Ziarul de Duminică – 16 martie 2014
| 16/03/2014 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
HotNews. Criza din Ucraina se indreapta spre faza acuta. Cum a fost cautionat Putin de liderii occidentali si care sint scenariile momentului pentru Rusia. Cristian Pantazi
Lacomia, nevoia de resurse primare, autismul politic, deficitul de analiza sau pur si simplu prostia, plus expansiunea inerenta a pietei. Toate aceste ingrediente au determinat tarile occidentale sa considere Rusia in ultimii ani un partener legitim in plan politic si economic. Marile puteri din Vest au inchis ochii la derapajele evidente ale lui Vladimir Putin, trezindu-se abia acum, in mijlocul unei crize fara precedent.
Rusia e atit de conectata la marile fluxuri economice incit masurile punitive se pot intoarce ca un bumerang si impotriva companiilor si pietelor occidentale. Dar referendumul ilegitim de duminica din Crimeea si reactia Rusiei nu vor mai putea fi ignorate de comunitatea internationala. Ce pot face liderii lumii democratice, ce instrumente au la indemina pentru a readuce Rusia pe un curs firesc si care sint scenariile de lucru?
Cum a ajuns Rusia un actor global legitimat de Occident
Caderea comunismului si globalizarea au transformat Rusia intr-un actor important pe piata economica globala. Resursele sale naturale inepuizabile, piata de peste 140 de milioane de consumatori, companii cu o putere incredibila, fluxuri uriase de cash – toate au fost tinte pentru Occident.
Dar Rusia lui Vladimir Putin nu e doar o tara oarecare. E tara in care marile companii de stat sint instrumente politice (vezi Gazprom, Rosneft etc.), capitalul are origini dubioase, comportamentul economic e permanent distorsionat de comanda politica de la Kremlin. Integral aduce HotNews
Revista 22. US-Tăriceanu. Mizele anexarii. Andreea Pora
Deocamdată, Tăriceanu nu se are decât pe el însuşi, dar cară în servieta, al cărui cifru e la Ponta, promisiuni de chiverniseală şi mărire.
USL s-a rupt, dar pentru a salva aparenţele a rămas puţin gravidă cu Tăriceanu. Părea imposibil, dar iată că se poate. Strict tehnic, ar trebui să se numească UST, dar pentru succesul manipulării electorale e nevoie de „L“-ul din coadă. Să recunoaştem, puţini îşi imaginau că, totuşi, ditamai PSD va renunţa la funcţia, importantă din verse şi perverse motive, de şef al Senatului şi va planta acolo un om aflat formal în afara propriilor structuri. Mişcarea i se datorează lui Ponta, care şi-a impus punctul de vedere în faţa unora precum Dragnea. Oricum, e o premieră postdecembristă ca postul, care, să nu uităm, genera sângeroase bătălii politice (unele terminate la Curtea Constituţională) să fie ocupat de cineva care nu are propriul partid în spate. Mai exact de o „persoană fizică“. Deocamdată, Tăriceanu nu se are decât pe el însuşi, dar cară în servieta, al cărui cifru e la Ponta, promisiuni de chiverniseală şi mărire. Că Tăriceanu a muşcat cu poftă nemascată din ofertă, că s-a declarat „onorat“ nu miră, cunoscând profilul personajului, ceea ce miră este acceptul dat de PSD şi precedentul creat. Ambele dovedesc importanţa mizelor.
Prima este ruperea PNL. Pe termen scurt, se urmăreşte dizlocarea câtorva parlamentari liberali pentru a se putea clama că USL nu a dispărut, că mai deţine în portofoliu o componentă liberală. Lui Tăriceanu nu i-a reuşit până acum misiunea, a obţinut 93 de voturi în Senat, exact câte are noua majoritate, niciun vot de la PNL. E încă o dovadă că Antonescu controlează partidul. Pe termen mediu, după europarlamentare, în situaţia unui scor prost al PNL, obiectivul trasat lui Tăriceanu este să-l înlăture pe Antonescu (aici e vorba şi de o miză personală) la pachet cu Johannis, perceput de PSD ca principalul pericol în perspectiva unei eventuale confruntări la prezidenţiale. Reuşita este însă improbabilă, pentru că PNL are varianta rocadei Antonescu-Johannis, niciun motiv de fond să meargă pe mâna lui Tăriceanu, perceput tot mai mult ca pion al lui Ponta şi trădător. Presupunând însă că strategia ar reuşi şi USL ar renaşte din propria cenuşă, rămâne întrebarea dacă PSD îl va accepta pe Tăriceanu drept candidat în locul unuia propriu. Integral aduce Revista 22
Deutsche Welle. Greşelile lui Putin şi soarta regimului său. Petre M. Iancu
Erorile de calcul ale Kremlinului se ţin lanţ. Una cu efecte foarte pernicioase pentru Moscova ar putea să fie pierderea unicului partener cu pondere de care a dispus, până de curând, regimul Putin, în vest. Propagandiştii lui Putin le atrăgeau atenţia, cu nişte luni în urmă, jurnaliştilor de la redacţia Deutsche Welle în limba română că ar gândi în termenii războiului rece şi n-ar fi înţeles cât de puternică este antanta ruso-germană. Decalaraţia guvernamentală rostită joi de Angela Merkel demonstrează, că, dimpotrivă, Moscova a supraapreciat disponibilitatea Berlinului de a înghiţi la nesfârşit, fără să crâcnească, agresiunile ruseşti precum cea recentă, din Ucraina. Concomitent, Kremlinul a supraapreciat şi dependenţa de gaz rusesc a Germaniei. În schimb, a subapreciat voinţa guvernului Angelei Merkel de a menţine coeziunea occidentală şi solidaritatea în NATO şi UE, alăturându-se demersurilor de sancţionare economică a agresorului. La Berlin, cancelarul a ţinut să-şi pregătească naţiunea pentru un demers pe moment impopular în rândul germanilor. Ea a exclus ce-i drept eventualitatea unei riposte militare occidentale, dar a subliniat că nu doar integritatea teritorială a Ucrainei e intangibilă, din unghiul Berlinului, ci “şi Republica Moldova şi Georgia se bucură de solidaritatea Uniunii Europene”. La adresa conducerii Rusiei, Merkel a reliefat iminenţa adoptării de sancţiuni economice. În mesajul transmis Moscovei, ca un soi de ultim avertisment înaintea proiectatului referendum din Crimeea şi posibila anexare a peninsulei, de către Federaţia Rusă, Merkel a atras atenţia asupra pericolului izolării internaţionale a Rusiei. Şefa executivului de la Berlin consideră că ţara condusă de Putin e pe cale să-şi provoace sieşi pagube majore, „politice şi economice” , ba chiar „să işte o catastrofă nu doar pentru Ucraina”. Pare că pierderea Germaniei ca partener riscă să devină una dintre cele mai grave inadecvări strategice ale lui Vladimir Putin, depozitarul unei gândiri cantonate inextricabil în modelele caduce ale secolului XIX. De cealaltă parte, altfel decât după invazia Rusiei în Gerogia, occidentul pare să fi înţeles, în ansamblul său, necesitatea ineluctabilă a unei reacţii internaţionale în egală măsură bine calibrate, unitare şi viguroase la noua agresiune a lui Vladimir Putin. Această reacţie ar urma să lanseze un semnal clar, potrivit căruia vestul nu şi-a abandonat nici valorile, nici prietenii şi nici respectul de sine şi nu are de gând să permită aruncarea în aer a „puterii dreptului în virtutea dreptului celui mai puternic”, pentru a o parafraza pe Angela Merkel. Integral aduce Deutsche Welle.
Contributors. Minte-mă frumos, Gică Popescu! Sorin Ionita
A devenit celebru, de câteva zile, acel bloc din Craiova unde locatarii plătesc întreţinerea alternativ, la doi administratori: unul corect, iar unul impostor, acuzat de fals în documente şi delapidare, lucru cunoscut de toată lumea (aici). Întrebaţi de ce continuă să achite întreţinerea la impostor, deşi ştiu că banii lor vor fi mânăriţi, respectivii răspund, „pentru că e mai ieftin“. Fabulos, nu?
Nu vreau să cad în clişee de etno-psihologie, deşi aş stârni cascade de comentarii (deci audienţă), publicul nostru neştiind că această disciplină s-a perimat de cel puţin o jumătate de secol. Totuşi, numai eu văd aici o legătură cu dilema existenţială recentă, dacă să fie sau nu graţiat fotbalistul condamnat Gică Popescu, legătura nefiind neapărat aceea că şi el e tot de prin zona Craiovei? Nu vi se pare că, brusc, căpătăm acces la resorturile intime ale raportării românilor la lege, la semenii lor, la chestiunile publice în general şi finalmente la scara de valori într-o societate? Şi că ăsta e de fapt subiectul cu adevărat interesant aici, iar nu soarta unui fotbalist-afacerist?Cazul e prea nou ca să se fi făcut vreun sondaj de opinie pe tema graţierii sale, deci nu ştim cu adevărat „ce cred românii“. Însă faptul că populiştii de serviciu ai ţării din ultimii ani (Antonescu, Ponta, ultimul sprijinit de Zgonea) au dat năvală să ia partea infractorului, cu tot cu televiziunile şi ţuţerii din dotare, indică unde simt ei că stă inima norodului. Grosul votează pentru „minte-mă frumos, Gică, fă-mă la portofel cu stil, cu sprezzatura, că tu eşti modelul meu în viaţă, cum erai şi când jucai în iarbă, cu tine mi-am trăit eu prin delegaţie cele mai importante victorii ale vieţii mele de loser, identificându-mă cu tine – ca român! – am fost şi eu oleacă campion, de pe canapeaua mea deşelată, cu PET-uri goale de aşa-zisă bere ieftină prin preajmă“. Nu-i ăsta miracolul sportului, în fond: livrează dramă, suspans, apoi extaz, deci un sens existenţei, unor mase de oameni mediocri (noi toţi) care stau cu fundul pe scaun şi nu vor fi în stare vreodată să facă ceva genial, semnificativ sau măcar îndrăzneţ în viaţă? Integral aduce Contributors
Dilema Veche. Lamento. Andrei Pleşu
De multă vreme trăiesc discrepanţa tragi-comică dintre solicitările care vin asupra mea şi capacitatea mea de reacţie. Cu cîţiva ani în urmă, am vrut să-mi notez fiecare telefon, fiecare rugăminte, fiecare propunere, fiecare invitaţie care, adunate laolaltă, puteau alcătui, pentru fiecare zi, o agendă suprarealistă. Am încercat să fac această experienţă, dar am obosit şi m-am speriat: deveneam colecţionarul masochist al tuturor agresiunilor (mai mult sau mai puţin tandre) cu care mă confruntam fără încetare. Mi se cereau şi mi se cer: job-uri, recomandări pentru burse în străinătate, pile pentru apariţii editoriale, interviuri, participări la dezbateri publice, discursuri aniversare, apariţii la televiziune, asumarea sau sprijinirea unor proiecte educative, umanitare, ştiinţifice sau politice, sfaturi de lectură, vizite la expoziţii sau ateliere de plasticieni, mici conversaţii de „cîteva minute“, reacţii prompte la evenimentele zilei etc. Mi se dau la citit: sute şi sute de pagini de proză, versuri, eseistică, filozofie, schiţe de reformă a învăţămîntului, strategii de politică externă, planuri de „acţiuni“ culturale. Totul, construit pe două presupoziţii: 1) Mă pricep la orice. 2) Pot scoate pe gură, fără pregătire, fără efort, panglici multicolore de cuvinte. „Haideţi, domnu’ Pleşu, ce înseamnă pentru dumneavoastră cîteva cuvinte bine simţite?“ Domeniul nu contează. Dau, s-ar zice, impresia – şi încep să cred că e vina mea – unei versatilităţi profesionale, a unei omniscienţe zglobii, care nu aşteaptă decît să fie pusă în priză, pentru a se desfăşura torenţial. Am fost abordat pe teme de bucătărie, irigaţii, istorie veche, gramatică, jurisprudenţă, ocultism, modă şi cîte şi mai cîte. Îmi petrec ore întregi ca să refuz politicos. După care fac crize de furie sau de depresie. Integral aduce Dilema Veche
Justiție Oarbă. Regatul Ebei. Lili Craciun
“Mă consider şi eu intelectuală. Am terminat o facultate, am terminat un masterat, voi face şi eu un doctorat” – Elena Băsescu
Cu cât servilism trebuie să fii dotat ca să susții că Eba este un om politic bun care merită a fi votat în Parlamentul European? O votăm pentru tatăl ei sau pentru propriile ei calități? Întreb pentru că dacă te atingi de domnia sa cu un singur cuvânt care nu este laudă, sare lumea bună de dreapta și-ți dă în cap cu realizările lui Traian Băsescu. Unii spun (ehei, ce glumă!) că este cel mai activ euro-deputat român de la Bruxelles și că merită să mai aibă un mandat. De parcă noi nu pricepem că duduia citește cuvinte scrise de alții pe care nici măcar nu le înțelege. E ca și cum i-ai spune unei prompterițe de la televizor că este mare specialistă în știri.
Și ce minte ciudată să ai ca să vii cu explicația: ”da’ce, Adina Vălean și Daciana Ponta sunt mai breze?” Nu, nu sunt nici ele mai breze dar dacă admitem că ele nu sunt bune în Parlamentul European atunci hai să tratăm toată lumea cu aceeași măsură. Altfel, nu suntem decât o filă de istorie la fel de murdară pe ambele pagini, fie ea de dreapta sau de stânga. Să susții că Eba a câștigat mandatul de europarlamentar ca independent, muncind ea, sărăcuța!, singură, singurică fără un partid în spate, înseamnă să jignești inteligența oricărui român. Sau, ca să fiu mai directă, să iei de prost poporul acesta. Nu-i om din nord până în sud și din vest până în estul României care să nu știe cât s-a zbătut PDLul ca Eba să devină euro-parlamentăreasă. Gurile rele spun că voturile pentru Eba au trebuit a fi raportate de PDL la prima oră de votare ca să se știe clar că intră ”fata lui tata”. Apoi a urmat Adio PDL că deh!, partidul n-a vrut-o pe Udrea președintă. Integral aduce Justiție Oarbă
Gandul. Ucrainele. Lelia Munteanu
E din ce în ce mai greu să citeşti comentarii despre Crimeea, vâslind printre construcţii lirico-patetice, când acolo nu contează bieţii oameni, cum n-au contat, la scara istoriei, nici victimele Euromaidanului din Kiev, iar realitatea e a naibii de prozaică, vorbind exclusiv despre sfere de influenţă.
După cine să te iei? După declaraţiile publice ale marilor actori politici? E un joc de intimidare, în care vorbele poartă o altă încărcătură decât cea semantică. Kremlinologii au parti-prísurile lor ideologice, însă ei (nu mai sunt mulţi) trebuie citiţi. Am început cu Condoleezza Rice. În ”Washington Post” îi dă lecţii lui Barack Obama, pe un ton de propagandistă ofuscată (am preferat totdeauna s-o ascult cântând). Când, în 8 august 2008, ruşii au invadat Georgia, declarând provincii independente Osetia de Sud şi Abhazia, domnişoara Rice era şefa Departamentului de Stat. Dinspre partea lor, reacţiile Germaniei şi Franţei au fost atunci, în 2008, la fel de palide ca astăzi.
Politologul american Francis Fukyuama (autorul bestsellerului ”Sfârşitul istoriei şi ultimul om”, a cărui teză e infirmată chiar de situaţia din Ucraina) ne recomandă consideraţiile lui Zbigniew Brzezinkski, într-un dialog cu dr. Adam M. Garfinkle. Ce spunea Brzezinski, în 6 martie? Că nu crede ca Putin să-şi fi pierdut simţul realităţii şi să fi devenit victima unei megalomanii clinice, cum dau de înţeles analişti cu taxă inversă. (Zilele trecute, chiar cancelarul Angela Merkel, probabil ca să scape de întrebări incomode, a ridicat neputincioasă din umeri: Putin pare rupt de realitate!). Brzezinski crede mai degrabă, într-o oarecare măsură încurajându-se singur, că ”operaţiunile din Crimeea par a fi construite inteligent, cu o supapă de siguranţă”. Cu alte cuvinte, dracul nu-i atât de negru cât mai există un spaţiu de negociere. Problema este cine îşi asumă riscul să pună piciorul în prag (aici nu se abţine să arunce o săgeată maliţioasă către britanici, care tezaurizează în băncile lor banii oligarhilor ruşi). Piciorul în prag ar trebui să-l pună ucrainienii înşişi, e de părere Brzezinski. Dacă ei vor fi destul de uniţi (ştim că nu sunt), destul de determinaţi (unii sunt) ca să reziste, atunci în zonă se va declanşa un conflict important, ameninţător pentru vecinii din vestul Ucrainei, moment în care Statele Unite nu vor putea interveni direct, însă vor putea furniza asistenţă militară, ajutoare, suport diplomatic ”and so on”….
Consideraţiile consilierului pe probleme de securitate al preşedintelui Obama nu sună deloc încurajator. Cu două zile înainte, Brzezinski publicase un editorial în care descria cealaltă faţetă a posibilei evoluţii a evenimentelor: “Dacă Ucraina va fi strivită, în timp ce Occidentul e spectator, libertatea si securitatea României, Poloniei şi a Ţărilor Baltice va fi ameninţată”.
Despre Occidentul-spectator vorbeşte o analiză excelentă (poate cea mai bună de la izbucnirea crizei) a kremlinologului Lilia Shevtsova. (Fukuyama ne-o recomandă şi pe aceasta). Titlul: ”Căzând în capcana lui Putin”. Doamna Shevtsova conchide: cu cât se apropie ziua referendumului din Crimeea (16 martie), ”democaţiile liberale par pregătite să accepte anexarea Crimeei de căte Rusia ca pe un fapt împlinit”, constatând că ”europenii sunt mult mai înclinaţi să-l ierte pe Putin decât e Washingtonul”. Finalul crizei din Ucraina (după referendumul care se va desfăşura în cătarea armelor ruseşti) va arunca în aer ordinea mondială, aşa cum a fost configurată după Războiul Rece. ”De acum e limpede că, atât Europa cât şi Statele Unite – incapabile să răstoarne cursul evenimentelor şi nedorind să plătească costul constrângerii Rusiei – sunt gata să participe la aventura lui Putin”. Integral aduce Gandul.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salutare !
Bine zis Lili Craciun !
“Și nu în ultimul rând, voi intelectualii de azi, nu mai criticați intelectualii de ieri care au făcut sluj în fața PCR și i-au cântat osanale lui Nicolae Ceaușescu și lui Leana. Cel puțin ei au scuza că era un regim de opresiune și că au făcut-o de frică într-un sistem care le punea pumnul în gură. Servilismul vostru este mult mai abject căci se manifestă din propria voință, într-o societate în care există libertatea alegerii. Voi ați ales să fiți servili!”
Oricum, EBA o sa prinda si al doilea mandat la PE, pe listele PDL- Udrea (PMP) sau tot “independenta”.
La “competentele” ei profesionale, n-are alta sansa. 🙂
Buna timi,
Da bine scris. Cand te gandesti ca si respectiva a fost “basista” incepi sa intelegi ca totusi nu toti sunt lobotomizati!
PMP este o mostenire ! De ce atata nedumerire ?
Buna dimineata! 🙂
Buna brandusa,
mostenire? Nu vad necesitatea in afara de cramponare politica. Sa vedem daca o sa mearga si cat o sa mearga!
Necesitate ?
Doar Nuţişitate. 🙂
Se poate estima ca s-a reusit distrugerea oricarei creatii fals insailate si pornite prin divizare,fuziune prin absorbtie ! Dar scenariul renasterii de la firul ierbii din parcul Cotroceniului al unui nou PDL intr-o alta forma de prezentare este extrem de prost scris si vizibil de “dreapta”!!!
Cat o sa mai mearga? Nu stiu! Depinde de investiile promise sau “pompate” ( ca sa fiu in trend!)!
Din cate stiu eu pusculita e adanca si foarte generoasa 🙁
Pe sest, o alta imagine a cobitarii! 😉
Paradigma pro sau antiBasescu accentueaza o polarizare fara miza ! Nu mai tine scenariul good cop-bad cop! E caduc!
http://www.ziare.com/basescu/victor-ponta/tandemul-basescu-ponta-1288033
“Dai un ban dar cumperi ceva frumos”.
O fi banu`…gugustiucilor ? 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=aCgnoO62UdE
Da,
banul altora in buzunarul lor este cel mai dulce si probabil si cel mai “sfant”
buna dimineata !
sa nu o mai criticam nici pe EBA. nu de alta .. dar cineva ( ca sa ne faca in ciuda ) o poate numi ministru de externe . 😉 :))
Buna Ziggy,
cred ca la “cultura” este mai potrivita. Ceapa masi de prosti!
Buget subtire, si la “externe” si la “cultura”.
Tot la “marile proiecte” e mai confortabil. 🙂
astea sunt piste false aruncate sa avem de dezbatut. se stie ca ne aprindem repede cand e vorba de EBA , doamna Udrea etc si ni se ofera subiect de discutie. la fel face plagiatorul cand are de “tras cortina” pe ochii electoratului psd. nu am vazut inca la revista presei sau la oameni seriosi din presa niste opinii despre cum .. a venit stapanirea la Bucuresti zilele trecute ( fiecare cu paiata lui ) sa si rezolve problemele . au venit in ” liniste ” au plecat in liniste. 😉 ps : premierul catastrofa isi reconfirma renumele – a mers la meciul de rugby al echipei Ro ( echipa in crestere de forma ) si Romania a pierdut :))
Din nefericire, sunt motive din cauza carora Base a pierdut la imagine cam tot atat cat a pierdut si din cauza taierilor otova la salarii.
Am sperat ca o sa inteleaga asta…n-a inteles… 🙁
Nu uita ca votul pro USL a fost doar unul “anti”.
Ca de obicei, de altfel.
nu uit. insa am suspiciunile mele – poti vota orice ca regia si scenariul e acelasi. baietii se joaca de-a puterea & opozitia si incearca sa blocheze aparitia oricarui politician care nu e din filmul lor ( vezi cazul MRU ) .
Stau si ma-ntreb : de ce Domnul Geoana are o acuta apetenta pentru ridicol?
http://www.mediafax.ro/politic/geoana-la-emisiunea-dupa-20-de-ani-daca-ponta-decide-sa-candideze-il-sprijinim-toti-altfel-ne-indreptam-catre-urmatorul-candidat-numele-meu-este-acolo-12272365
pentru ca nici “ei ” nu stiu cati sunt ! 😀 .
http://www.riseproject.ro/articol/in-plina-criza-ucraineana-oligarhul-lui-ianukovici-s-a-extins-la-bucuresti/ . se face lumina usor , usor si cum e cu “kagebistii” din pungesti.de vazut de la cine a cumparat chevron terenuri 😀
Stiam despre asta,
deocamdata Ahmetov care este cel mai bogat dintre oligarhi a trecut tabara, apropo este patronul lui Shaktior Donetk
frank timis si ovidiu tender au trecut si ei tabara ? 😀 din finantatorii lui ilici-kgb au devenit iubitori de stat de drept ? 😀
indragostiti de statul de drept 🙂
:)) da , bine zis !!!
postare noua – Întrebări de weekend: Stat naţional sau Europa naţiunilor