Ziarul de Duminică – 2 martie 2014
| 02/03/2014 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Ziare.com. A inceput razboiul! Ioana Ene Dogioiu
Nu stiu daca dl. Tariceanu are vreo sansa sa castige alegerile prezidentiale. Nici macar nu am certitudinea ca va fi candidatul USL, dupa cum a anuntat ca isi doreste, dar este foarte probabil sa devina arma cu care PSD sa il distruga pe Crin Antonescu.
Partidul Reformator Liberal, cel pe care il va infiinta sau care ii va fi infiintat, ce mai conteaza?, va fi un nou UNPR. Un model deja patentat cu care PSD urmareste, tehnic, ruperea PNL si crearea noului USL cu componenta liberala inclusa. Mesajele transmise in cadrul acestui demers sunt pe mai multe paliere cu doua tinte principale.
Electoratul USL este pus in fata unor alegeri simple. In primul rand, cine e unificatorul si cine e distrugatorul? Cine tine la USL? Cine a distrus USL? Pai, cand tu, alegator USL, vezi ca Antonescu a decis iesirea PNL de la guvernare, fara motive precise si cu mare veselie, iar in acelasi timp Ponta lacrimeaza, intinde maini si brate si, iata, acum se straduieste sa refaca USL si ofera functia prezidentiala tot unui liberal, ce sa crezi? Ce sa alegi?
A doua alegere simpla este intre basism si antibasism. Crin Antonescu a fost aruncat deja in bratele presedintelui. Este larg acreditata ideea ca, rupand USL, i-a facut jocul presedintelui, ca solicitand demisia lui Victor Ponta ar vrea sa puna cartile din nou in mana lui Traian Basescu si au aparut informatii pe surse ca presedintele PNL ar fi anuntat in partid ca ar fi batut palma cu presedintele. Ar putea fi o manipulare, dar ea s-a raspandit cu repeziciune.
De partea cealalta, langa Victor Ponta se asaza un dusman traditional al presedintelui, Calin Popescu Tariceanu. Simbolistica nu cred ca mai are nevoie de comentarii si ea este foarte importanta pentru electoratul USL.
Al doilea palier, poate chiar mai important decat primul, are ca tinta PNL. Liberalii sunt si ei pusi in fata unei alegeri clare: cu Antonescu in Opozitie sau cu Tariceanu la Putere? Integral aduce Ziare.com
Romania Libera. O nouă „marţe neagră“ şi lecţiile Maidanului. Dan Cristian Turturica
Noua revoluţie ucraineană a venit parcă din senin. Acum trei luni, pirueta făcută de ex-preşedintele Ianukovici, care a refuzat în ultimul moment semnarea acordului de asociere a Ucrainei la Uniunea Europeană, i-a lăsat cu gurile căscate pe oficialii occidentali.
În ciuda avertismentelor primite pe canale oficiale, inclusiv din România, că preşedintele pro-rus nu va accepta niciodată să îşi orienteze ţara spre Vest, birocraţii europeni au persistat în naivitatea lor şi au fost convinşi că, la Vilnius, Ianukovici va semna.
Lipsa de realism, informaţiile eronate, analizele superficiale şi neînţelegerea jocului Rusiei în regiune, demonstrate de eşecul negocierilor din noiembrie 2013, au consolidat şi mai mult impresia că Europa este cu un pas în urma evenimentelor.
Toate acestea, cuplate cu reorientarea focusului politicii externe americane spre Asia şi cu succesele diplomatice ale Rusiei în dosarele Siria şi Iran, au făcut ca până şi observarea de la distanţă a protestelor de la Kiev, care au urmat trădării lui Ianukovici de la Vilnius, să fie un efort dureros.
Manifestanţii din Piaţa Independenţei păreau condamnaţi să piardă şi această bătălie, ca şi multe altele în ultimii ani, după prăbuşirea visului născut din Revoluţia Portocalie. Foarte puţini analişti le-au dat vreo şansă de izbândă şi chiar şi mai puţini au anticipat că Ucraina va da un asemenea vot de blam imperiului condus de la Kremlin.
Cei ce cred şi acum că furia îndreptată împotriva lui Ianukovici şi a aliaţilor săi ruşi, care l-au încurajat deschis să înăbuşe în sânge protestele, se rezumă doar la partea vestică a Ucrainei sunt contrazişi de amploarea mitingurilor pro-Maidan din estul ţării, dar şi de faptul că primarul oraşului şi guvernatorul regiunii Harkov au fugit în Rusia. Dacă în zona lor cetăţenii sunt solidari cu Ianukovici şi pro-ruşi, de ce le-a fost frică?
Ce s-a întâmplat, totuşi? Ce a făcut posibilă victoria protestatarilor în ciuda circumstanţelor nefavorabile –Rusia, din ce în ce mai dornică să compenseze eşecurile pe plan intern prin agresivitate faţă de vecini; Statele Unite, din ce în ce mai angajate în Asia şi din ce în ce mai dezangajate în această parte a lumii; Europa, ca de obicei, ezitantă şi indecisă, blocată de temerile deja cronice ale Germaniei de a nu antagoniza Rusia?
Răspunsurile la aceste întrebări sunt cât se poate de relevante şi pentru noi, iar de ele ar putea depinde şi cum se va tranşa acest an crucial, în care s-ar putea decide dacă România merge înainte, chiar şi poticnit, sau face un brusc, dar ferm, stânga-mprejur.
Motivul esenţial pentru care protestele de la Kiev au avut succes este că o minoritate eclectică a reuşit să se unească pentru un scop comun – dărâmarea regimului Ianukovici, în ciuda a numeroase diferenţe de viziune asupra drumului pe care trebuie să meargă Ucraina după ce scapă de un preşedinte pro-rus, dar şi a metodelor care au trebuit utilizate pentru atinge obiectivul stabilit. Integral aduce Romania Libera
Gandul. La ce sunt bune partidele. Lelia Munteanu
De când s-a rupt USL, am rămas cu un sughiţ mental: la ce sunt bune partidele?
Partidele sunt condiţia indispensabilă a democraţiei, e de părere profesorul meu de trombon, Coriolan Popescu-Zumzet.
Partidele ne dicstrează să ne simtem bine, consideră Narcis de la Bărbuleşti (văru’ lui Mozart; aveţi mai jos, pe youtube, naşterea caterincii din spiritul manelei).
Şi, totuşi, la ce sunt bune partidele?
Să mănâncă şi gura lor, opinează o distinsă asistentă TV. (Care gură?! Gura la partide).
Să ne scoată din foame, crede un asistat cu Mercedes.
Să ne încurce, crede un hipster peripatetic.
Să aducă UDMR la guvernare, crede o boccie cu bac.
Să nu fim singuri, crede un recidivist pro-activ.
Să ne mărească pensia, crede băbuţa care face reclamă la reumatism. Integral aduce Gandul.
Revista 22. `Maidanul` și miopia Occidentului. Andrei Cornea
A utiliza violența, șantajul și presiunile pentru a-și atinge scopul – restaurarea imperiului rus – a rămas pentru Putin o opțiune legitimă. Până acum, Europa și SUA l-au tolerat. Vom asista oare la schimbare majoră de politică după victoria „Maidanului“?
Să ne imaginăm că, în noaptea zilei de 21 decembrie 1989, o delegație europeană ar fi venit la București să negocieze cu Ceaușescu încetarea focului; de partea „opoziției“, desigur, ar fi fost Ion Iliescu și vreo doi-trei disidenți. Nu numai că o asemenea negociere ar fi fost fără sens, fiindcă ea n-ar fi putut opri valul de indignare populară din 22 decembrie care l-a dărâmat pe Ceaușescu, silindu-l să fugă, dar ar fi fost și profund imorală: cum să negociezi cu un conducător cu mâinile pătate de sânge? Ei bine, exact asta au făcut săptămâna trecută cei trei negociatori europeni, miniștrii de Externe francez, german și polonez. Au negociat cu un asasin al propriului popor, oferindu-i o bună legitimare pentru menținerea la putere!
Rareori coincidență mai perfectă între imoralitate, lipsă de curaj și miopie politică, ca la acești trei reprezentanți ai unor guverne UE: nu trecuseră nici 24 de ore de când Sikorsky, lăudatul ministru de Externe polonez și, se zice, artizanul principal al acordului, îi spusese fostului boxer Valeri Kliciko, „dacă nu semnați sunteți morți cu toții“, că Ianukovici cu suita lui fugise, lăsându-și capitala și vila vraiște, în puterea „opoziției“! Mai norocos decât Ceaușescu, el n-a fost prins (deocamdată), ci a ajuns în zonele din est, dominate de nostalgici ai URSS, de unde și-a afirmat pretenția la legitimitate. Și are legitimitate, fiindcă poate flutura acordul garantat de UE, acord care ar fi fost încălcat de „opoziție“. A fost încălcat? Nu știu, dar dacă s-a întâmplat e un fapt salutar. Revoluțiile nu se opresc în petice de hârtie, când e vorba să elimine un nemernic care permisese lunetiștilor săi să ucidă până și echipele medicale ale protestatarilor!
Acum capitala și partea de est a Ucrainei sunt în plină anarhie revoluționară, cu speranța de a putea restabili funcționarea unei administrații care s-a grăbit să treacă „de partea poporului“. Între timp, kievienii vizitau palatul lui Ianukovici, exact la fel cum bucureștenii făceau pelerinaj în Bulevardul Primăverii, admirând așa-zise robinete „de aur“. Integral Revista 22
Dilema Veche. După referendum. Andrei Pleşu
Am recitit, de curînd, un articol pe care l-am scris acum şapte ani (apărut în Dilema veche, nr. 173), după eşecul primului referendum anti-Băsescu. Îl republic, din două motive: 1. Situaţia nu pare să se fi schimbat. Ne aflăm, de mult, într-o încleştare politică fără legătură cu nevoile ţării. Cauza? Proasta calitate a clasei politice în întregul ei. 2. M-am săturat să mi se tot spună pe forumuri că tot ce spun e în apărarea lui Băsescu. E un fel de a ignora, cu rea-credinţă, sau din lipsa informaţiei, numeroasele articole în care, de-a lungul anilor, n-am menajat deloc, ba dimpotrivă, portretul preşedintelui. Contribuţia lui la atmosfera de gherilă perpetuă de pe scena politică nu e de neglijat. E însă tot atît de adevărat – o spun şi în articolul de mai jos – că, prin comparaţie, Traian Băsescu se dovedeşte mult mai inteligent şi mai eficace decît adversarii lui. Cu asemenea adversari, nici nu e greu să-ţi asiguri succesul…
Traian Băsescu are obiceiul să cîştige toate războaiele pe care le poartă cu ceilalţi. În schimb, pierde toate războaiele pe care le poartă cu sine. E mereu învins de propria sa natură.
De ce cîştigă? Pentru că, în teren, e întotdeauna mai bun decît adversarii săi. Mai deştept, mai eficient retoric, mai intuitiv. Vorbeşte limpede, cu adresă precisă, cu un fel de aplomb viril care provoacă încredere. Are spontaneităţi salutare (chiar dacă, uneori, riscante), ştie să alterneze umorul genuin cu severitatea, sentimentalismul cu decizia brutală. E credibil cînd se mişcă printre oameni, cînd dansează la restaurant, cînd rîde lăbărţat şi cînd plînge soldăţeşte. Nici unul dintre adversarii săi nu are datele necesare pentru a-i face faţă cît de cît onorabil. Unul din secretele succesului său e indigenţa multiplă a celor cu care se luptă. Coaliţia anti-Băsescu a reuşit să livreze alegătorilor, într-un timp scurt, imense cantităţi de stupiditate strategică, de mediocritate mentală, de nerealism. A te arunca într-o luptă dură şi primejdioasă, fără minime garanţii de cîştig, fără cîntărirea riguroasă a circumstanţelor, fără o anticipare atentă a consecinţelor posibile şi probabile, nu e semn de combativitate politică, ci gesticulaţie sinucigaşă, disperare oarbă. La fel de neinteligent e a face alianţe neplauzibile şi dezonorante. Pînă la urmă, s-a văzut limpede că singura motivaţie a grupului antiprezidenţial era ura strict personală faţă de preşedinte şi un înşelător instinct de conservare. Interesul public, ţara, ecourile externe, sau măcar nevoia de a supravieţui decent pe eşichierul politic au fost lăsate deoparte, sau utilizate demagogic într-o campanie perdantă, nerezonabilă. Un asemenea amestec de tupeu plenipotent (D. Voiculescu), charismă hipocalorică şi anemie a talentului (M. Geoană), clămpăneală defazată (C.V. Tudor), indignare tovărăşească (I. Iliescu) şi mîrîială ţanţoşă (grupul liberal în toate versiunile sale) nu putea sfîrşi decît într-o baie de ridicol. Am asistat la un spectacol regizat de prostănaci, prostuţi şi prostovani, asistaţi de mici derbedei de presă, şmecheri de periferie şi ţoape. Cine-ar fi crezut că, într-o bună zi, Norica Nicolai va sta la aceeaşi tarabă cu madam Buruiană, că domnul Crin Antonescu va lătra la acelaşi gard cu Viorel Hrebenciuc, sau că domnul Dinu Patriciu va sta umăr la umăr, în aceeaşi emisiune, cu Dan Voiculescu şi cu Ion Iliescu, pentru a-i combate pe mitocanii anticapitalişti. Statuar şi inadecvat, a traversat scena, din cînd în cînd, şi Emil Constantinescu. Integral aduce Dilema Veche
EVZ. Cazul Tariceanu sau despre ridicol in politica romaneasca. Vladimir Tismăneanu
Intr-un articol mai vechi spuneam ca dl Crin Antonescu este cel mai ridicol personaj de pe scena politica romaneasca. M-am grabit.
Constat acum ca il intrec domnii Calin Popescu-Tariceanu, cu al sau partid cu un singur membru, si fostul presedinte Emil Constantinescu, pentru care USL-ul ar fi o constructie vitala, menita sa propaseasca Romania.
In 2012, dl Constantinescu s-a manifestat ca unul dintre cei mai infocati sprjinitori ai tentativei esuate de lovitura de stat organizata de Victor Ponta, Crin Antonescu si Dan Voiculescu. Astazi, dl Tariceanu ii calca pe urme cu ale sale elogii desantate la adresa marelui plagiator national. Se spune ca ridicolul poate ucide. Se pare ca nu este cazul la Bucuresti unde se poarta lipsa de rusine ca blazon de mare valoare.
Despre Emil Constantinescu, personaj in fond jalnic, demn, poate, de compasiune in sa solitudine implacabila, a scris memorabil criticul si eseistul Angelo Mitchievici: “Ceea ce mă face să-l dispreţuiesc fără rezerve pe Emil Constantinescu nu este eşecul lui, ci faptul că nu a luptat nicio o clipă pentru cei care l-au ales cu o mare speranţă. El a fost marea speranţă a multora din generaţia mea, inclusiv a mea şi aş fi aşteptat de la Emil Constatinescu să lupte până la capăt pentru acele idei pe care le-a afirmat şi care m-au determinat să sper, să am încredere, să mă simt un cetăţean deplin. Integral aduce EVZ
Deutsche Welle. Între Simferopol, Sevastopol şi restul lumii. Petre M. Iancu
Soarta democraţiei şi independenţei ucrainene, dar şi destinul Rusiei, al Uniunii Europene şi al relaţiilor dintre Moscova şi Vest se joacă în aceste ceasuri de-a lungul graniţelor Ucrainei.
Nu e vorba doar de frontierele dintre Ucraina şi Federaţia Rusă, în vestul căreia au loc ample mişcări militare, zise „manevre”, dar creditate a reprezenta o “încordare a muşchilor” regimului Putin, după cum s-a exprimat ministrul german al apărării.
E vorba şi de graniţele rusofone, interne, ale revoluţionarei ţări, care şi-a confirmat la Kiev, prin aclamaţiile zecilor de mii de revoluţionari, noul premier, dar se confruntă în Crimeea şi cu mici acţiuni armate ale unor grupuri de ultranaţionalişti rusofoni, înfierbântaţi de propaganda Kremlinului.
Îngrijorarea provocată de zăngănitul de arme al Rusiei lui Putin e cu atât mai mare cu cât Kremlinul a scos din cazărmile şi bazele din vestul federaţiei aproximativ 150.000 de militari, aproape 900 de tancuri, aproape 100 de avioane şi cam tot atâtea nave de război.
E clar că aşa-zisele „manevre militare” anunţate de Rusia au, în primul rând, menirea de a demonstra Ucrainei şi Vestului că Moscova e pregătită să-şi apere interesele în regiune cu toate mijloacele, după cum subliniază Dalton Bennett, de la agenţia Associated Press. Care notează şi faptul că ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu a declarat că manevrele ar fi menite “să verifice starea trupelor ruseşti în situaţii de criză care ameninţă securitatea naţională”.
Ei bravos. Adunătura de revoluţionari de pe Euro-Maidan ar ameninţa securitatea naţională a imensei şi atotputernicei Rusii. Să auzi şi să nu crezi. Deloc de mirare că istericalele Moscovei au generat mai peste tot o îngrijorare amplă, alarma cuprinzând deopotrivă conducerea ucraineană şi toate cancelariile occidentale.
Prima s-a exprimat prin glasul preşedintelui ei intermiar, Oleksander Turcinov. Celelalte, între altele, prin şeful diplomaţiei americane, John Kerry, care a formulat o dură punere la punct, avertizând Rusia contra oricărei intervenţii militare. Îngrijorate s-au arătat şi autorităţile germane, care cred că Rusia ar fi fost luată prin surprindere şi îşi încordează muşchii spre a masca faptul că n-ar avea o strategie elaborată şi coerentă privind politicile de după căderea omului lor de la Kiev.
La rândul său, preşedintele actual al Ucrainei (spre deosebire de cel alungat, Ianukovici, care a cerut ajutorul Rusiei şi continuă, din ascunziş, să se considere şeful legitim al statului) a solicitat Moscovei să-şi respecte angajamentele asumate în tratatele bilaterale. Unul din ele vizează flota rusă staţionată la Sevastopol. Liderul interimar de la Kiev a subliniat că îi cere comandantului militar al flotei ruseşti să-şi menţină unităţile în cazărmi şi că orice ieşire din baze a trupelor din Crimeea va fi considerată o agresiune. Integral aduce Deutsche Welle.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna Theo,
iertat fie-mi comentariul in afara liniei blogului, dar americanii au deschis cutia asta a pandorei, cred ca Rondoleezza de orez a spus ca sa mai lasam dracului istoria si sa nu ne mai cramponam de ea cind a fost vorba de Cimpia Mierlei si le-a spus sirbilor sa taca din gura. Acum, na rusilor li s-a servit pe tava Maidanul. Si li s-a dat rusilor ocazia perfecta de a-si “flexa muschii”
Sorry for bringing it up….
Bună dimineața.
După cum bine ați remarcat mușchii (eventual „flexați”) predomină atunci când îi descriem pe ruși.
Credeți că e o decizie înțeleaptă să avem grijă și să hrănim în continuare ursul „cu mușchi” ?
Iertata-mi fie ignoranta, dar cum ati reactiona Dvs in conditiile actuale, de pe pozitia de conducator al ursului? Americanii dau foc la intrarea in birlogul lui si credeti ca rusii au sa ramina in birlog fara sa-l apere?
Rusii au fost pusi cu spatele la zis (vezi articolul de acum citeva zile cu declaratia henry kissinger) – si au fost fortati sa se apere. Daca cineva din DC a fost atit de timpit incit sa creada ca nu va exista nici o reactie din pratea rusilor la o asemenea miscare, atunci se aplica principiul ala clasic “placerea si prostia costa”
Dpv al meu decontul va veni in DC pt ca – daca au sperat ca vor mai stirni o revolutie portocalie ca acum citiva ani – au gresit.
Buna dimineata,
situatia in Ro se inflameaza, si nu din cauza rusilor (Har Domnului):
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Traian+Basescu+Categoric+nu-l+mai+desemnez+din+nou+premier+pe+Vi
Buna Cedric,
o sa avem o veselie mare luni!
Abia astept ceva sare si piper! M-am cam plictisit in ultima perioada. Deseara , TB e la b1, in emisiunea Sorinei Matei. Poate mai aflam cate ceva.
In alta ordine de idei, poate ati pierdu taseaar interviul cu Plesu si Liiceanu. M-am delectat desi vad si niste comentatori tembeli incercand sa spurce tot ce nu inteleg sau nu le convine.
Puteti citi un fragment din emisiune:
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/IMPARTIAL+Andrei+Plesu+USL+a+fost+ciorba+a+ajuns+piftie+iar+acum
A mai fost atins un subiect care mi-a facut mare placere : au fost intrebati daca ar fi in stare sa discute cu oponenti, de ex. doamna Mungiu-Pippidi. Raspunsul cu caracterizarea doamnei a fost savuros, realist in ton umoristic (dar putin umor). Nu sunt in stare sa reproduc si nu stiu unde ar putea fi gasit interviul, digi, din pacate nu da pe site inregistrari ale emisiunilor.
Buna ziua!
Ceva sare se poate “degusta” din emisiunea Dupa douazeci ANI 🙂 l-a avut ca invitat pe presedinte.
http://stirileprotv.ro/emisiuni/dupa-20-de-ani/duminica-2-martie-presedintele-traian-basescu-este-live-la-dupa-20-de-ani.html
“Tăriceanu, cred că cea mai buna soluție a lui ar fi să intre în PSD! (…)
Pe Tăriceanu îl luam că nu-l cunoștea lumea, îl urcam pe scenă și-i ziceam: “hai Caline spune și tu ceva!”:)
Sarut mana , va salut ! Stie cineva, nu va suparati, unde s-ar putea urmari in reluare emisiunea de la Pro tv ? Stiu ca este pe voyo.ro , dar e cu plata 🙁 .Este programata la o ora absolut imposibila , 10 dimineata, ia protv nu cadadicseste sa dea emisiunea in reluare :(…
Iertati-mi greseala de ortografie 🙁
Buna ziua, Cristian!
In afara de link-ul indicat nu cred ca mai sunt alte surse la “liber” ! 🙂
veselie , circ si facturi de platit. probabil noul guvern va fi contestat la CCR iar romanii vor fi pusi in situatia sa caste gura la tv inca vreo 2 saptamani 😀
buna dimineata si aici ! 😀
Buna ziggy 🙂
Resalut
Basescu zice aiureli .
Uita ca dupa debarcarea lui Boc 1 (prin motiune de cenzura) a tras de timp pina a reusit acelasi Boc si PDL sa cumpere pe UNPR si UDMR + ceva traseisti . Ca altfel nu exista guvernul Boc 2 . Iar destramarea aleantei PDL-PSD a fost inlocuita de aleanta PDL- UNPR-UDMR + traseisti . Fara alegeri anticipate .
Minte scurta sau nu pricepe ca “strategiile” lui marete de cindva se intorc acum impotriva ?
E efectiv dus cu capul sau incearca sa vinda demagogie pe sticla ca in anii de glorie ? Viseaza sa traga de timp din nou ca atunci ?
Sa il invete cineva matematica . Ce ramine in afara aleantei de guvernare , nu are numere pentru o majoranta parlamentara .
Iar cu ce se intimpla acum la vecini , numai asta lipseste sa ne dam DIN NOU in spectacol .
Tot mai rasuflat presedintele asta cu aproprierea sfirsitului mandatului . 🙁
La figurat vorbind, nu cred că trebuie să trântim cărțile (de joc) de pământ numai din cauză că nu ne-a intrat figura dorită, jocul este în desfășurare … ( Ah, temperamentul latin ! 🙂 )
Amintiți-vă vorba : Ăștia sunt oamenii, cu ăștia defilăm…
(o zi buna tuturor, cat a mai ramas din ea)
totul impotriva lui Basescu, totul pentru victorie! 😀
Te intreb: de cand Plagiatorul a devenit Presedintele Romaniei si se autodesemneaza el singur Prim-Ministru? asa poate si Antonescu sa se autodesemneze Prim-Ministru si vine si el in Parlament cu un Guvern al lui.
Constitutia (aia pusa in toate pozitiile):
“Numirea Guvernului ARTICOLUL 85
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.
acum, odata cu retragerea PNL si venirea UDMR si Minoritati la Guvernare, nu avem de-a face cu o Remaniere, ci avem de-a face cu un nou Guvern si cu un alt Program de Guvernare.
Poate mai invinge si bunul simt, macar in ceea ce priveste legile, nu numai frustrarile si umorile?
Salut @sare
Remaniere guvernamentala cind un guvern pierde majoranta prlamentara consfintita prin o motiune de cenzura votata de parlament . (exact cazul caderii guvernului Boc 1 )
Guvernul Ponta nu a decazut in urma unui vot de cenzura (elementul principal ca presedintele sa poata incepe consultari pentru desemnarea unui nou prim ministru)
E plina istoria ultimilor 6 ani de ministrii demisionari , inlocuti cu altii , fie ei si “independenti”. (adica din afara unei majorante de guvern)
Discuta cu Boc ca te lamureste mai bine ca o noua majoranta de guvernare nu e obligatoriu sa aiba un alt program de guvernare .
Indiferent de frustarire unora sau altora . 🙂
ok.
iti raspund dupa ce discut cu Boc
😀
Zi buna Sare’ si respect , Constitutia noastra a fost siluita cum ai spus si sper cu multa liniste si pace sa-i reperam onoarea . Daca raman fara doza de viagra din est si mai numaram ceva neuroni made in Romania , poate ne salvam ……