Europa: 11 decembrie 2012 / DW: O victorie pirica
| 11/12/2012 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
O victorie pirica. USL a castigat clar alegerile legislative de la 9 decembrie. Dincolo de constatarea unei foarte reduse prezente la vot s-au pus, din capul locului, cateva intrebari cheie. Cat de amplu e, de fapt, acest triumf? Si ce va 
face USL cu el? Va schimba constitutia? Isi va putea continua opera de punere pe butuci a statului de drept? Cu un procentaj de voturi estimat de exit-polluri intre 55 si 60 la suta USL a invins clar si categoric Alianta Romania Dreapta a carei zestre de sufragii reprezenta, duminica seara, doar circa 18-20 la suta din total. Conform primelor sondaje, UDMR se alegea cu peste 5 la suta, iar populistul PPDD, inregistra un mare, desi asteptat succes, obtinand, la prima sa intrare in competitia pentru forul legislativ, un foarte prezentabil 12-14 la suta. S-au detectat, in aceste rezultate, motive de sperante pentru toti. USL si-a indeplinit scopul de a obtine peste 50 la suta din sufragii, iar liderii ei si-au frecat mainile de bucurie, cu un Ponta invingator la Targu Jiu, care s-a declarat gata sa conduca in continuare guvernul. La sectorul unu a iesit insa, in acelasi timp, la rampa, un Calin Popescu Tariceanu in pozitia de rezerva invocand UE si NATO, spre deosebire de prima reactie a premierului PSD-ist, care a ignorat in discursul sau initial aliantele occidentale ale Romaniei, s-a rezumat sa declare “razboiul civil incheiat” si sa ameninte in aproape aceiasi fractiune de secunda cu uciderea “prin sabie” a oricui “mai scoate sabia”. Martiala declaratie a lui Ponta era, mai mult decat probabil, un avertisment la adresa sefului statului pentru cazul in care presedintele Traian Basescu isi va tine promisiunea si nu va accepta sa-l nominalizeze pe Ponta ca premier. In timp ce primul ministru declara textual ca, “in perioada urmatoare, cine va ridica sabia de sabie va muri”, Crin Antonescu tocmai isi scotea iataganul din teaca. Usor precipitat si cu un aer paradoxal, nu de castigator, ci de infrant, Antonescu declara ca “votul de astazi inseamna victoria impotriva regimului Basescu”, pentru ca apoi fostul presedinte interimar sa invoce nu atat pacea, linistea sau normalitatea, cat “un razboi nuclear”. Integral la Deutsche Welle
Vestea demisiei lui Monti agită pieţele financiare. Premierul italian, Mario Monti, şi-a anunţat demisia sâmbătă, în contextul în care populaţia este tot mai nemulţumită de măsurile de austeritate, iar principalul partid italian i-a retras sprijinul parlamentar. Se deschide astfel drumul către o revenire a fostului premier, Silvio Berlusconi. “Il Cavaliere” spune că va candida pentru un al patrulea mandat de premier, ca să salveze “o Italie aflată pe marginea prăpastiei”. Pieţele financiare au început deja să penalizeze Italia. “Ajutor! 
Revine din morţi”: presa italiană ironizează revenirea posibilă a fostului premier, Silvio Berlusconi, dar îşi pune şi întrebări în privinţa sănătăţii economice a Italiei în cazul unui astfel de scenariu. În urmă cu 13 luni, Franţa şi Germania reuşiseră să grăbească demisia lui Berlusconi, al cărui loc a fost luat de un guvern de tehnocraţi. Victoria a fost de scurtă durată, pentru că toate reformele dure impuse de Mario Monti s-au întors împotriva guvernului tehnocrat. Silvio Berlusconi, “Il Cavaliere” vrea să prindă momentul şi să profite de nemulţumirea generală pentru a reveni în prim-planul politicii din Peninsulă. Aşa că a forţat la rândul lui demisia lui Mario Monti. Partidul său, PdL sau Popolo della Liberta (Partidul Libertăţii) şi-a retras sprijinul pentru Monti din Parlament. A refuzat să voteze mai multe legi. Aşa că sâmbătă, sătul de atacuri, tehnocratul l-a anunţat pe preşedintele Giorgio Napolitano că se retrage. Deocamdată, sondajele nu îi dau vreo şansă lui Berlusconi pentru un al patrulea mandat. Însă până la anticipatele din primăvara 2013 (februarie sau martie), totul se poate schimba. Mai grav, politicianul de 75 de ani poate da tonul campaniei. Iar Berlusconi va miza cel mai posibil pe o campanie construită în întregime contra Europei, a Germaniei şi contra austerităţii bugetare, scrie Le Figaro. Promite să declare război taxelor şi tăierilor de cheltuieli impuse de Mario Monti. Vestea demisiei lui Monti a agitat din nou pieţele financiare europene. Randamentul sau dobânda obligaţiunilor italiene a început imediat să crească. A ajuns la 4,8%, după ce, în urmă cu câteva zile, ajunsese la un nivel minim pentru ultimii doi ani, de 4,4%. La fel, au crescut şi cele ale Spaniei (5,6%). Iar Bursa din Milano a căzut cu 2,4 puncte la începutul şedinţei de tranzacţionare de astăzi. Valoarea acţiunilor celor mai importante bănci italiene a scăzut şi ea cu circa cinci procente. Lui Mario Monti îi mai revine o sarcină dificilă înainte de a arunca prosopul: adoptarea bugetului Italiei până la data de 31 decembrie. Un eşec la acest capitol ar avea consecinţe grave, atât asupra Italiei, cât şi asupra întregii Uniuni, a avertizat Mario Monti. “Italienii nu trebuie să cedeze în faţa iluziei că ar exista soluţii magice”, avertizează şi şeful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. RFI
Primul plan transnaţional contra crizelor bancare: Guvernele au puterea de a prelua controlul băncilor mari, pe care le pot fragmenta. După patru ani de la criza financiară globală, SUA şi Marea Britanie au prezentat prima strategie transnaţională prin care cele două ţări, gazdele unora dintre cele mai mari centre financiare ale lumii, vor să rezolve problema băncilor considerate “prea mari pentru a se prăbuşi”. Planul dă guvernelor puterea de a prelua controlul băncilor cu probleme, de a le fragmenta, de a destitui manageri şi a obliga acţionarii să suporte pierderi astfel încât salvarea instituţiilor financiare să se facă fără cheltuieli din 
buzunarul contribuabilului. Planul a fost construit în jurul ideii ca o singură autoritate naţională de reglementare să preia responsabilitatea pentru supravegherea procedurii de insolvenţă pentru o bancă cu anvergură internaţională. Washingtonul şi Londra încearcă astfel să prevină incertitudinile şi confuziile de genul celor care au însoţit prăbuşirea, în 2008, a băncii americane de investiţii Lehman Brothers, în urma căreia lumea financiară a fost aruncată într-una dintre cele mai grave crize de după cel de-Al Doilea Război Mondial, scrie BBC. Prin noua abordare, cele două guverne se vor asigura că serviciile esenţiale ale băncilor vor constinua să funcţioneze pe timp de criză, că operaţiunile din străinătate vor fi protejate şi că managerii vinovaţi sunt destituiţi. De asemenea, băncile mari, precum Barclays şi Royal Bank of Scotland, în Marea Britanie, şi Citigroup şi JP Morgan în SUA, vor fi obligate să deţină suficient capital şi datorii pentru a putea absorbi pierderile cauzate de procesul prin care instituţia este repusă pe picioare. “O strategie pentru instituţiile care au dat faliment sau pentru cele active la nivel global, cu importanţă sistemică, dar care sunt în procedură de faliment ar trebui să oblige acţionarii şi creditorii care nu au garanţii să-şi asume pierderi şi să facă managementul să răspundă pentru greşeli”, se arată într-un document publicat în comun de US Federal Depozit Insurance, o agenţie independentă a Congresului american creată pentru asigurarea stabilităţii şi păstrarea încrederii în sistemul financiar al ţării, şi Banca Angliei. Integral in Ziarul Financiar.
Premiul Nobel pentru Pace, subiect plin de controverse în presa europeană. Pe 10 decembrie, Uniunea Europeană a primit Premiul Nobel pentru Pace, succes care, în presa europeană a stârnit controverse. Pe de o parte, au existat ziare care au atras atenţia că Uniunea Europeană nu merită să fie câştigătoarea acestui premiu, dar au existat şi publicaţii care au încurajat evoluţia Uniunii. Ziarul britanic „The Telegraph“ cataloghează câştigarea Premiului Nobel pentru Pace de către Uniunea Europeană ca fiind absurd, având în vedere lipsa de implicare a acesteia în tensiunile generate de criza 
monedei euro. „Pentru Uniunea Europeană, premiul va reprezenta exact ceea ce acest proiect merită. Încă o dată, ruptura dintre elita de la Bruxelles şi cei 500 de milioane de cetăţeni ai Uniunii va fi resimţită.“ Ziarul polonez „Gazeta Wzborcza“ subliniază faptul că de mai bine de 70 de ani, statele Uniunii Europene nu au cunoscut experienţa războiului. „Pentru ei, pacea nu are gust, culoare sau mireasmă. E ca aerul. Nu cunosc pe nimeni care să fie fericit doar pentru că respiră. E greu să-ţi imaginezi că într-o zi cineva îţi va interzice să respiri. Uniunea Europeană merită Premiul Nobel doar pentru faptul că un asemenea gând nu ne-a trecut niciodată prin minte.“ „Dutch daily Trouw“ este de părere că acordarea Premiului Nobel pentru Pace Uniunii Europene vorbeşte mai degrabă despre trecutul ei, decât despre viitor. „Cetăţenii ar trebui să decidă ce fel de Europă doresc. Un vot pentru Parlamentul European nu reprezintă alegerea liderului sau al programului politic de guvernare. Numai când alcătuirea Comisiei va fi corelată cu orientarea politică a Parlamentului, vocea cetăţenilor se va face auzită în cadrul conducerii Uniunii Europene. În acest fel, UE va fi demnă de Premiul Nobel, nu numai privind trecutul ei, ci şi viitorul“. Acest subiect este comentat şi într-un editorial din ziarul portughez „Diario de Noticias“. „Dacă ne gândim cât de paşnică a devenit Europa de Vest de cand s-a înfiinţat Uniunea Europeană, poate că alegerea comitetului din Norvegia devine uşor de înţeles. Fiind state fondatoare ale Comunităţii Economice Europene, între Franţa şi Germania riscul apariţiei unor conflicte este foarte scăzut. De asemenea, acest premiu poate fi privit ca un compliment pentru trecut, dar şi ca imbold menit să stimuleze progresul acestui proiect european“. „Criticile legate de câştigătorul de anul acesta al Premiului Nobel Pentru Pace au fost dure şi rapid împrăştiate“, comentează cotidianul suedez „Sydsvenksan“. „Decizia a creat controverse, însă criticile şi opoziţia sunt esenţiale pentru buna funcţionare a unei uniuni alcătuite din 27 de state care militează pentru pace, democraţie şi libertate. În cotidianul suedez „Dagens Nyheter“, Stefan Jonsson şi Peo Hansen au relatat o imagine mai puţin flatantă a Uniunii Europene. Statele fondatoare ale Comunităţii Economice Europene, Franţa şi Germania, au ca interes comun exploatarea Africii. Nicio ţară şi nicio asociaţie inter-guvernamentală nu va dori să transforme lumea într-un loc mai bun, fără să îşi satisfacă şi propriul interes. Uniunea Europeană este o uniune care se află într-un proces continuu şi este important ca un astfel de proiect să nu fie subapreciat. Aduce Adevarul.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
