Ziarul de Duminica – 4 ianuarie
| 04/01/2015 | Autor Cetatean Categorii: Ziarul de Duminica |
Buna ziua in prima duminica din anul 2015! Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamanii in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Liviu Papadima. Contributors. Legea Costică
Acum vreo zece ani, Costică mi-a vândut o mașină. Acum vreo doi ani, citesc în ziare că mașina pe care mi-a vândut-o era, de fapt, a lui Vasile. Mă uit mai cu atenție la actul de vânzare-cumpărare și constat că numărul de înmatriculare nu e corect, marca mașinii nu corespunde, proprietarul dat în act e Vasile dar semnează Costică. E limpede, am fost păcălit. Vasile e ceva văr cu Costică și bănuiesc că s-au cam ciondănit ei când a ieșit știrea la gazetă. Sau poate Vasile știa mai demult cum stau lucrurile. Aud că Vasile ar fi avut ceva încurcături cu banca. Cine știe, vorbe de clacă. Nici notarului care a parafat tranzacția nu i-a mers între timp foarte bine. Costică, în schimb, băiat isteț, a băgat banii mei în afaceri, i-a înmulțit, ce mai, și-a făcut omul un viitor. Bănuiesc că nici Vasile n-a rămas cu buza umflată. Înfine, treaba lor. Cert e că Vasile tace mâlc, notarul așijderea, iar eu stau cu un act fals pe masă și mă întreb: până la urmă, a cui e acum mașina? A mea? A lui Vasile? A lui Costică? Mă duc la un avocat, îi spun, îi arăt. Floare la ureche, zice avocatul, mergi la judecată să se anuleze actul și dup-aia primești despăgubiri. Despăgubiri? Și eu am fost fraier, să semnez cu ochii închiși. Vreau doar să știu cum rămâne cu mașina. În rest, o să încerc să nu mă mai păcălesc și altă dată. Și, dacă trebuie – și trebuie – hai în instanță. Avocatul s-a dovedit un naiv incurabil. Costică știe cum să umble cu justiția. Prima instanță mi-a dat, cum era de așteptat, dreptate. Dar s-a spus că nu era competentă să judece speța. A doua, la fel – și tot așa a fost anulat verdictul, din motive procedurale. S-a dovedit chiar că o singură instanță era calificată să se pronunțe în cazul dat: instanța Costică. Și, ce să vezi?, aici am pierdut. Necăjit, stau cu actul falsificat în continuare pe birou, mângâindu-mă că măcar lumea a aflat ce și cum, și dacă lumea îți dă dreptate, scapi măcar cu obrazul curat[…] Costică a ajuns personaj influent, cu siguranță va găsi o cale să repare lucrurile. Doar are atâția sfătuitori competenți! Și uite că a găsit-o. O aflu de la televizor: tocmai s-a dat Legea Costică. Care zice cam așa: cei care au furat o mașină și-au vândut-o mai departe, intrând astfel în încurcătură, pot să renunțe, de bună voie și nesiliți de nimeni, la mașina furată. Chiar așa. Ce să ne mai târâm prin tribunale degeaba, când avem o țară cu hoți inimoși. Integral pe Contributors
Alexandru Lazescu. Revista 22. Democraţia liberală şi regulile jocului global
Problema e că Uniunea Europeană joacă întotdeauna respectând regulile. Putin se joacă cu regulile”. Această descriere plastică a situaţiei din Ucraina îi aparţine primului ministru de la Kiev, Arseniy Yatsenyuk, şi este extrasă dintr-un interviu acordat recent săptămânalului german “Der Spiegel”. Într-un sens mult mai general aprecierea este valabilă pentru Occident în ansamblu şi pentru situaţia la nivel global. Ce şanse ai să impui un anumit tip de comportament într-o lume în care regulile sunt încălcate sistematic de tot felul de actori: state, terorişti, indivizi? Fie că e vorba de protecţia proprietăţii intelectuale, de atacuri teroriste sau de unele cibernetice. Asta nu însemnă neapărat că Vestul nu încalcă niciodată regulile. Intervenţiile militare din Irak sau din fosta Iugoslavie nu au avut un mandat din partea Consiliului de Securitate ONU. Un recent raport asumat doar de democraţii din Senatul american vorbea despre “tortura” la care ar fi recurs CIA imediat după atentatele din 11 septembrie 2001 la interogarea unor suspecţi de terorism aflaţi în detenţie. La fel, dezvăluirile lui Edward Snowden, în prezent refugiat la Moscova, au creat dificultăţi majore Washingtonului. Şi pe plan intern, unde deşi acţiunile NSA aveau acoperirea legală necesară, au existat destule voci critice care s-au plâns că s-a mers prea departe cu invadarea spaţiului personal, cât mai ales pe plan extern. Deşi în materie de spionaj aproape orice este permis, faptul că s-a făcut public că au fost interceptate convorbirile telefonice ale liderilor unor aliaţi ai Statelor Unite a produs iritare şi a creat falii în interiorul blocului occidental. Şi, ce e mai grav, toate aceste întâmplări au devenit calul preferat de bătaie al cercurilor activ anti-americane de pe vechiul continent. Însă în ciuda acestui întreg cor de voci inflamate din zona liberală americană sau din cea a stângii şi extremei drepte europene gata să pună imediat semnul egal între acţiunile Occidentului, în principal ale Americii, şi ceea ce face Putin sau chiar mişcările teroriste islamice din Orientul Mijlociu şi Africa diferenţa este una de la cer la pământ. Nu e una de nuanţă ci de substanţă. Integral pe Revista 22
Ramona Ursu. Adevarul. Iertaţi-ne, domnule preşedinte! Cu pensia de 4 lei, doar perdele grena i-am putut lua tovarăşei Tatiana, la Palat
Domnule preşedinte Iohannis, vă scrie o votantă. Una dintre milioanele de români care au crezut, acum vreo lună şi ceva, că şi-au luat ţara înapoi. Care au crezut, poate mai mult decât o fac toţi cei care îşi aranjează acum fotoliile prin Palat, că scapă, în sfârşit! de baroni, de mafioţi, de ipocriţi, de mincinoşi, de parveniţi, de hoţi şi de slugoi, care ne-au jefuit până şi sufletele un sfert de veac. Una dintre milioanele acelea care v-au votat nu pentru că nu-l doreau pe celălalt. Ci pentru că au vrut să vă voteze! Una dintre milioanele care au crezut în dumneavoastră chiar şi atunci când tot, dar tot din jur vă prezenta doar ca pe un perdant. Domnule preşedinte, citesc cu mâhnire cuvintele unei doamne. Citesc şi nu-nţeleg cum de-am ajuns să facem România bine cu oameni care nu simt nimic din tot ce am simţit noi, votanţii dumneavoastră, în 16 noiembrie. Aflu, aşa, că doamna Tatiana Niculescu Bran, numită de dumneavoastră purtător de cuvânt şi plătită din banii noştri, e dezgustată de „mobilierul vetust din vremea comunismului”, de „covoarele înflorate pe fond roşu închis, de perdelele grena, de canapelele cu perne de catifea”, pe care le-a găsit la Palat. Citesc că doamna e scârbită şi de „starea precară a instalaţiilor sanitare”, găsite tot la Palat. Că nu, nu poate munci, pe banii noştri, fără un aparat cu napolitane sau cu Coca-Cola pe lângă birouaş. Citesc, domnule preşedinte, şi mă gândesc la eroii aceia din turul doi, care au îngheţat la cozile umilinţei întinse la ambasade, care au plâns ca să voteze, care n-au mâncat, care n-au dormit, care n-au avut linişte până când nu au pus ştampila pentru o Românie normală, aşa cum şi-o doresc. Citesc că doamna Tatiana Niculescu Bran e deranjată de noii ei colegi (mă gândesc cum a putut, oare, cunoaşte nişte oameni în doar câteva zile?), de domnii de la SPP care îi duc tava cu apă la nas, de „nişte oameni copleşiţi de respect” care îi deschid şi îi închid uşa, de „doamne în halate” care „au aerul că trebăluiesc de zor”. Citesc, domnule preşedinte, şi mă gândesc la copila de 14 ani, căreia, în Ajunul Crăciunului, i-aţi dăruit o tabletă, pentru a-i aduce mai aproape de suflet părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Părinţi care, posibil, v-au votat. Integral pe Adevarul
Cristian Campeanu. Romania Libera. În 2015, Iohannis are datoria să fie „conflictual”, chiar cu riscul suspendării
Agenda pe care o va anunța și promova anul viitor va defini întregul mandat prezidențial al lui Klaus Iohannis și de hotărârea și abilitatea președintelui de a le duce la îndeplinire va depinde succesul sau eșecul său în fruntea țării. Pentru a reuși, Iohannis va trebui, are chiar datoria să intre în conflict cu Guvernul și cu Parlamentul și cu cea mai mare parte a clasei politice. Președintele României este instituția politică învestită cu cea mai mare legitimitate și care poartă cea mai mare încărcătură de speranță dintre toate instituțiile democratice. Au demonstrat acest lucru toate rundele de alegeri prezidențiale, care au înregistrat constant cele mai mari rate de participare. Constituția îi conferă, prin urmare, președintelui atribuții pe măsura acestei legitimități și investiții de speranță populară. Traian Băsescu a fost primul președinte care a înțeles să facă uz de aceste atribuții, ceea ce l-a adus, inevitabil, în conflict cu guvernele și majoritățile parlamentare ostile. Klaus Iohannis poate să opteze între a fi un președinte conciliant, care nu deranjează pe nimeni și un președinte care înțelege să facă uz de întreaga autoritate prezidențială pentru a promova o agendă de reforme politice și administrative necesare, ceea ce îl va aduce, inevitabil, în situația de a intra în conflict cu adversarii săi. Din acest punct de vedere, Klaus Iohannis a început prost. În discursul rostit în Parlament cu prilejul preluării mandatului președintele a definit „lucrul bine făcut” drept „consens, nu doar în declaraţii, ci şi în acţiune, cu rezultate măsurabile“. Dar președinții nu sunt regi să proclame priorități naționale care să fie însușite atât de Guvern cât și de „opoziția loială”, sunt oameni politici, care au o agendă politică și, prin urmare, au și opozanți. Singurele moduri de a avea „consens național” (un deziderat foarte drag și lui Ion Iliescu la vremea lui) sunt fie să nu faci nimic, fie să desființezi opoziția. De fapt, statutul președintelui este un bun loc de a începe dezbaterea. În mod evident, există o tensiune constituțională între legitimitatea democratică a funcției prezidențiale și ușurința cu care președintele poate fi suspendat de Parlament, simplificată și mai mult acum, după intrarea în vigoare a modificării la legea referendumului care reduce la 30% pragul de participare la care acesta devine valid. Integral pe Romania Libera
Andrei Plesu. Adevarul. Religia, şcoala şi dreapta măsură
Se discută aprins pe tema orelor de religie din şcoli. Dacă să existe sau nu, dacă să fie obligatorii sau facultative, dacă să focalizeze asupra creştinismului, a ortodoxiei, sau să prefere generalitatea unor prelegeri de istoria religiilor. Am mai multe argumente care, din punctul meu de vedere, pledează, în mod raţional, pentru păstrarea în programa şcolară a orelor de religie. Mai întîi, e firesc şi recomandabil ca orice spor de cunoaştere, orice efort de înţelegere, fie că e vorba de istoria doctrinelor economice, de astrofizică, sau de marile texte sacre ale umanităţii, să îşi afle locul în programul de formare şi in-formare a omului tînăr. A evacua religia din sfera culturii e, oricum, ilustrarea unei ignoranţe cronice cu privire la istoria artei, a literaturii, a învăţămîntului universitar, a identităţii spirituale europene şi planetare. Ideea că studiul religiei produce bigoţi, că e vetust, că lezează autonomia statului laic vine, mai mult sau mai puţin conştient, în continuarea propagandei ateiste, a retoricii – cu adevărat vetuste – pentru care religia e „opiumul popoarelor”. Există, e drept, un mod rudimentar, superstiţios, de a te raporta la tematica transcendenţei, dar tocmai de aceea e foarte important să avem, încă din şcoală, o bună întîlnire, un dialog luminat cu această tematică. Iar dacă tot ce e tradiţie e „vetust“, atunci n-avem decît să ne naştem din nou, spălaţi pe creiere, voioşi să „sheruim“ un confortabil statut de fiinţe virtuale. Cît despre laicitate, nicăieri în civilizaţiile europene bine aşezate, ea nu implică, dincolo de o firească separare a domeniilor şi competenţelor, o ipocrită acţiune de subminare reciprocă. Roluri specifice, autonomie, dar nu excludere şi cu atît mai puţin dispreţ mutual. Trebuie să recunoaştem că opozanţii orelor de religie din şcoli au ce au mai ales cu religia autohtonă. Dacă s-ar introduce cursuri de mitologie greacă, sau de filozofie buddhistă, cei „ofensaţi“ ar fi mult mai puţini. Or, normal este ca orice comunitate să aibă cultura propriei ei confesiuni. Să trăieşti într-un spaţiu creştin şi să n-ai habar ce este Eucharistia, ce sunt „tainele“, ce înseamnă Crăciunul, ce se întîmplă în timpul liturghiei, ce rost are icoana şi ce deosebiri sunt între catolici, ortodocşi şi protestanţi e o formă de incultură fudulă. Nu strică nimănui să ştie mai mult decît ştie şi să priceapă universul simbolic şi ritual al bunicilor săi. Şi, mai ales, nu strică nimănui să citească Scriptura, de vreme ce nici lectura Coranului, a Talmudului şi a Upanishadelor nu trece drept futilă în ariile culturale pe care le reprezintă. Integral pe Adevarul
Florin Negrutiu. Gandul. Dragă Victor, ai putea da o ordonanţă să se interzică parcarea laterală?
Ai suferit destul. Ce, ai omorât pe cineva? Ai furat şi ai dat înapoi, ca tot omul, prin ordonanţă de urgenţă. Coşurile de la Kauflandul de pe Barbu Văcărescu funcţionează doar cu monede de 50 de bani. Dragă Victor, doamna Vali de la doi, care n-are niciodată monede de 50 de bani, te roagă să dai o ordonanţă să se rezolve cadrul legislativ care reglementează statutul cărucioarelor de supermarket. Fiii mei insistă să dai o ordonanţă ca să se difuzeze obligatoriu Singur Acasă în fiecare duminică din an, nu doar de Crăciun. Soţia mea te roagă să dai o ordonanţă care să interzică parcarea laterală. Tata îşi doreşte o ordonanţă care să dea meciuri pe toate canalele, nu doar pe cele de sport. Mama vrea o ordonanţă care să stingă becurile automat cum ieşi din cameră. Vecinii mei te deranjează cu o ordonanţă care repară liftul şi cu una care strânge gunoiul şi în zilele libere legale. În fine, mie poţi să-mi dai o ordonanţă ca să-mi aducă maşina de spălat cu uscător pe care am comandat-o de Black Friday, dar pe care n-am văzut-o nici în ziua de azi. Şi dacă se poate, ai putea da şi un HG care scoate petele de pe rufe şi lasă un miros de prospeţime în viaţa ta? Vezi, toţi avem probleme, mai mici sau mai mari, şi toţi îţi scriem cu încredere, ca lui Moş Crăciun. Ne permitem să-ţi spunem „tu”, pentru că în campania electorală, când ne-ai înfundat cutiile poştale cu pliante, ne-ai promis că vei fi alături de noi şi ne vei împlini toate dorinţele, să fim şi noi mândri la noi în ţară. Am aflat ieri că ai inaugurat sezonul ordonanţelor pe persoană fizică, altfel n-am fi îndrăznit. Deci cum rămâne? Ne dai ori nu ne dai? Integral pe Gandul
Silviu Sergiu. EVZ. Klaus Iohannis- președintele care tace, dar nu prea știm ce face
Președintele Klaus Iohannis și-a început ezitant cariera la Palatul Cotroceni. La fel și purtătoarea sa de cuvânt, Tatiana Niculescu- Bran. Putem spune că cei doi fac greșeli în tandem. Poate că au nevoie de o perioadă de acomodare. Nici președintele, nici unii intre consilierii săi (nu este doar cazul doamnei Bran) nu au mai ocupat funcții cu o așa mare expunere și grad de responsabilitate. Nu este exclus, însă, ca erorile grave să apară pe parcurs. Klaus Iohannis a câștigat alegerile prezidențiale cu sloganul ”România lucrului bine făcut”. Într-o tentativă de a-l peria mediatic pe cel de la care se speră grațierea lui Dan Voiculescu, Antena 3 a titrat, la un moment dat, pe ecran: ”România lucrului bine tăcut”. Mesajul se dorea a fi unul pozitiv: președintele tace și face. Parțial adevărat. Este evident că Iohannis tace, iar acest lucru împiedică opinia publică să știe ce face. Din păcate, noul președinte tace prea mult. Chiar și în legătură cu aspecte importante ale exrcitării mandatului de șef al statului. Cele două întâlniri cu premierul Victor Ponta, de pildă, au rămas secrete pentru opinia publică. Ce să înțelegem din asta? Că nu s-au discutat lucruri suficient de importante pentru a fost comunicate publicului în detaliu? Cel mai probabil, Klaus Iohannis a vrut să se pună la curent cu agenda Guvernului pentru perioada următoare. Este firesc. Nu e nicio rușine să transmiți publicului acest lucru. În plus, alegătorii- nu doar cei care i-au dat votul-, vor să știe cum se poziționează șeful statului în raport cu temele majore. Administrația Prezidențială nu a suflat o vorbă pe această temă. A fost dat publicității doar un comunicat banal, lemnos, birocratic, care nu conținea nicio informație relevantă. Această situație îi convine de minune premierului Victor Ponta. A simțit repede potențialul politic al relației cordiale cu șeful statului. La scurt timp după întrevederea cu acesta, le-a reproșat liberalilor că vor scandal cu orice preț, că nu înțeleg normalitatea unei relații calme președinte-premier, invocând faptul că PNL a contestat Bugetul de stat pe 2015 la Curtea Constituțională. Integral pe EVZ
TNR. Fotogalerie! Cum şi-au decorat salata de boeuf 7 personalităţi marcante ale politicii româneşti.
Ion Iliescu a rămas fidel ornamenticii tradiţionale. Victor Ponta nu s-a putut abţine şi l-a scos pe Ghiţă la o salată cinstită. Integral pe TNR
Va urez o zi buna!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
buna dimineata ! 😀
Buna dimineata Ziggy! 🙂
O zi frumoasa! 😀
Multumesc . O zi frumoasa si La Multi Ani Desy ! Multi si buni 😀 !
Domnule Cetățean
Sper că acceptați posibilitatea ca cineva să nu fie întotdeauna de acord cu dvs. Dacă nu acceptați, pur și simplu nu citiți comentariul – oricum publicarea nu mă interesează, însă schimbul de opinii, da.
Silviu Sergiu – Dl. președinte Johannis este un comunicator slab sau mediocru. Unde este tragedia ? Mai ales după o săptîmână în care a i-fost criticată dur orice acțiune; de la decorarea dlui Bjorza, numirea consilierilor, ținuta dnei Johannis, etc.
Cu dl. Andrei Pleșu divergențele sunt vechi, deși uită nenumăratele dovezi personale de prețuire pe care i le-am dat de-a lungul vremurilor. Măcar datorită influenței pe care o deține (absolut meritat) asupra generațiilor mai tinere, Studiul religiei trebuie făcut cu extrem de mare atenție; evitând studiul dogmelor și folosind personal cu bună calificare didactică, nu religioasă, și mai ales în moduri adecvate vâstei.
Dna Ramona Ursu exagerează răutăcios. Dna Bran are sensibilitatea oricărui scriitor (putem discuta mult despre sensibilitatea dlui Cărtărescu) și a exprimat opinia dsale referitoare la ambianța din Cotroceni. Nu a cerut finanțare pentru schimbarea ambianței, iar chestia cu ”contribuția din pensia sărmanei bunicuțe” este o exagerare siropoasă care nu o onorează.
Mass-media uită adeseori de dragul ratingului propria responsabilitate.
Altfel cu cele mai bune urări de sănătate și prosperitate
buna dimineata! 🙂 V-am acceptat opinia, nu inseamna ca si sunt de acord cu ea. Insa nu vad rostul unei controverse in aceasta zi. Cred totusi ca exagerati cand va descrieti implicit ca o persoana fata de care Andrei Plesu insusi ar trebui sa detina o amintire: “Cu dl. Andrei Pleșu divergențele sunt vechi, deși uită nenumăratele dovezi personale de prețuire pe care i le-am dat de-a lungul vremurilor“.
Cand vad o astfel de fraza, ma gandesc ca numai Gabriel Liiceanu sau fratele mai mare al lui Andrei Plesu o poate scrie, nu Stefan Bragarea!
O zi buna!
Buna ziua!
Relativ la discuția de ieri privind controlul internetului (@stefan60 știe cel mai bine..:D:D) :
http://www.spiegel.de/international/germany/inside-the-nsa-s-war-on-internet-security-a-1010361.html
La Multi Ani domnule @Cetatean si un An Nou 2015 mai tihnit decat cel trecut, dar cu mai multe sperante si impliniri personale, pentru toate Doamnele si toti Domnii Politeeni !
Imi permit un scurt comentariu, legat de respectabilul Andrei Plesu :
consider ca lipsa unui SOLIDARNOSC romanesc ,unui “scut” in fata lichelelor politicii a fost si permanentul “razboi rece” intre factiunile intelectualitatii romanesti si urmaresc , cu mahnire, sterpa sfada intre minunatii Dorin Tudoran si Vladimir Tismaneanu, de pilda sau intre H.R. Patapievici si nu mai stiu cine,
fara sa mai pun la socoteala ca intelectualii “umanioarelor” au ocupat, pe nedrept, zic eu pozitii de “ayatolahi”, asa cum il aparati dumneavoastra, domnule Cetatean pe Andrei Plesu… Oameni de stiinta extraordinari, cum este Stefan Zamfir , conducatorul proiectului “ELI” de pe platforma “Magurele” sau exceptionalul domn Solomon Marcus ori domnul Constantin Stroe, admirabil vizionar, care a adus francezii de la Renault acum multi ani in Romania nu sunt luati in seama, nu fac parte din “Sfatul Inteleptilor” deoarece Andrei Plesu si ceilalti au “locurile in strana” bine ocupate, dar , in afara IRONIILOR la adresa celorlati nu au adus nimic bun, dupa umila mea parere, pentru insanatosirea MORALA a natiei…
Sunt demni de tot respectul intelectualii “umanioarelor” , dar a sosit timpul sa li se atraga atentia ca e bine sa asculte toate vocile “onorabile” ce pot duce la renasterea sperantelor, de dupa alegerea Domnului Klaus Iohannis !
Vremea ironiilor si a “umorului” adresat celorlalti cred ca a cam trecut…
Fiti binecuvantati si Providenta sa ne ajute pe toti !
Cu respect,
Cristian
La multi ani, @Cristian! Multumim pentru urari si pentru gandurile bune, asemenea si dumitale! 🙂 Insa unde ai vazut dumneata ca eu personal il apar pe Plesu (de cine si de ce?!)
Buna ziua,
Consider ca „“locurile in strana” bine ocupate „ e(sint) de fapt un exil . Plesu a fost ministru pe la inceputuri, parca și consilierul lui Basescu (tot pe la inceputurile presedentiei lui). Cazul ICR e graitor în a ilustra rejectia unor oameni ,care ar putea -cred eu- sa facă ceva pt țara asta ,de către clasa asta politica nenorocita. Tot ilustrativ este faptul ca am ajuns de la un apel (către lichele..) la o ruga (fie-va mila..). Consider dealtfel ca singura arma care le mai rămâne sunt aceste ironii. Vorba aceea , D-zeu nu da cu parul…..
Pivitor la acești oameni de stiinta extraordinari , eu văd situația în felul următor :
sa presupunem ca unul dintre ei e ministru și i se scoala cretinului sa mai dea o ordonanta de urgența (cazul plagiat). Ce va face respectivul ? Îl va acoperi pe individ ? Ii va da girul sau ? Situația e mult prea complicata , mult prea complicata . Și nici măcar aia 300 de specialisti virtuali ai lui Constantinescu nu o pot rezolva . Sau 1000…e tot aia .
Cercul asta vicios asistat-saracie e ff periculos . Caci de asta e de fapt vorba.
Ca fapt divers , în Germania , aproape o cincime din populatie e la limita saraciei. 1,6 milioane copii depind de Hartz IV(ajutoare socilae). Din 80 milioane total populatie.Si astia mai vor sa muncesti pina la 70 ani ..daca esti in stare…
Buna ziua,
Patriarhul Daniel “isi baga coada”:
http://www.stiripesurse.ro/patriarhul-daniel-invitatie-pentru-klaus-iohannis-raspunsul-presedintelui_943305.html
Bine zis, “coada”… iuda dracului de la capul BOR vrea sa se asigure ca nu-i seaca sursa de pomana (marea catedrala casa poporului) in detrimentul unor programe spre rezolvarea unor probleme reale din sistemul de sanatate, invatamant, etc.
Sper ca Germanicus sa-l ignore in loc sa se pupe pe boturi cu el in piata constitutiei
buna ziua
chestia asta cu “mersu’ prin biserici” mie imi suna -scuze-“ca dracu”
o fi pr ,dar e prost ales
marele “scandalagiu”basescu mergea destul de des la Liturghie-daca nu cumva in fiecare duminica-dar niciodata nu a implicat “credinta”in pr politic
iohannis a devenit presedinte fara a implica biserica in campania electorala
credinta este o problema personala nu trebuie folosita ca marketing politic
dupa mine ,un prim semnal despre -probabil “stilul johannis”- si nu e un semnal bun
Comunismu’ n-o muritu/ Doar o tzara s-odihnitu’!
O nenorocire nu vine niciodată singură :(((. După sondajul IRES, care ne dă imaginea sărăciei, avem și ordonanțe de urgență care ne dau imaginea ticăloșiei.
De ordonanța cu plagiatul știți deja. Ei i se mai adaugă una, care a trecut neobservată. Pe 30 decembrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial OUG 95/2014, care aduce unele modificări la Legea 341/2004 (Legea Revoluționarilor). Pentru că ordonanța conținea erori semnalate inclusiv de Mediafax, pe 1 ianuarie, când noi dormeam, a fost publicată în MOf o erată care dă forma finală a ordonanței.
Modificarea cea mai ultragiantă se referă la art. 1 din Legea 341/2004, care suna așa: „Revoluţia română din decembrie 1989, declanşată prin revolta populară de la Timişoara, continuată în Bucureşti şi în alte localităţi ale ţării şi transformată în revoluţie antitotalitară, sprijinită de armată, care a condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democrației.”
Ei bine, în noua formulare impusă prin OUG, art. 1 sună așa: „Revoluţia Română din Decembrie 1989, declanşată prin revolta populară de la Timişoara, continuată în municipiul Bucureşti şi în alte localităţi ale României, unde revoltele cetăţenilor români au fost reprimate de forţele de ordine şi s-au soldat cu morţi, răniţi sau arestaţi, a condus la dobândirea libertăţii şi la instaurarea democraţiei în România, constituie un moment crucial în istoria ţării.”
Prin urmare, Revoluția din 1989 nu mai are caracter antitotalitar – și nici nu a mai dus la căderea regimului comunist…
https://www.facebook.com/sorin.cucerai/posts/10152536057922644
Nici Loteria Romana nu mai e ce a fost! Nu sunt jucator la loto dar de o asa harababura n-am mai auzit.
O fi de frica DNA!!
http://www.ziare.com/stiri/loto/premiera-in-istoria-loteriei-extragerile-de-duminica-si-joi-au-fost-anulate-1341434
postare noua! 🙂