2012: Cinci cărţi de citit !
| 20/12/2012 | Autor theophyle Categorii: Carte |
Incep bilantul anual cu cel mai inofensiv subiect cu putinta, cartile. Anul 2012 a insemnat mai putin de jumatate decat citesc de obicei, totusi cateva recomandari, mai pot gasi:
Pe locul 5 – Oracolul din Stambul de Michael David Lukas.
“Oracolul din Stambul” este in parte naratiune fantastica, in parte poveste plina de intelepciune. Cartea este povestea unui fetite extraordinare, captiva in capcanele istoriei. Dupa moartea mamei, Eleonora este crescuta de tatal si matusa ei, in Constanta secolului al XIX-lea. În vara lui 1877, la naşterea Eleonorei, semnele se adună deasupra Constanţei port la Marea Neagra – un stol de pupeze purpurii, Steaua Nordului aliniată cu Luna, o furtună şi invazia armatei Rusiei ţariste – la Marea Neagră se indeplineste o veche profeţie.
Crescută de tatăl ei, Iacob, negustor de covoare, şi de mama vitregă, Ruxandra, Eleonora Cohen este un copil-minune, dăruit cu o voinţă nemaivăzută. La doar opt ani, Eleonora ajunge pe malurile Bosforului, la răscruce de lumi, unde începe o nouă viaţă. Viata ei se schimba in totalitate, aflata in cautarea stabilitatii si a dragostei parintesti, intra in contact cu personaje la fel de interesante si exotice, precum orasul misterelor, Istambul.
Paralel Eleonorei, Michael David Lukas dezvolta un alt pesonaj fantastic, Yoncef Bey – functionar turc, cu convingeri liberale, subversive “periculoase” pentru vremea respectiva si peisajul politic otoman.
Spionul din poveste este profesorul Muehler – rector al colegiului American si lucreaza la doua capete, informator atat al Guvernului American, cat si al Marelui Vizir.
Când excentricul Sultan Abdulhamid al II-lea o numeşte sfătuitoarea sa de taină, drumul măririi şi al bogăţiei i se deschide fara insa ca fetita sa profite de noul ei statut. Intalnirea cu marele sultan, dincolo de onoarea dar si panica coplesitoare, ii aduce renumele de “oracol” dar si genereaza dileme majore fata de cursul destinului sau. Desi are o varsta frageda, inteligenta plina de cunostinte o transforma pe mica eroina sa ia decizia cea mai buna pentru ea, in momentul de cumpana pe care il intampina.
Captivanta lectura din prima pagina pana la final, “Oracolul din Stambul” este o combinatie reusita intre fictiune cu istoria si exotismul, o lectura recomandata cu mare placere. Aparauta in Editula All – in seria Strada Fictiunii.
Pe locul 4 – Regele, inteleptul si bufonul… marele turnir al religiilor de Shafique Keshavjee.
Prologul cartii este aproape un basm sau daca doriti o fictiune fantastica. Basmul trateaza insa multe teme si subiecte prezente in lumea contemporana, de la cultura si credinta pana la relatiile dintre oameni, indiferent de convingerile politice, religioase, filosofice sau sociale.
Autorul isi incepe naratiunea de basm cu formula consacrata – “Intr-o tara indepartata traia un popor pasnic. Valurile murdare si zbuciumate ale problemelor lumii nu ajungeau decat rareori pe frumoasele sale plaje, calde si ocrotitoare.”; continua insa, “De la un timp insa ceva nelamurit se schimbase. Florile nu mai aveau acelasi parfum si mierea isi pierduse dulceata.”; “Atmosfera devenise incarcata, ca stapanita de un zgomot surd care anunta o mare furtuna.”
Momentul declansator al intrigii este acela reprezentat de un visul cidat pe care il are regele tarii din poveste respectiv, intr-o noapte cu luna plina din luna mai, vis asemanator sau complementar celor avute de Inteleptul si Bufonul sau… Astfel, Regele decide ca peste aproximativ un an sa inaugureze in regatul sau o competitie teologica, un concurs intelectual cu participanti din toate meleagurile si reprezentant al tuturor religiilor existente.
Regele, decide sa invite sase reprezentanti, cate unul pentru ateism, iudaism, islam, crestinism, hinduism si budism. In ordinea in care am prezentat religiile participante la ‘turnir’, concurentii s-au numit profesorul Alain Tannier, rabinul David Halevy, seicul Ali ben Ahmed, doctorul Christian Clement, swami-ul Krishnananda si calugarul Rahula. Bufonul, si testoasa acestuia, Eloise ofera cinismul si umorul bine punctat in punctele de divergenta care apara in expunerile reprezentantilor religiosi.
Esenta religiilor, conform reprezentantilor acestora, evidentiata la finalul concursului, consta in urmatoarele cuvinte: Crestinism – har si solidaritate; Iudaism – sfintenie si credinta; Islamismul – milostivenie si supunere; Hinduismul – libertate si nemurire; Budismul – detasare si compasiune; Ateismul – complexitate si umanitate.
Povestea de dragoste care insoteste intriga principala, devenind si de multe ori in centru atentiei cititorului povesteste despre fiica imamului, Amina, care transmite iubitului o promisiune solemna si mai presus de orice alte fraze nascocite de poeti: “Cea mai mare fisura a universului/ Nu va putea sa reziste iubirii./ Cea mai dureroasa rana a pamantului/ De Dumnezeu va fi vindecata intr-o zi.”
La final apar si fisele de prezentare ale diverselor religii ‘analizate’ in roman, scriitorul indeplinind astfel, pe langa rolul de povestitor al unei povesti / basm / fictiune fantastica si pe acela de profesor de teologie descriind pentru cei interesati de variatele curente religioase, bazele lor intelectuale. O carte foarte buna din toate punctele de vedere. Aparuta in editura Nemira.
Pe locul 3 – Jocul zero de Brad Meltzer.
Matthew Mercer şi Harris Sandler sunt doi asistenti ai unora dintre cei mai puternici oameni politici americani. Împreună pariază pe sume din ce în ce mai mari pe votarea sau nevotarea unor legi ajungand în situaţia să poată influenţa votul. Dupa un timp descopera că unii dintre angrenati in acest joc dispar subit, si “jocul zero” ascunde un secret care poate zgudui din temelii Washingtonul.
Decorul, faimosului Capitol Hill, unde deputaţii din Camera Reprezentanţilor şi membrii Senatului dezbat proiecte de legi, este insa si locul in care se petrec lucruri care depăşesc orice grad de lipsa de moralitate politica şi n-au nimic de-a face cu principiile inspirate si impuse de Părinţii Fondatori: libertate, democraţie, accesul tuturor la prosperitate, grijă faţă de securitatea cetăţenilor.
Politicienii care apar cu un discurs corect in slujba electoratul care i-a trimis sa-i reprezinte nu-şi văd decât interesul personal, votând, cinic si fără sa controleze ce voteaza, potrivit doar indicaţiilor primite de la grupurile care le sponsorizează campaniile electorale. Mecanismul puterii ascunde multe secrete malefice, de la eşaloanele de jos până la cele din vârf. Pe Mathew Mercer îl calcă o maşină, accidentul fiind premeditat, şi, dintr-odată, Harris Sandler începe o cursă nebunească pentru a supravieţui. Rămas singur, Harris Sandler, încearcă să dezlege misterul morţii prietenului său. Ameninţat, bătut, urmărit, e gata să-şi piardă de câteva ori viaţa în confruntările cu Jones, un individ care se dă drept angajat al FBI, fiind un veritabil criminal, pus în slujba unei puteri oculte.
Undeva într-un orăşel din Dakota de Sud, o mină părăsită de aproape un secol stârneşte interesul unor investititori care susţin din toate puterile o lege ce le dă posibilitatea să reactiveze mina. In aceasta mina o companie fantomă a amenajat un laborator destinat să producă plutoniu. Compania aparţinând unui stat din Orientul Mijlociu. Ceva mai ingenios e greu de închipuit – să produci ingredientele unei bombe de mare putere chiar pe teritoriul duşmanului tău, scăpând astfel de supravegherea internaţională. Cartea are o dezlegare extrem de eleganta. In zile astea de iarna pline de zvonuri si conspiratii, cartea poate fi citita cu mare placere. “Jocul zero” (The Zero Game) a fost publicat in Statele Unite in anuil 2005. Traducerea in limba roman a aparut anul trecut la editura RAO in traducerea Mihaelei Lazăr.
Pe locul 2 – Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut de Jonas Jonnason.
Fara indoiala un roman de cult! Toată lumea din azilul de bătrâni se pregăteşte de zor să-l sărbătorească pe Allan Karlsson, care împlineşte 100 de ani. Numai că Allan detestă sindrofiile de acest gen, aşa că decide să… spele putina. Încălţat cu cei mai buni şoşoni pe care îi are, sare pe fereastră şi-şi ia tălpăşiţa. Pleacă în lume.
Centagenarul fugitiv, ajunge în posesia unei valize cu cincizeci de milioane de dolari. Gangsterii care îi reclamă pornesc pe urmele lui, la fel şi poliţia. Gangsterii mor unul câte unul, poliţiştii sunt incapabili să afle ce se întâmplă. Norocul este din nou de partea bătrânului, cum i-a fost întreaga viaţă. Aşa aflăm că, în tinereţe, printr-o întâmplare, devenise un artificier extrem de bun, care ajunsese în America, la Los Alamos, dând sugestii de fabricare a bombei atomice, felicitat de vicepreşedintele care îl trimite în China să ajute armata lui Cian Kai Shek. Aici o salvează de la viol pe nevasta lui Mao, dar, cum nu suporta comunismul, traversează Himalaya, ajunge în Iran, unde dejoacă un complot împotriva lui Churchill şi se întoarce în Suedia. Suedezii nu-s capabili să profite de ştiinţa lui, este răpit de ruşi, să le spună şi lor secretul bombei atomice pe care el a vazut-o la Los Alamos . Pe Stalin îl apucă pandaliile în discuţia cu el şi-l trimite în lagăr la Vladivostok.
Batranul un fel de Pacala suedez este autodidact într-ale explozibililor, sterilizat în anii ’30 pentru că ar fi fost “inferior din punct de vedere genetic“ şi împins apoi de ironiile sorţii în preajma unor figuri ca Franco, Stalin, Truman, Mao, De Gaulle sau Nixon isi traieste o existenta plina de peripeti descrise cu un umor debordant. Bătrînul n-a avut niciodată vreun strop de interes pentru doctrine, partide sau politica – stînga, dreapta acelasi drac. Din nefericire (si poate nu) ambele tabere au vrut cîte ceva de la el, el a gasit suficentul calm dezinvoltura unui Forrest Gump sau a marelui Lebowski, ridiculizînd astfel mecanica belicosului secol XX şi tămbălăul mediatic al secolului XXI. Umor debordant scris formidabil si probabil tradus foarte bine in limba romana.
Cine n-are bătrîni de 100 de ani, să-i cumpere cu acest acest roman, ca să-şi facă o idee – ca mori cand hotarasti tu si vrea Dumnezeu sa te ia. In zilele astea de nebunie musai de citit. O lectura superba! “Fiction Connection“, Editura Trei, 2011.
Pe primul loc fara dubiu o carte recenta – De ce este România altfel? De Lucian Boia.
Lucian Boia vorbeste in aceasta carte despre evenimentele de pe scena politică în vara anului acestuia au dovedit că ţara e defectă. Oamenii au fost uluiti de 
riposta occidentului la aceste evenimente, ceea ce nu au inteles majoritatea lor, citez: Deci trebuie să-i înţelegem că sunt uluiţi de lipsa aceasta de siguranţă, de regularitate, de respect faţă de norme. România e o ţară imprevizibilă. Occidentul a încercat să construiască o lume raţională, organizată, previzibilă, iar românul nu-şi prea găseşte locul într-o asemenea lume. Asta pentru că suntem o societate întârziată, avem o întârziere istorică. Asta zic şi-n carte: istoria noastră începe practic în secolul al XIV-lea, odată cu întemeierea Principatelor, or asta e extrem de târziu chiar şi în comparaţie cu popoarele din jur, nu mai vorbesc de cele occidentale. Deci am avut un start întârziat. Apoi, au fost tot felul de dereglări şi de rămâneri în urmă care s-au tot acumulat. Apoi s-a ajuns la comunism. Noi spunem că e de vină comunismul pentru situaţia în care suntem azi. Bineînţeles că e aşa, dar comunismul e mai de vină la noi decât în alte ţări, pentru că s-a aşezat pe un teren care era la rândul lui insuficient consolidat. Cum îţi aşterni aşa dormi! Puteti citi recenzia recenta (aici)
Imi permit sa va amintesc de o alta carte a lui Boia pe care am citit-o acum doi, trei ani si care merita recitita in zilele astea, daca vreti ca lectura complementara a cartii actuale.
Cartea pe titlul ei complet, “Germanofilii: elita intelectualã româneascã în anii Primului Rãzboi” a fost publicata la Humanitas in 2009. Boia deja 
consacrat ca “spargatorul miturilor nationale” seuseste sa demonstreze risipeşte o iluzie întreţinută de istorici şi acceptată ca un adevăr: credinţa că ar fi existat în anii Primului Război Mondial, în ciuda câtorva opinii divergente, îndeosebi în rândul oamenilor politici, o unanimitate în jurul “idealului naţional“, în sensul intrării României în conflict, împotriva Austro-Ungariei, pentru eliberarea Transilvaniei. Lectura a presei din acea epocă, precum şi a altor documente, multe dintre el inedite, pe care istoricii “antantofili“ le-au ignorat cu bună ştiinţă, demonstrează că o parte însemnată a elitei politice şi intelectuale româneşti a avut o altă opţiune. Carte decopera cine au fost “germanofilii“, care le-au fost argumentele, cum au acţionat în timpul ocupaţiei germane şi cum au supravieţuit politic şi intelectual după triumful oarecum neaşteptat al adversarilor lor.
Cartea este formata din doua parti, in prima parte Boia se ocupa de partide, politicieni, ziaristi, scriitori, istorici, academicieni si universitari in general si mai presus de tot de opinia publica si manipularea ei. In a doua parte, Boia analizeaza comportamentul a catorva zeci de figuri proeminente declarate fatis sau ascuns “germanofile.” Printre ele putem mentiona pe Grigore Antipa, Tudor Arghezi, Jean Bart, Martha Bibescu, Fratii Caragiale (Mateiu si Luca), George Cosbuc, Gala Galaction, Dimitrie Gerota, Constantin Giurescu G. Ibrãileanu, Vasile Pârvan, Mihail Sadoveanu, Ioan Slavici , Constantin Stere, Dem. Theodorescu, Nicolae Tonitza, George Topîrceanu si alti mai putin cunoscuti publicului larg.
Cartea este o perfecta oglinda a societatii romanesti care nu s-a schimbat prea mult in aceasta de atunci pana in zilele noastre. Cartea ne deschide ochii asupra unor caractere care vor trece imediat pralazul in ograda comunistilor dupa 1947.
Va urez o lectura placuta, un Craciun fericit si un An Nou plin de succes si bunastare. Multa sanatate!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna dimineata ,Theophyle,
Mii de multumiri pentru recomandari, cateodata, daca n-ai informatii despre carte, e foarte greu sa te hotarasti in librarie. In plus, librariile au ajuns o raritate prin unele orase. Noroc ca se pot comanda carti direct la edituri, de asta e bine sa stii dinainte ce te-ar putea interesa.
Ce poate fi mai frumos decat o lectura buna in zi de sarbatoare?!
Sarbatori fericite!
Buna Dimineata Cedric,
Placerea este a mea. Noi astia mai “demodati,” nu ne vom lecui niciodat de dragostea de carte. Sarbatori fericite si voua!
Multumim Theophyle. Din pacate, cartea lui Boia inca n-am gasit-o, dar cu siguranta iti voi urma sfatul la Batranul de 100 de ani, pe care tocmai azi am asezat-o in biblioteca. Am fost placut surprins sa iti citesc acum recenzia.
cu placere prietene 😉