Buna, Monik 🙂 Iubirea se daruieste fara a astepta nimic, asa a facut si Theophyle!
Hristos a inviat! Drumul meu a fost complicat. Mai intai ca colegi de lupta virtuala in timpul primei suspendari prezidentiale, apoi ca cititor al blogului si in cele din urma ca colaborator ocazional. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Adevarat a inviat! Gratie lui Theophyle, aici esti acasa, clemy! 🙂
Si acum ma gandesc de multe ori, cand imi exprim o parere, la Teophyle si cum ar fi abordat el subiectul respectiv. Deci, intr-un fel, putem spune ca traieste, un pic, si prin ,mine.
Unul din putinele repere model de eruditie, moralitate, onestitate pe care le-am intalnit in lumea virtuala.
Dumnezeu sa il ierte
salut, eugeni! Dumnezeu sa il ierte si pe noi sa ne ajute in ce facem!
Adevarat a inviat!
Buna seara tuturor!
Am ajuns pe Politeia in septembrie 2009 de pe blogul lui Turambar datorita claritatii comentariilor lui Theo. De atunci sunt cititor fidel al tuturor blogurilor lui Theo, chiar daca nu reusesc sa citesc in fiecare zi, citesc tot din urma.
Am inceput sa comentez destul de tarziu, am considerat nivelul discutiilor peste ceea ce puteam eu oferi. Domeniile abordate erau din sfera intereselor mele, dar sunt in toate doar un cititor. Am corespondat putin pe mail cu Theo. A fost o mare surpriza pentru mine sa constat ca imi raspunde.
Din punctul meu de vedere Politeia este un fenomen in societatea romaneasca, iar succesul i se datoreaza in primul rand lui Theo si lui Desy. Multumiri de asemenea lui @city si tuturor comentatorilor si cititorilor.
Dumnezeu sa il odihneasca!
Salutare, miki, si buna sa iti fie inima!
Nu stiu de ce consideri ca nivelul discutiilor era peste ceea ce puteai oferi, caci acest blog a trait si traieste mereu din ceea ce are fiecare specific. Nu este o competitie intre comentatori, si chiar daca ai fi, toti ar fi le egalitate in patriotism, daruire si politete.
Theo raspundea la multi pe mail, daca ca chiar la toata lumea care avea ceva sincer si curat de spus. Ma bucur ca oamenii care l-au cunoscut vin si azi aici, semn ca a lucrat cu inima, nu numai cu mintea, si ceea ce a facut a mers la inima oamenilor! Dumnezeu sa il rasplateasca, miki!
Buna citi!
Comentariul meu se referea la blogurile si postarile cu tematica specifica: istoria religiilor, unele teme de istorie nationala, geopolitica – postari din care am invatat multe.
Adevarat a Inviat!
Buna dimineata si buna sa va fie inima!
😆
Servus!
😆
L-am cunoscut pe Theophyle pe blogul lui Cristian Patrasconiu.
Alaturi de Tibi am fost printre primii lui cititori/comentatori pe blogurile lui.
Eruditia sa, dorinta lui nestavilita de a ne impartasi cunostintele, valorile, crezurile sale, vointa si dragostea de a pune “umarul” la schimbarea in bine a Romaniei, crearea unui sistem de valori la care sa ne aducem fiecare aportul, fie el cit de marunt, au fost pentru mine un reper in aceasta lume atit de zdruncinata.
Iubirea lui Theophyle fata de toti cei care i-au inteles, apreciat efortul si menirea sint insa alaturi de noi, de acolo de Sus, din cerurile vesniciei, imbratisat de Iubirea si Lumina Lui.
Doamne, Doamne sa-l odihneasca in pace!
Pentru continuitatea demersului lui, multumiri lui @cetatean@Demeter@cititorilor@comentatorilor!
Ingerasii sa va aiba mereu in paza! 🙂
buna, Maya 🙂 Ma bucur ca te revad! Sunt sigur ca Domnul si ingerii il au mereu in paza, asa cum mereu i-ai dorit si ne doresti cand intri aici! Sa fii sanatoasa, si tu si familia, si sa nu uiti sa ne citesti mereu! Venim de departe, de pe vremea cand acest blog nu exista, si speram sa mergem cat mai departe!
Cetatean
😆
Servus!
Urari de sanatate, fericire, bucurii tie si familiei! 🙂
Si acum, la implinirea unui an la trecea la viata vesnica a lui Theophylle, uneori, vestea aceasta imi provoaca durere.
Insa Viata, are caile Sale de nepatruns!
Demult, cineva mi-a spus faptul ca, atunci cind iti este dor de cineva/simti Iipsa unei persoane, care a trecut la cele vesnice, spiritul lui este alaturi de tine si ca orice gind bun/rugaciune spusa chiar si in gind, il ajuta sa ajunga cit mai Sus, in Cerurile Vesniciei.
Un adevarat Maestru este cel care lasa in urma lui, cel putin un discipol;Theophylle stia acest lucru si de aceea are in tine un demn continuator!
Felicitari si multumiri! 🙂
Citesc tot ceea ce apare aici, nu de putine ori recitesc arhiva blogului de unde ma “reincarc” cu multe, multe informatii, pentru ca din fericire stiu ca nu stiu! 🙂
Marele merit a lui Theophylle a fost faptul ca a reusit sa formeze o comunitate, “masa critica” necesara de a propaga necesitatea de “schimbare la fata a Romaniei”, de la primul individ pina la intreaga societate!
Este un proces lung, greu, dar el trebuie facut! Aceasta este mostenirea si datoria noastra.
Nimic nu este intimplator in lumea aceasta de aceea demersul lui Theophylle trebuie continuat de catre fiecare dintre noi, chiar daca la inceput pare doar o picatura de apa intr-un ocean.
Fiecare postare pe blog este o caramida in atit de necesara schimbare in bine a mentalitatilor si al sustinerii cursului democratic al acestui frumos “picior de plai”!
Ingerasii sa te aiba mereu in paza! 🙂
Buna ziua all ;
Nu stiu cum am ajuns aici . Stiu doar ca nu am mai plecat . Doar atat pot sa mai spun: pentru mine TheoPhyle este pe locul 2 dupa Nicolae Steinhardt.Sper ca s-au intalnit acolo sus.
Dumnezeu sa-i odihneasca si pe noi sa ne ierte.
Doina, multumim din suflet! Dumnezeu le aseaza El cel mai bine pe toate, asa cum a facut mereu!
Multumim mult, maya, si Desy si eu! 🙂 Fie ca Dumnezeu sa iti dea dupa inima ta buna!
Asa sa fie!
🙂
Si voua la fel!
Incerc (si nu reusesc ) sa imi aduc aminte cand si cum am descoperit Politeia. Probabil prin Contributors.
Nu am reusit niciodata sa inteleg cum a fost posibil sa existe intai Theophyle si apoi Politeia.
Doresc ca Politeia si spiritul ei sa existe si dupa ce isi va realiza menirea. Pentru ca spiritul este acel ceva care ramane si dupa ce ai uitat totul.
Salut! Te ajut eu 🙂
Ai ajuns pe Politeia in data de 22.02.2012:
https://theophylepoliteia.wordpress.com/2012/02/22/in-cautarea-omului-disponibil/#comment-198678
Draga Tiberiu, facem tot ce putem sa iti indeplinim urare si dorinta! Dumnezeu sa ne ajute!
bunä,
mä alätur , celor ce ii doresc lui Theo, sä-l odineascä d-zeu, el ne-a dat fiecäruia din noi,
sperantzä,putere,ideii,ne-a inbunätätzit cunostintzele. un om luminos cu inimä mare..nu cred cä
un om ce a intrat in contact cu el,s-au ideile lui il uita. eu find departe de zeci de ani,
dar iubind Ro si romanii, am vibrat la spusele lui si ale voastre.am träit ca si el, in acelas
cartier, ne-am necäjid de demoläri, de insensibilitatea conducätorilor .
e f. frumos ce facetzi, vä citesc cu drag zilnic si multzumesc.
stimata Doamna, multumim si noi ca ne cititi si ca, atunci cand puteti, comentati! Multa sanatate Dvs si familiei! 🙂
Buna seara 🙂
Dumnezeu sa-l odihneasca …
Nu pot adauga nimic … orice as spune mi s-ar parea prea putin…
Asa sa fie, Dane! O seara buna si tie si multumim ca ai trecut pe la noi in zi de odihna! 🙂
RIP, Theo! Citizen, I appreciate your efforts and dedication.
buna seara, doamna! Va multumim ca inca ganditi si simtiti romaneste, oriunde ati fi!
Buna seara, @Cetatean
Buna seara, all
Sunt atat de multi ani …. am si uitat de cand am inceput sa-l citesc pe Theo.
Inca nu imi vine sa cred ca nu mai este la “butoane”
Dumnezeu sa-l odihneasca
buna, Chibit 🙂 esti unul dintre cei vechi, am si uitat de cand ne stim! Theo nu mai e la butoane, Domnul a hotarat ca trebuie sa se odihneasca, altul mai tanar a preluat fara sa fie pregatit, insa se straduieste sa nu dezamageasca pe nimeni…
Dumnezeu sa il aiba in paza pe Theo!
Hristos a înviat!
Bună seara!
Nu mai știu exact cum am ajuns pe Politeia, nici când (îmi amintesc, vag, de un articol de pe Contributors, de acolo a plecat totul)… Am intrat, mult timp, rar, mai mult ca simplu cititor… Găseam informații utile, interesante, prezentate altfel, mai… pentru sufletul meu! Am (re)venit (aproape) zilnic, abia din toamna trecută, când, deja, Theophyle nu mai era aici, dar știu că rămâne mereu printre noi, prin noi, aici…
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
buna, Paganelis 🙂 Esti binevenit oricand, cu bratele deschise! 🙂
salutare, Revista Presei!
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei-4-mai-saptamana-de-foc-pentru-psd-ponta-se-agita/37466/