Europa: 1 noiembrie 2012 / Putinizare, orbanizare, pontacratizare
| 01/11/2012 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Franţa este acuzată că nu face destul pentru a fi mai competitivă şi este pusă la zid pentru tendinţele protecţioniste. Franţa, a doua economie ca mărime din Uniunea Europeană, este depăşită la capitolul competitivitate nu doar de mari state producătoare precum China, ci şi de 
restul Europei, a afirmat Pascal Lamy, directorul general al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Avertismentul, unul dintre cele mai dure şi directe date până acum de vreun oficial, vine după ce liderii din lumea franceză a afacerilor au atenţionat că Franţa nu va deveni competitivă dacă nu le sunt reduse costurile, iar oficialii UE au condamnat Parisul pentru tendinţele protecţioniste. “Competitivitatea Franţei pe pieţele străine se află de zece ani la cota de avarie, iar acest lucru nu este mai evident decât în Europa, unde Franţa îşi pierde din cota de piaţă de zece ani. Locul unde balanţa comercială a Franţei s-a deteriorat cel mai mult este tot Europa, ceea ce înseamnă că, deşi aud din când în când contrariul, problema lor cea mai mare nu este China”, a spus Lamy, citat de CNBC. El apreciază că Franţa îşi poate îmbunătăţi pe termen scurt competitivitatea reducând povara fiscală care apasă pe afaceri pentru a le da acestora spaţiu de manevră. Acelaşi lucru i-au cerut preşedintelui socialist François Hollande printr-o campanie de presă şi liderii din lumea afacerilor, care vor ca guvernul să reducă cu 30 de miliarde de euro costurile salariale plătite de angajatori. Ca răspus, Hollande a anunţat că va prezenta măsuri pentru stimularea competitivităţii pe 6 noiembrie. Până acum, însă, preşedintele a detaliat planuri prin care mai degrabă se pune o povară fiscală şi mai mare pe companiile mari. Măsurile vizează reducerea deficitului în bugetul pentru anul viitor. Un exemplu de deficienţă în competitivitate îl dă Renault, al doilea mare producător auto din Franţa, deţinut în proporţie de 15% de guvern. “Construirea aceluiaşi Clio IV mai degrabă în Franţa şi nu în uzina noastră din Turcia costă cu 1.300 de euro mai mult, în parte din cauza costurilor cu forţa de muncă. În cadrul Renault, fabricile franceze sunt cele mai slabe. Nu este o problemă doar de costuri, ci şi de flexibilitate”, a spus directorul de operaţiuni al Renault Carlos Tavares. Pentru a câştiga popularitate din partea sindicatelor, Hollande a promis că vor fi construite mai multe maşini în Franţa. “Cred că preşedintele francez şi guvernul sunt conştienţi că ţara poate fi modernizată doar prin reforme profunde. Dar reformele întâmpină rezistenţă în economie deoarece majoritatea francezilor cred că ţara lor este un loc foarte vesel, înconjurat de o lume rea”, a mai spus Lamy. Integral in Ziarul financiar.
David Cameron primeşte prima loviturã importantã în parlament, pe tema bugetului UE. Premierul britanic, David Cameron, a primit o lovitură, miercuri, din partea euroscepticilor şi a opoziţiei laburiste cu ocazia unui vot fãrã efect constrângãtor din parlament, în urma cãruia i-a fost respinsã 
propunerea de îngheţare a bugetului european pentru a-l îndemna sã obţinã o reducere, relateazã AFP şi Reuters. Un amendament în favoarea unei reduceri a bugetului multianual 2014-2020 supus votului de cãtre conservatorii eurosceptici, care s-a bucurat şi de sprijinul laburiştilor, a fost aprobat cu 307 voturi pentru şi 294 contra. Liderul guvernului britanic, marginalizat la Bruxelles pentru intransigenţa sa, a suferit astfel prima înfrângere importantã în faţa legislativului de la Londra prin acest vot. “Acest guvern este, dintre toate guvernele, cel care a adoptat cea mai durã linie în negocierile bugetare de când ne-am alãturat Uniunii Europene”, a subliniat el în timpul dimineţii, reiterându-şi intenţia de a-şi exprima dreptul de veto în cazul unei mãriri a bugetului. “Este slãbit în strãinãtate şi este slãbit şi aici. Este un nou John Major”, a fost reacţia liderului opoziţiei laburiste, Ed Miliband, al cãrui partid a sprijint amendamentul respectiv. “Psihodrama europeanã” a fost, în fapt, fatalã pentru doi dintre predecesorii conservatori ai lui David Cameron: Margaret Thatcher şi John Major, noteazã AFP. Aduce Adevarul.
François Hollande recunoaşte că se confruntă cu un moment “foarte dur” în exercitarea puterii. Preşedintele francez François Hollande recunoaşte că se confruntă cu un moment “foarte dur” în exercitarea puterii, 
afirmând că în prezent nu mai există “nicio indulgenţă, niciun respect” faţă de acţiunea sa, scrie în ediţia de joi cotidianul Le Monde. “Exercitarea puterii, în prezent, este foarte dură. Nu mai există nicio indulgeţă, niciun respect. Dar ştiam acest lucru”, declară şeful statului francez, care se află la cel mai scăzut nivel în sondaje. Potrivit unui sondaj TNS Sofres publicat miercuri, preşedintele înregistrează o scădere de cinci puncte procentuale în comparaţie cu scorul din luna octombrie, doar 36% dintre francezi afirmând că au încredere în el. Însă preşedintele vrea să îşi asume această situaţie. Puterea, “am vrut-o”, subliniază el, “nu doar din motive personale, (ca) destin al unei vieţi. Ci deoarece eu cred că pentru Franţa este mai bine ca o (formaţiune) de stânga să efectueze această mutaţie, ca ea să fie efectuată prin negociere, în dreptate, fără ca cei mai fragili să fie răniţi sau desconsideraţi. Ceilalţi ar fi făcut acest lucru, fără îndoială, însă în mod brutal”. Foarte criticat de către opoziţia de dreapta, comentatori şi presă, Hollande îşi apără modul de guvernare, fondat pe negocieri. “Îmi asum această metodă. Este nevoie de timp pentru a decide, deoarece, odată ce ai decis, decis rămâne. Uitaţi-vă la Sarkozy. I-au trebuit trei ani să deşire scutul fiscal”, spune el în această discuţie cu jurnalişti de la Le Monde. François Hollande concede, totuşi, că “în termeni de comunicare, negocierea este mai puţin uşor de purtat, deoarece necesită timp. Vom vedea ce voi lăsa eu (în urma mea) la finalul mandatului de cinci ani”. “Ne aflăm în al treilea an de criză. Relansarea (economică) va sosi, este o problemă de ciclu”, subliniază el. Totuşi, “se poate petrece, de asemenea, un scenariu negru, cel al recesiunii”, adaugă preşedintele Franţei. Mediafax
O “inevitabilă” reducere de buget UE după 2014. Parlamentul European (PE) şi Comisia Europeana (CE) critica propunerea de buget a Preşedinţiei Cipriote a UE care prevede 50 de miliarde în minus faţă de cele 1.033 de miliarde de euro iniţial sugerate de CE. Cipru încearcă astfel un compromis între ideea generoasă de buget avansată de instituţiile UE ( fiindcă la baza deja 
PE cerea un buget viitor robust) şi dorinţa Marii Britanii şi a altor mari ţări UE de a cheltui mai puţin. Ele cer o reducere cu 100 de miliarde de euro. Negocierile la nivel înalt privind bugetul 2014-2020 încep în 22 noiembrie la Bruxelles. Este limpede acum ca in acele negocieri prevazute sa dureze mai multe zile si nopti, undeva vor fi taieri de fonduri pe care presedintia cirpiota le vede drept “inevitabile”. Se vorbeste, in principal si teorretic pentru moment, despre Politica Agrocila Comuna (PAC) si despre Politica de Coeziune ca cele doua mari arii de cheltuiala unde cifrele ar trebui reduse. Pentru moment, nicio cifra nu a fost pusa pe masa. Ideea fondurilor reduse apartine a sapte state membre(Marea Britanie, Franta, Germania, Olanda, Suedia si Austria) care vad aici oportunitatea de a cheltui mai putin pentru UE. Deviza lor este “sa cheltuim mai putin si mai eficient “. Atentie insa, in aceasta configuratie Franta ocupa un loc aparte. Pentru ea, toate cheltuielile trebuie reduse, mai putin cele privind agricultura care distribuie subventii directe generoase fermierilor francezi. De aceea, la Bruxelles se zice ca probabil PAC nu va fi atinsa cu prea mult. Ramâne ca victima sigura Politica de coeziune (destinata mai ales noilor state membre) dar in aceasi categorie ar putea intra si educatia (programul Erasmus) , cercetarea si inovatia. Este deci de la sine inteles ca nici Parlamentul European si nici Comisia Europeana nu pot accepta aceasta. In plus, la capitolul administrativ (de functionare a UE) se vor face unele reduceri de buget. Drept urmare, functionarii europeni se vor afla in greva in 8 noiembrie pentru a protesta fata de o eventuala reducere a salatiilor lor. Destinatarii banilor prin aceste politici, printre care şi România, au format o coaliţie care se lupta pentru a pastra un nivel onorabil al fondurilor structurale (de coeziune).Acestia doresc ca si in viitor nivelul de plati pentru coeziune sa fie comparabil cu cel din prezent. “ a cheltui mai eficient nu inseamna a cheltui mai putin “ Cele 15 state membre ale grupului ( Bulgaria, Cehia, Estonia, Grecia, Spania, Ungaria, Lituania, Letonia, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia si Croatia) cer sa se ramâne la cele 376 de miliarde de euro propuse de CE pentru aceasta politica menita sa ajute regiunile sarace ale Europei. Ele mai spun ca angajamentele deja luate fata de statele aflate in nevoie de fonduri nu pot fi revocate. Altfel zis, acestor state li s-a promis pe vremuri ca vor fi ajutate iar acum , cu toate ca timpurile devin grele, promisiunea nu trebuie sa le fie luata inapoi de marile contribuitoare la bugetul UE. Unul din argumentele aduse, si care este la moda in acest moment, este ca o politica robusta de coeziune va ajuta cresterea economica si creerea locurilor de muncă. RFI.
Orbanizare, putinizare, pontacratizare. Elmar Brok, un important europarlamentar german, a calificat alegerile din Ucraina drept un semn al „putinizării” acestei foste republici sovietice. Mai demult, am scris un articol intitulat „orbanizarea României”. Cele două noţiuni sunt strâns înrudite. Putinizarea, un termen care trimite la progresiva transformare a unei democraţii defecte precum Rusia lui Elţîn într-un regim autoritar de felul celui 
condus de Vladimir Putin, e un fenomen care a cuprins nu doar fostele republici ale URSS, ci şi alte state din fosta Europă comunistă. Cu pericole majore se confruntă, în context, şi România şi Ungaria. Care, din democraţii funcţionale sau aproape funcţionale, s-au văzut, iată, transformate în ultimul an în democraţii defecte. În speţă, orbanizate. Dacă plagiatorul impenitent, Victor Ponta, va apuca să stea mai mult la putere, s-ar putea vorbi, la un moment dat, şi despre pontacratizare. România a stârnit ample critici în vară, între altele din cauza tentativelor de manipulare a listelor electorale şi de reinterpretare post-factum a regulilor referendumului. Ungaria a iscat noi valuri de indignare în occident din pricina recentei schimbări a constituţiei maghiare, astfel încât o nouă lege electorală, ce ar urma să fie adoptată la 12 noiembrie, să cimenteze pe veci actuala putere. Profitând de strivitoarea sa majoritate parlamentară, premierul Viktor Orban a hotărât ca, pe viitor, alegătorii să fie obligaţi să se înregistreze din patru în patru ani. O vor putea face fie în comunele, raioanele şi localităţile în care trăiesc, fie prin internet, ori, dacă sunt maghiari care trăiesc în ţările vecine, de pildă în România sau Slovacia, pe cale epistolară. În mod evident, această schimbare e extrem de problematică. Odată adoptată, noua reglementare silindu-i pe alegători să se înregistreze periodic i-ar marginaliza definitiv pe mulţi unguri mai puţin alfabetizaţi sau educaţi, dând altora posibilitatea de a repeta fraudele în genul celor prin care comuniştii şi-au obţinut majoritatea în 1947. Fiindcă s-ar desfiinţa Registrul naţional de evidenţă a persoanelor, ceea ce ar deschide larg poarta manipulărilor şi înşelăciunilor de tot felul. Reculul democratic din estul Europei a debutat în spaţiul ex-sovietic, mai întâi în Rusia, sub fostul kaghebist Vladimir Putin. A urmat Ucraina, apoi scandalizarea Europei din cauza îngrădirii libertăţii presei în Ungaria, pentru ca, după accesul la putere al USL, să înceapă în România puciul parlamentar şi un veritabil război împotriva instituţiilor statului de drept. În acest context, contează prea puţin denumirile sau orientarea formală a partidelor ajunse la putere la Moscova, Kiev, Bucureşti sau Budapesta. Peste tot ele încearcă să se eternizeze la putere, scop în care, fără nici o jenă, erodează ori videază de conţinut legile, mecanismele şi instituţiile democraţiei şi încalcă sistematic principiile statului de drept. La Budapesta domneşte dreapta, în vreme ce la Bucureşti s-a instalat la cârmă o alianţă de stânga. Dar, în mod semnificativ, toate coaliţiile dedate unor forme diverse de putinizare, orbanizare sau pontacratizare invocă la tot pasul „patria”, „naţiunea”, „ţărişoara” şi „independenţa”. În fapt, uniunile şi partidele politice cu pricina sunt pretutindeni la originea unor isterice stridenţe naţionaliste premoderne, care nu maschează decât o nemăsurată poftă de putere şi apetenţa spre a scoate la mezat ţările încăpute sub controlul lor. Din păcate, Europa n-are ac de cojocul acestor alianţe antidemocratice, antioccidentale şi antieuropene. Prea mult s-a legănat Bătrânul Continent în iluzii şi auto-amăgiri. Din nefericire, elitele apusene au crezut că atracţia unui occident eficient, prosper şi competent vă dăinui veşnic şi va preveni în veci pururi derapajele colectiviste, extremismul şi re-comunizarea. Criza, prelungindu-se mai mult decât părea firesc, a devoalat caracterul falacios al acestor speranţe. Dincolo de himere, occidentul ar face bine să se mobilizeze rapid. Societăţile deschise sunt pe moarte ori în acut pericol, nu doar în Rusia, Ucraina, Ungaria şi România, ci peste tot. Deutsche Welle
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
