MRU la interviurile “Gandul”
| 12/05/2014 | Autor Cetatean Categorii: Interviu, Magazin Politic |
Mihai Razvan Ungureanu a acordat un interviu ziarului Gandul. Ce afirma el despre putere, despre arestul din armata, despre debutul in politica, despre relatia cu Tariceanu si Basescu, despre independenta sa, in interviul din care spicuim mai jos cateva fragmente.
“La o primă vedere, despre Mihai Răzvan Ungureanu ai fi tentat să spui că aduce, mai degrabă, cu un tocilar. În spatele ochelarilor şi al zâmbetului discret şi uşor nesigur, ţi-ar fi greu să vezi vreun rebel. Într-o discuţie relaxată însă în biroul său din Cobălcescu 42, tranformat într-o a doua casă, uşor îl găseşti pe Mihai Răzvan Ungureanu pe care nu l-ai văzut la televizor.
Cine şi l-ar fi închipuit în arest? Probabil că nimeni. Ei bine, în 1987, când era TR-ist la Constanţa, lucrul acesta s-a întâmplat. „La un moment dat Plutonul din care făceam parte, iritat de cum se purta un ofiţer cu noi, se purta urât, a refuzat să intre în gardă şi asta a însemnat arestarea tuturor pentru câteva ore în cazarmă, n-am fost duşi la comenduirea garnizoanei. Probabil şi-au dat seama că e o revoltă pe jumătate copilărească, pe jumătate naturală şi nu a continuat şirul disciplinar al reacţiilor la adresa unui refuz de a continua un ordin”, îşi aminteşte Mihai Răzvan Ungureanu, care recunoaşte că în armată a suferit de oboseală, de la plantoane şi gărzi, dar şi că unul dintre cele mai grele lucruri a fost „presiunea psihică”. Cel mai dificil moment nu a fost acela când a fost turnat, pentru că în dormitorul pe care îl împărţea cu alţi 29 de soldaţi se plângea de mâncarea proastă, de condiţii, de Ceauşescu. „A existat un moment delicat, momentul în care pe seama a ce se întâmpla la Braşov, la jumătatea lui noiembrie 1987, ar fi fost nevoie de soldaţi pentru a stăvili o revoltă publică. Mi-e teamă că s-ar fi întâmplat ce s-a întâmplat în decembrie când soldaţii să tragă în manifestanţi”, judecă acum MRU momentele din urmă cu aproape 30 de ani.
„Majoritatea cazurilor, cei care nu au cunoscut puterea trec printr-o criză a propriei identităţi şi, mai ales dacă eşti om tânăr, te încearcă uneori vanitatea. Şi multora li se întâmplă să cedeze în faţa autorităţii şi să considere că este definitivă sau binemeritată. Puterea nu este chiar aidoma unei femei frumoase şi disponibile. Nu, este aidoma unei persoane care a trecut prin viaţă şi îşi cunoaşte clienţii foarte bine şi dă fiecăruia ce merită”, trage acum linie Ungureanu, care admite că în câteva rânduri s-a gândit să renunţe şi chiar să părăsească ţara.
Cum „s-a vândut” lui Băsescu
Mandatul său de ministru de Externe s-a încheiat destul de rapid. Relaţia cu Călin Popescu Tăriceanu s-a deteriorat, iar în vara lui 2006 a intrat într-un „impas pe termen lung”. „Anunţul retragerii trupelor din Irak mi-a arătat că e influenţabil, care poate fi şi superficial în ciuda vârstei şi experienţei”, povesteşte. Era la Galaţi, nu a fost anunţat de decizia partidului şi s-a gândit chiar şi la demisie. „Întâi m-am suit în maşină, am rugat şoferul să zboare la Bucureşti, la un moment dat m-am aşezat eu la volan. Măturisesc că am mers şi cu 180 la oră, am avut noroc de şosele goale, l-am sunat pe premier ca să înţeleg despre ce e vorba, răspunsul a fost neconcludent, a fost o decizie de partid. Am vorbit cu ambasadorul SUA la telefon, imediat după discuţia cu premierul. Apoi l-am sunat pe preşedntele Băsescu şi l-am întrebat foarte franc, direct: „Ştiţi sau nu ştiţi despre asta?”. Preşedintele a recunoscut că nu ştia nimic, mi s-a părut surprins. Poate că era, poate că juca, nu ştiu, mi s-a părut surprins”, povesteşte Ungureanu. I-a cerut preşedintelui convocarea unei şedinţe CSAT. În primă instanţă, răspunsul a fost: „ Păi nu, vino la Bucureşti să vedem, să vedem, hai să ne întâlnim, să vorbim”. Ulterior acest lucru s-a întâmplat, iar el alături de ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu au votat împotriva luipremierului: „Atunci s-a compromis ce nu rămăsese compromis în relaţia cu Tăriceanu”.
Tot interviul, aici
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
