O manipulare grosiera marca SRI
| 12/09/2014 | Autor Cetatean Categorii: Editoriale |
In general, directorul SRI este o persoana careia ii place sa isi cantareasca atent iesirile si mesajele publice. Da interviuri rar si, atunci cand o face, strecoara aluzii fine sau apasa doar putin mai mult decat trebuie pe subiecte care par marginale, in ideea de a scoate in evidenta ceea ce neofitii nu vad insa profesionistii stiu (sau lasa impresia ca stiu). In domeniul a ceea ce se cheama intelligence, reputatia de a sti multe echivaleaza cu a sti multe, caci totul se joaca in penumbra, la nivel de sugestii, cu ajutorul aluziilor. Un om informat ca directorul SRI nu trebuie sa dea cu pumnul in masa, nu trebuie sa faca showuri la TV, nu trebuie sa fie strident. El trebuie sa impresioneze prin forta tacuta, informatia bine stapanita, atitudinea vigilenta.
Dupa publicarea Deciziei nr. 440 a CCR din 8 iulie 2014 (titlul complet: referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice şi ale art.152 din Codul de procedură penală) prin care legea Big Brother a fost declarata neconstitutionala, directorul SRI a iesit alaltaieri si ieri pe sticla si pe hartie cu interviuri. Insa, nu orice fel de interviuri, ci unele in care folosea un ton….neobisnuit si putin protocolar, ca sa ma exprim elegant.
Ce spunea el, in esenta: neconstitutionalitatea legii Big Brother atrage dupa sine … afectarea securitatii nationale. Iata cum explica el.
1. “„Aș vrea să atrag atenția cu o evoluție pe care noi la nivelul SRI o considerăm îngrijorătoare cu privire la capacitatea operativă de a ne manifesta în acest câmp anticorupție, mă refer la ultima decizie a CC. Nu comentez deciziile CC, dar faptul că legea privind retenția datelor a fost declarată neconstituțională și în motivația ei apar anumite elemente legate de capacitățile operative (…), la SRI avem în acest moment o problemă , o limitare care poate afecta activitatea noastră în planul securității naționale, inclusiv din perspectiva abordării fenomenului corupției”, a declarat Maior”.
2. “„Aceasta (corupția – n.r.) este o problemă de securitate națională. Din păcate, dincolo de motivații geopolitice, politice, militare, în ceea ce privește dezvoltările din Ucraina, una dintre cauzele principale ale acestei instabilități care a generat și, până la urmă, a dus la căderea unui Guvern a fost legată de acumularea intensivă de corupție în sistemul politic și sistemul economic ucrainean, până la punctul în care frustrările din societate s-au repercutat asupra puterii de la acel moment. Iată exemplul elocvent pe care îl vedem cu toții de modul în care corupția poate afecta o societate, un stat, interesele strategice naționale ale unei națiuni”, a spus Maior. Șeful SRI crede că România a făcut progrese în lupta împotriva corupției.„Mă refer în special la DNA, mă refer la legislația care a fost elaborată în timp, cu toate dificultățile politice legate de elaborarea acestei legislații, mă refer, în sfârșit, la profesionalismul oamenilor care lucrează la aceste instituții”, a subliniat Maior” (Sursa).
Analiza care pare destul de corecta, daca avem in vedere modul cum este pusa problema. Categoric, DNA-ul a beneficiat de suportul operativ de mare ajutor al SRI in cadrul proceselor cu miza mare ale marilor corupti, si lipsirea organelor de ancheta de sprijinul SRI (imposibil in conditiile casarii legii Big Brother) nu are cum sa nu fie motiv de bucurie pentru corupti.
DAR.
Exista un mare dar in intrega problema, si cine citeste cu atentie Decizia 440/2014 a CCR vede ca de fapt miza ei este alta: necesitatea prezervarii reale a libertatii, valoare sacrosanta, amenintata pana la disparitie de prevederile legii Big Brother. Ca ciocnirea dintre libertate si supravegherea fara limite este de fapt miza reala a iesirilor directorului SRI, a spus-o el insusi, voalat, incercand sa para filosof:
“Aşteptăm o nouă lege. Aşa cum a spus şi Curtea, în 45 de zile ar trebui să fie elaborată, dar mă întreb retoric dacă pe un fundal oricum destul de intens deja de campanie electorală, Parlamentul va aborda probleme de securitate naţională. Deci, hai să fim serioşi, nu o va face. Vom intra probabil în 2015 fără această lege. Poate Guvernul s-ar gândi la nivelul unei ordonanţe de urgenţă, dar mă îndoiesc şi de acest lucru, să regleze, cel puţin pe aceste domenii, ale securităţii naţionale, această chestiune, fapt care ne obligă la folosirea altor mijloace mult mai costisitoare şi cu o eficienţă mai scăzută pentru a ne îndeplini misiunea importantă pentru securitatea naţională. Nu este nicio opoziţie între conceptul de drepturile omului şi securitatea individuală sau naţională. Dimpotrivă, eu cred că cel mai important drept al omului este dreptul la viaţă. Mă mir că oameni care au activat în domeniul aplicării legii, ca domnul Morar (Daniel Morar, fost şef al DNA – n.r.), de exemplu, care este în Curtea Constituţională, (…) nu poate privi lucrurile şi din această perspectivă” (Sursa)
Sper ca ati observat modul cum directorul SRI ii bate obrazul judecatorului Daniel Morar, fost procuror, pentru ca nu a permis ca o lege care “apara dreptul la viata” sa ramana in vigoare. Evident, in viziunea directorului SRI, legea Big Brother protejeaza “dreptul la viata” si el are dreptate sa fie suparat ca aceasta nu se mai aplica. Cum sa mai previi atentate si amenintari la adresa statului, fara o lege ca cea anulata de CCR, pare a se lamenta directorul SRI.
Nu va voi plictisi dragi cititori cu frumoasele considerente ale CCR privind necesitatea garantarii libertatii individuale in fata legilor adoptate sub pretextul combaterii terorismului si altor amenintari. In principiu, CCR nu e deloc atat de obtuza cum incearca sa o descrie, printre randuri, directorul SRI.
Insa CCR se arata mai versata in analiza decat directorul SRI, atunci cand scrie: “
Astfel, Curtea Constituţională nu a negat scopul în sine avut în vedere de legiuitor la adoptarea Legii nr.298/2008, în sensul că este imperios necesară asigurarea unor mijloace legale adecvate şi eficiente, compatibile cu procesul continuu de modernizare şi tehnologizare a mijloacelor de comunicare, astfel încât fenomenul infracţional să poată fi controlat şi contracarat. S-a arătat că tocmai de aceea, drepturile individuale nu pot fi exercitate in absurdum, ci pot constitui obiectul unor restrângeri care sunt justificate în funcţie de scopul urmărit. Limitarea exerciţiului unor drepturi personale, în considerarea unor drepturi colective şi interese publice, ce vizează siguranţa naţională, ordinea publică sau prevenţia penală, a constituit în permanenţă o operaţiune sensibilă sub aspectul reglementării, fiind necesară menţinerea unui just echilibru între interesele şi drepturile individuale, pe de o parte, şi cele ale societăţii, pe de altă parte. Curtea a reţinut însă că nu este mai puţin adevărat, astfel cum a remarcat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 6 septembrie 1978 pronunţată în cauza Klass şi alţii împotriva Germaniei, par.49, că luarea unor măsuri de supraveghere, fără garanţii adecvate şi suficiente, poate duce la „distrugerea democraţiei sub pretextul apărării ei“…. Curtea apreciază că tocmai datorită naturii şi specificului primei etape, din moment ce legiuitorul consideră necesară reţinerea şi stocarea datelor, prin ea însăşi doar această operaţiune nu contravine dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, ori secretului corespondenţei. Nici Constituţia şi nici jurisprudenţa Curţii Constituţionale nu interzic stocarea preventivă, fără o ocazie anume a datelor de trafic şi de localizare, cu condiţia însă ca accesul la aceste date şi utilizarea lor să fie însoţite de garanţii şi să respecte principiul proporţionalităţii.
Insa altceva as vrea sa va aduc in atentie: adevaratul motiv pentru care directorul SRI era atat de suparat. El se ghiceste cand citesti motivarea CCR. Nu ofer decat fragmentele cele mai relevante. Motivarea intreaga o gasiti aici. Va rog sa cititi fragmentele de mai jos cu mare atentie si sa va intrebati daca nu cumva directorul SRI era nervos pentru ca CCR a devoalat mecanisme care au stat multa vreme ascunse, sub pretextul “sigurantei nationale”.
1. În primul rând, ingerinţa în drepturile fundamentale privind viaţa intimă, familială şi privată, secretul corespondenţei şi libertatea de exprimare este de o mare amploare şi trebuie considerată ca fiind deosebit de gravă, iar împrejurarea că păstrarea datelor şi utilizarea lor ulterioară sunt efectuate fără ca abonatul sau utilizatorul înregistrat să fie informat cu privire la aceasta este susceptibilă să imprime în conştiinţa persoanelor vizate sentimentul că viaţa lor privată face obiectul unei supravegheri constante.
2. În concret, datele avute în vedere conduc la concluzii foarte precise privind viaţa privată a persoanelor ale căror date au fost păstrate, concluzii ce pot viza obiceiurile din viaţa cotidiană, locurile de şedere permanentă sau temporară, deplasările zilnice sau alte deplasări, activităţile desfăşurate, relaţiile sociale ale acestor persoane şi mediile sociale frecventate de ele. Or, o atare limitare a exerciţiului dreptului la viaţă intimă, familială şi privată şi la secretul corespondenţei, precum şi a libertăţii de exprimare trebuie să aibă loc într-o manieră clară, previzibilă şi lipsită de echivoc, astfel încât să fie îndepărtată, pe cât posibil, eventualitatea arbitrarului sau a abuzului autorităţilor în acest domeniu.
3. Astfel, aşa cum a fost arătat anterior, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr.82/2012, au acces la datele reţinute conform prevederilor acestei legi, organele de urmărire penală, instanţele de judecată şi organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. Însă, potrivit dispoziţiilor art.18 din Legea nr.82/2012, doar organele de urmărire penală sunt obligate să respecte dispoziţiile art.152 din Codul de procedură penală, această obligaţie nefiind prevăzută şi pentru organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, care pot accesa aceste date în conformitate cu „legile speciale în materie”, aşa cum prevede art.16 alin.(1) din Legea nr.82/2012. Prin urmare, doar solicitarea adresată de organele de urmărire penală furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului de transmitere a datelor reţinute este supusă autorizării prealabile a judecătorului de drepturi şi libertăţi.
3. Solicitările de acces la datele reţinute în vederea utilizării lor în scopul prevăzut de lege, formulate de către organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, nu sunt supuse autorizării sau aprobării instanţei judecătoreşti, lipsind astfel garanţia unei protecţii eficiente a datelor păstrate împotriva riscurilor de abuz precum şi împotriva oricărui acces şi a oricărei utilizări ilicite a acestor date. Această împrejurare este de natură a constitui o ingerinţă în drepturile fundamentale la viaţă intimă, familială şi privată şi a secretului corespondenţei şi, prin urmare, contravine dispoziţiilor constituţionale care consacră şi protejează aceste drepturi.
4. Din analiza „legilor speciale în materie”, la care art.16 alin.(1) din Legea nr.82/2012 face trimitere, Curtea constată că organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale pot accesa şi folosi datele stocate fără a fi nevoie de autorizarea instanţei de judecată. Astfel, Legea nr.51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.190 din 18 martie 2014, stabileşte, la art.8, organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, acestea fiind Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Protecţie şi Pază, iar la art.9, prevede că Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Justiţiei îşi organizează structuri de informaţii cu atribuţii specifice domeniilor lor de activitate. Curtea mai constată că, potrivit art.13 lit.e) din lege, organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale pot, în condiţiile existenţei unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României, astfel cum sunt definite acestea la art.3 din Legea nr.51/1991, să solicite obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice, de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii, fără ca acest articol ori art.14 din lege să prevadă că această solicitare trebuie să fie autorizată de către judecător.
5. Curtea reţine, de asemenea, că, potrivit art.9 din Legea nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, „în vederea stabilirii existenţei ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, prevăzute la art.3 din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României, cu modificările ulterioare, serviciile de informaţii pot efectua, cu respectarea legii, verificări prin: […] e) obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii.”.Dar, la fel ca şi prevederile Legii nr.82/2012 şi ale Legii nr.51/1991, nici dispoziţiile Legii nr.14/1992 nu prevăd obligaţia acestui serviciu de informaţii de a obţine autorizarea judecătorului pentru a avea acces la datele stocate.
Ma opresc aici, nu inainte de a formula trei intrebari la care rog cititorii Politeia sa mediteze:
1. Intelegeti motivul pentru care SRI-ul si SIE functioneaza azi inca pe legile iliesciene ale sigurantei nationale?
2. Intelegeti motivul pentru care nu s-a reusit (si nici nu se va reusi vreodata) votarea in Parlament a unui pachet legislativ modern al legilor sigurantei nationale?
3. Intelegeti de ce brusc directorul galonat si versat al SRI era interesat de “coruptie” (tinta falsa!) si deplangea Decizia CCR?
Serviciile lucreaza pentru siguranta noastra. Trebuie sa le credem pe cuvant, fara garantii constitutionale!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
salut !
cooperativa okiul si timpanul , papusari ai celor 2 paiate coabitace.
acum ca tot isi umfla rusii muschii la Romania ( reducerea unilaterala a distrbuitiei gazului pentru Ro – de parca il dadeau pe gratis , nu pe bani ) sa le mai dea ponta niste licente celor de la gazprom pe teritoriul Ro iar patriotul sa legalizeze prin notarita de succes “afacerea” . apoi sa vina nashul lui ponta si sa debiteze iar ” licentele trebuie puse in executare ” .
1 . pentru iliescu si camarila lui au condus Ro din 90 si pana azi .
2. pentru a avea un pachet legislativ modern al legilor sigurantei nationale trebuie sa fii un stat independent condus de oameni de stat nu de paiatele gata sa se inchine celor care dau mai mult .
3. interesul nashului este asemanator cu al celorlalte institutii ale statului care trateaza cetateanul roman ca pe un sclav , cu lesa si botnita. asa le cer stapanii lor sa trateze poporul roman.
Ce dur esti Ziggy… 😛
Vezi ca-ti recomanda Citi s-o lasi mai moale.
http://www.youtube.com/watch?v=0bxgkcBKT7Q 😉
salutare!
Problema cu legea Big Brother, asa cum arata CCR, este ca nu prevede garantiile necesare ca integralitatea datelor stocate in flux continuu nu intra pe mana cui nu trebuie. Si, mai ales, ca legea lasa neacoperite (eu cred in mod intentionat) golurile din legile securitatii din anii 90, permitand serviiciilor sa aiba acces la date fara autorizarea instantei.
Directorul SRI a fost de o rara ipocrizie, vorbind de coruptie, insa nesufland un cuvant de modul in care SRI sau SIE pot avea acces la date, pe baza unei arhitecturi legislative de securitate din anii 90.
Asa ca mai usor cu “reforma serviciilor”. Oamenii s-or fi schimbat, insa cadrul legal si habitusurile sunt aceleasi!
si inca ceva. Vorbeste directorul SRI de “dreptul la viata”. Mai sa fie! Si asta inseamna ca trebuiie sa fie o viata fara libertate, adica in cusca?! Ce fel de “viata”e asta, cand serviciile pot actiona ca pe vremea lui Nea Nelu!
Buna seara tuturor…
Ce mai “viata” la discretia lor. Mai bine lipsa. Felicitari CCR pentru ca a respins porcaria.
E clar ca sint prea multi politicieni, juristi, conţopisti si asta cam in toate ramurile: Parlament, Executiv, Juridic. Au ajuns sa se ia prea in serios. Daca o lege poate sa aibe un asemenea nume:
Decizia 440 a CCR din 8 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice şi ale art.152 din Codul de procedură penală
Really?!? 🙂
E o realizare si sa pronunti titlul intreg fara sa mori de plictiseala.
Si totusi, ne trebuie urgent o lege care sa oblige asocierea cartela prepaid – utilizator.
salutare! de ce ne trebuie, ca asa vrea SRI?
Salutare !
Sa zicem, deci, merci ca inca mai avem dreptul la viata.
Lupul isi schimba parul (si numele/SRI) dar naravul ba !
La multe institutii de stat mentalitatea se lasa mostenire.
De la tovarasi la domni.
salut si bine ai revenit 🙂
Uneori e bine sa facem distinctii intre servicii si servicii. Eu unul, de cand Maior s-a zborsit la Morar, m-am lamurit cu “reforma” unor servicii.. Poate la baza si mijlocul piramidei, insa la varf…
buna seara
de citit : http://www.danbadea.net/2014/09/07/tariceanu-este-unul-dintre-omuletii-verzi-ai-lui-ilici-putinovici-voiculescu/
buna dimineata, revista presei!
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei…tricata-la-cap/31326/