O istorie a expansionismului rus (2) Prototipul conducătorului
| 07/03/2014 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
La 10 septembrie 1721 este semnată pacea de la Nystadt. Rusia primeşte Livonia, Estonia, Ingria, o parte din Karelia ; Suedia primeşte în schimb restul Finlandei. Senatul, prin cancelarul Golovkin rosteşte o “cuvântare mişcătoare” la adresa lui Petru:
“Duma găseşte de cuviinţă s-o roage pe Majestatea Voastră, cu cea mai adâncă umilinţă, să primească numele de Petru cel Mare, părinte al patriei, împărat a toate Rusiile…Trăiasca Petru cel Mare, părinte al patriei, împărat a toate Rusiile!“.
Petru se preface uimit, apoi stânjenit, dar sfârşeşte prin a primi. Petru nu simte nici un fel de schimbare de când a fost investit cu titlul imperial.
Acesta a fost inceputul modului de guverna Rusia indiferent de oranduirea sociala, indiferent de epoca si fara nici o legatura cu ceea ce conducatorii Rusiei au declarat. Acest mod de a guverna s-a pastrat din feudalismul tarziu si pana astazi, inclusiv perioada comunista. Rusul de rand este educat sa fie loial Rusiei-mat (Mama Rusia) sau pe timpul Uniunii Sovietice – Rodina-mat (Mama-Sovietelor) si bineinteles “consortului” povidential al acestei “mame,” tatucul care le stie pe toate si chiar trebuie sa le faca. Taticii slabi nu au rezistat niciodata, Rusia are nevoie de tatici puternici.
O ţara cu doi Ţari si o singura stăpâna
Petru se naşte in luna mai 1672, este fiul ţarului Alexei I al Rusiei (Alexsei Mihailovici) şi a celei de-a doua soţii, Nataliei Kirilovna Narîşkina. Alexei, tatal lui Petru, a dovedit un profund interes față de învățătura și cultura 
occidentală. Printre consilierii săi principali se număra și boierul Feodor Rtișcev care a înfăptuit opere caritabile însemnate, ca de exemplu construirea de aziluri pentru săraci și un plan de recuperare a bețivilor Moscovei din canale. Rtișcev a înființat o mănăstire cu o școală gratuită la care a invitat călugări din Kiev să predea latina, greaca, retorica și filosofia. Alexei a angajat un latinist, Simeon Poloțki, ca poet al curții și profesor pentru copii săi și a devenit patron al teatrului, deși biserica ortodoxă condamna arta dramatică numind-o “o iluzie periculoasă”. Țarul era fascinat de astronomie și frescele care înfățișau stelele și planetele au împodobit tavanele atât la Kremlin cât și la Kolomenskoe. Alexei a angajat medici străini, printre care și englezul Samuel Collins. Viitorul ţar, Petru (cel Mare), il va mosteni intr-u totul.
În 1676, tatăl său moare, lăsându-l urmaş la tron pe fiul său, Fiodor, care abia împlinise 15 ani. La 27 aprilie 1682, ţarul Fiodor al III-lea moare fără să-şi aleagă urmaşul intre Ivan, fratele său de 16 ani slab la minte sau Petru, fratele vitreg.
Ţarevna Sofia, sora bună al lui Ivan şi sora vitregă al lui Petru incearca sa-l elimne pe Petru, profitand de faptul că trupele de streliţi (trupe create de Ivan ce Groaznic, singurii purtatori de arme de foc, arhebuze) se răscoală şi după multă violenţă, jafuri, omoruri obţine ca din 29 mai să fie doi ţari : Ivan şi Petru, iar ea, ţarevna Sofia este numită regentă, din cauza sănătăţii şubrede a lui Ivan. Boierii Dumei se supun. La 25 iunie 1682, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, are loc în prezenţa patriarhului, a opt mitrolpoliţi, patru arhiepiscopi, doi episcopi şi opt arhimandriţi, ciudata încoronare a celor doi ţari ai Rusiei, dintre care unul bolnav şi fără minte, iar celălalt un copil îngrozit de ceea ce a vazut, aproape sigur ca o sa fie ucis.
Ţarevna Sofia ia o hotărâre, care pana la urma îi va fi fatala, Ivan va rămâne alături de ea la palat, în vreme ce Petru şi mama lui vor fi trimişi în satul Preobrajenskoe, în apropiere de Moscova. La sfarsitul lui ianuarie 1689 în vârstă de 17 ani se căsătoreşte cu Evdokia Lopuhina, o fată de 20 de ani, de rang mijlociu. In octombrie aceluiasi an pleacă la Moscova, preia puterea si ţarevna Sofia este trimisă la mânăstirea Novodevicie. În ciuda multelor şi feluritelor îndeletniciri –manevre pe uscat şi pe apă, petreceri şi iubiri- Petru ştie că lucrurile merg în ţară din ce în ce mai rău. Boierii şi oamenii de rând sunt vădiţi nemulţumiţi de ţar, pe care-l socotesc uşuratic, prea legat de sfetnicii străini, prins în jocuri militare fără noimă şi ocări neruşinate împotriva Bisericii. La 19 februarie 1690 se naşte fiul său, ţareviciul Aleksei, pe care-l îl va executa mai tarziu pentru inalta tradare.
Un singur ţar şi o mare ambasadă
La 20 ianuarie 1695, în toiul iernii, dă porunca de mobilizare la luptă împotriva Imperiului Otoman. În plin război, la 
29 ianuarie 1696 primeşte vestea că fratele său vitreg, şubredul Ivan, a murit subit la Moscova, el devine singurul conducator al Rusiei de facto si de iure. Realizează repede că Rusia are nevoie urgentă de o flotă. O creează şi prima bătălie navală ia sfârşit în avantajul ruşilor. După ce împrăştie navele turceşti ancorate în dreptul Azovului, flota ţarului blochează estuarul spre a împiedica aprovizionarea. Ofiţerii şi inginerii austrieci calculează cu atâta precizie unghiul de tragere al tunurilor încât turcii sunt decimati.
Pe 18 iulie 1696 cetatea Azovului se predă. Ţarul intelege ca a construit flota folosindu-se de tehnologii occidentale si ca a castigat cu ajutorul ofiterilor europeni in solda lui. El vede necesitatea de a moderniza si transforma rusia. Ţarul trimite 50 de bărbaţi ruşi de neam în străinătate, pe cheltuiala lor, să deprindă arta navigaţiei. Îşi doreşte ca Rusia să devină statul cel mai puternic din Europa. De altfel, se arată gata să plece el însuşi, într-o “Mare Ambasadă“, prin ţările apusene, ca să afle cum au progresat ştiinţele şi să capete sprijin militar ori diplomatic împotriva duşmanilor din totdeauna ai Rusiei.
Petru a călătorit în Europa în căutare de aliaţi impotriva otomanilor. A fost primul ţar care a făcut o asemenea călătorie. La început, Petru a vizitat Brandenburgul, Olanda, Anglia şi Sfântul Imperiu Roman în timpul a ce s-a numit Marea Misiune Diplomatică. Petru a învăţat foarte multe lucruri noi şi a angajat sute de specialişti occidentali. Această călătorie a fost scurtată de complotul pus la cale de sprijinitorii Sofiei, care au încercat să o pună pe aceasta pe tronul imperial, tentativă zdrobită de credincioşii ţarului rămăşi în ţară. Petru, reîntors în ţară, a ordonat torturarea şi uciderea a sute de complotişti, trupurile lor mutilate fiind expuse în locuri publice, ca avertisment pentru viitor. Represaliile au fost demne de Ivan cel Groaznic.
Petru ştie că înaintea lui, un singur prinţ rus a cutezat să treacă dincolo de graniţele ţării sale: marele duce al Kievului, Iziaslav, care s-a dus în 1075 la Mayence, ca oaspete al regelui Henric al IV-lea. Pentru un rus trecerea graniţelor înseamnă trădare. Cu toate dojenile duioase ale boierimii şi ale clerului, Petru hotareste sa plece pentru a vedea Europa. Marea Ambasadă, condusa de el va merge la Amsterdam, Berlin, Viena, Roma, Copenhaga, Veneţia, Londra, fara a vizita insa Franţa pentru motivul că Ludovic al XIV-lea îi sprijinea pe turci. Marea Ambasadă, alcătuită din 250 de persoane, părăseşte Moscova la 10 martie 1697 cu ţarul Petru I călătorind incognito sub numele de Piotr Mihailov. Ajuns la Koppenbrugge, este invitat la cină de prinţesa electoare Sofia de Hanovra şi de fiica acesteia, Sofia-Charlotta, prinţesă electoare de Brandenburg. Mănâncă cu mâna, se murdăreşte cu sos, nu ştie la ce slujeşte şervetul. Însă, purtarea firească a lui Petru, vioiciunea şi iuţeala răspunsurilor o uimesc pe Sofia-Charlotta, care se simte cuprinsă de simpatie la vederea acestui vlăjgan care n-are mai mult de 25 de ani şi-i întrece cu cel puţin jumătate de cap pe uriaşii din garda ei, lat în umeri, cu chip hotărât, cu ochi negri strălucind sub fruntea bombată, cu sprâncene arcuite şi gura cărnoasă, umbrită de o mustaţă subţire.
Dornic să afle tot, aleargă în dreapta şi-n stânga, opreşte de nenumărate ori trăsura pentru că vrea să măsoare un pod, să ceceteze o moară de vânt sau să stea de vorbă cu oamenii de la joagar, cutreieră şantiere, îi întâmpină pe pescuitorii de balene care se întorc din Groenlanda, se apucă să cerceteze practica tipografică, urmează cursurile de anatomie ale profesorului Ruysch. Deşi nu este prea priceput, ia parte la intervenţii chirurgicale şi-şi cumpără o trusă de chirurg de care nu se va mai despărţi toata viata. Petru sa cunoasca totul şi să le împărtăşească oamenilor i săi ceea ce a învăţat. Şi pentru ei, şi pentru el a venit să culeagă tot ce ce se poate din ştiinţa Occidentului
La Londra, intrigat de sistemul parlamentar englez, asistă, în mare taină, la o şedinţă a Camerei Lorzilor. Petru e nevoit să recunoască că roadele diplomatice ale călătoriei sale de 18 luni sunt mai degrabă negative. Se întoarce în Rusia de urgenţă după ce primeşte un mesaj: s-au răsculat din nou streliţii.
Întors acasă ii executa streliţii pana la ultimul din ei, taie bărbile boierilor săi, îşi trimite soţia să se retragă într-o mânăstire, dă un ucaz (proclamaţie) prin care interzice tuturor bărbaţiilor să-şi lase barbă în afară de slujitorii Bisericii. Cei care vor dori să-şi păstreze barba vor fi nevoiţi să plătească un bir. După ce s-a războit cu bărbile, Petru începe bătălia cu veşmintele. Dacă Rusia vrea să meargă repede înainte, nu trebuie să rămână îmbrăcată în vechiturile de pe vrema lui Boris Godunov. Un ucaz dat la 4 ianuarie 1700 hotărăşte ca “boierii, oamenii de la curte, funcţionarii vor purta îmbrăcăminte ungurească, cu caftanul de deasupra până sub genunchi, iar cel de dedesupt mai scurt”. Cei care nu se supun ucazului plătesc amendă. Unii mormăie că veşmintele astea nu sunt bune pentru clima aspră a Rusiei.
La 20 decembrie 1699, când mai rămăsese doar câteva zile până la sfârşitul veacului, Petru dă un ucaz prin care numărătoarea anilor urmează să se facă din acea clipă după calendarul european, fiecare an începând la 1 ianuarie şi nu la 1 septembrie ca până atunci. Nu merge atât de departe încât să instituie calendarul gregorian, care, fiind, cel de la Roma, n-ar fi potrivit pentru ortodocşi; se mulţumeşte cu cel iulian, care are o întârziere de 11 zile (trecerea la calendarul gregorian se va face la 1 februarie 1918 de catre guvernul URSS). Hotărăşte ca, la 1 ianuarie 1700 toată lumea să-şi împodobească porţile caselor, să ia parte la slujbele de la Biserică şi să-şi facă urări de Anul Nou. Veselia asta silită nu tulbură inimile moscoviţilor. Unii şoptesc : “Cum a putut Dumnezeu să facă lumea iarna ?” iar alţii merg mai departe : “Biblia spune că Antihristul are să schimbe vremea. Petru I este aşadar Antihristul“.
În 1702, femeilor li se îngăduie să ia parte la întrunirile de societate, logodna devine obligatorie cu şase săptămâni înainte de căsătorie. Un an mai târziu apare la Moscova primul ziar rusesc, Ştiri din Moscova (Moskovskie Novosti), care cuprinde în patru pagini, o mulţime de noutăţi scurte despre ceea ce se petrece în Rusia şi în Europa. Este tradusă Viaţa lui Alexandru Macedon de Quintus Curtius, se pregătesc manuale de aritmetică şi chiar un dicţionar.
Petru se îndrăgosteşte de o suedeza (uni spun ţărancă, lucru neadevarat) , Marta, harnică, sănătoasă, veselă, si lată în şolduri. Marta îi va dărui lui Petru 12 copii, dintre care doar doi îi vor supravieţui : Anna, viitoare ducesă de Holstein-Gottorp şi Elisabeta, viitoare împărăteasă a Rusiei. Marta trece la ortodoxie şi renunţă la nume, fiind botezată Ecaterina Alekseevna. Începe să capete asupra ţarului o mare influenţă. Fiica lor, Elisabeta viitoarea imparateasa a Rusiei se va naşte la 29 decembrie 1709. Între timp, Petru a restabilit pacea în Polonia şi l-a adus înapoi pe tron pe August al II. Pe 19 februarie 1711 la 7 dimineaţa, în capela privată a prinţului Mendikov, este oficiată în mare grabă şi în cea mai strictă intimitate căsătoria lui Petru cu Ecaterina Alekseevna. La 7 mai 1724, Ecaterina este încoronată împărăteasă a Rusiei. Continuare in articolul urmator.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
asteptam continuarea…este din ce in ce mai interesant….desi sfarsitul ”continuarii” o sa-l aflam anul acesta si in anii care vor veni.