2012 : Alegeri americane (1)
| 27/10/2012 | Autor theophyle Categorii: Eveniment, International |
Preambul explicativ
Alegerile in Statele Unite au devenit dupa Cel de al Doilea Razboi Mondial un eveniment international de o mare importanta, multi considerandu-le chiar ca evenimente care pot influenta politicile interne ale multor tari aliate sau adversare Americii. 2012 este anul in care se vor intalni un Presedinte care a fost extrem de popular si care a pornit cu un nivel de incredere aproape neintalnit in politica americana, dar care si-a erodat puternic aceasta incredere cu un adversar politic, caruia multi nu i-au acordat multe sanse si care totusi se dovedeste un adevarat potential prezidentiabil american.
Candidatii: Willard Mitt Romney s-a nascut in 1947 si a fost cel de-al 70-lea guvernator al statului american Massachusetts. Ales în 2002, Romney a servit un mandat si nu a candidat pentru a fi reales în 2006. Fostul guvernator a pus accentul pe partea economica, domeniu la care e considerat foarte bun, stiut fiind ca are experienta unui om de afaceri care a facut o avere considerabila, dar si ca statul Massachussets a avut o perioada economica foarte buna sub conducerea sa. Romney este unul dintre co-fondatorii firmei de investitii Bain Capital, care administrează active în valoare de peste 65 de miliarde de dolari. Mitt Romney a castigat alegerile interne din Partidul Republican, cu ajutorul sprijinului unei parti a conservatorilor, cat si al independentilor care voteaza la alegerile primare. In plus, Romney a reusit sa stranga foarte multi bani in campanie si are avantajul ca ii poate suplimenta din averea sa considerabila. El a mai candidat pentru nominalizarea Partidului Republican pentru alegerile din 2008, insa atunci a terminat abia pe locul al treilea, dupa John McCain si Mike Huckabee. Romney apartine confesiunii mormone (Biserica lui Isus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urmă – LDS, The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints), de multe ori un handicap pentru candidatii republicani, dar nu si acum.
Barack Hussein Obama al II-lea, s-a nascut in 1961 si este cel de al 44-lea Presedinte al Statelor Unite. După o încercare nereusită de a obtine un loc în 
Camera Reprezentantilor (Congres) a S.U.A., in 1996, Obama a fost ales ca membru al Senatului statului Illinois din partea colegiului 13 din Illinois, care la acea vreme era compus din cartierele de sud din Chicago. În 2003 Obama si-a anuntat participarea la campania electorală pentru Senatul S.U.A. În alegerile generale din noiembrie 2004, Obama a primit 70% din voturi, fată de doar 27% obtinute de adversarul sau republican (Keyes), obtinând astfel cea mai detasată victorie în alegerile senatoriale din istoria statului Illinois, devenind al cincilea senator de origine afro-americană din istoria SUA, si al treilea ales prin vot popular. Obama a făcut parte din comisiile Senatoriale pentru politică externă, mediu si lucrări publice, problemele veteranilor de război până în decembrie 2006. În ianuarie 2007, a iesit din comisia pentru mediu si lucrări publice, primind functii suplimentare în comisia pentru sănătate, educatie, muncă si pensii si în comisia pentru securitatea statului si afaceri guvernamentale. A devenit, de asemenea, presedinte al subcomisiei senatoriale pentru afaceri europene. La 10 februarie 2007, Obama si-a anuntat candidatura la functia de Presedinte al Statelor Unite. La 19 iunie, Obama a devenit primul candidat la presedintie care a refuzat finantarea publică în alegerile generale de la crearea sistemului în 1976, răzgândindu-se după ce initial ar fi vrut să accepte. La 23 august 2008, Obama l-a ales pe senatorul de Delaware Joe Biden drept candidat la functia de vicepresedinte. La Conventia Natională Democrată din Denver, Colorado, fosta rivală a lui Obama, Hillary Clinton, a tinut un discurs prin care a sustinut candidatura lui Obama si a cerut apoi nominalizarea lui Obama la candidatură. La data de 28 august, Obama a tinut un discurs în fata a 84.000 de sustinători în Denver. În timpul discursului, vizionat de peste 38 de milioane de telespectatori din toată lumea, a acceptat nominalizarea partidului său si si-a prezentat programul sau politic. La alegerile din 4 noiembrie 2008, Barack Obama l-a învins pe John McCain cu 365 electori fată de 173 cât a obtinut McCain si a devenit primul afro-american ales Presedinte al Statelor Unite. La 9 octombrie 2009, Barack Obama a fost anuntat drept laureat al Premiului Nobel pentru Pace in acel an, „pentru eforturile sale extraordinare în scopul întăririi cooperării între popoare”, o aiureala completa, care a compromis grav acest premiu.
Sistemul electoral american. Pentru multi oameni, sistemul electoral american este dificil de inteles, de fapt nu este atat de complicat, desi la prima vedere ar putea fi considerat astfel. Trebuie inteles ca Statele Unite reprezinta o federatie de state in care fiecare stat isi aduce aportul direct proportional cu numarul de cetateni care traiesc in acest stat. Presedintele Statelor Unite este desemnat prin vot universal (indirect), de către un Colegiu Electoral format din electori, fiecare stat beneficiind de un număr de delegaţi egal cu cel al congresmenilor alesi în forul suprem legislativ din partea statului respectiv. Cu alte cuvinte, acest organism va fi format din 538 (in trecutul apropiat au fost 535) de electori. Delegaţii sunt alesi prin vot universal direct. Interesant este faptul că fiecare candidat la mandatul de elector face cunoscut, într-un fel sau altul, cărui candidat la presedinţie îi va acorda votul său. In acest fel, configuraţia Colegiului de electori indică „teoretic” cine va câstiga alegerile prezidenţiale. Pentru a fi ales, preşedintele are nevoie de 270 de voturi în Colegiul Electoral. Acest sistem de votare îl leagă si mai mult pe Presedinte de masele de alegători, în fapt se poate sustine ca Presedintele este ales de popor.
Electorii sunt cetateni ai diferitelor state ale Uniunii, nominalizaţi de activiştii politici, în fiecare din cele 51 (50 + 1) de state americane. Constituţia interzice alegerea ca electori a senatorilor, deputaţilor sau a oricărei persoane care are o funcţie importantă la nivel oficial. Fiecare stat desemnează un număr de electori egal cu numărul de deputaţi şi senatori care reprezintă statul respectiv în Congres. Un caz special îl reprezintă Districtul Columbia care, neavând reprezentanţi în Congres, beneficiază, conform legii, de trei voturi în colegiul electoral. Vezi in tabelul alaturat numarul de electori alocati fiecarui stat al Uniunii.
Marele avantaj al acestui sistem este eliminarea necesitatii unui al doilea tur de scrutin, în cazul în care nici unul dintre candidaţi nu întruneşte o majoritate absolută în votul popular şi odată cu aceasta este eliminată şi negocierea între primele două partide şi formaţiunile clasate pe locurile următoare pentru atragerea voturilor lor.
Procedura de alegere a Presedintelui SUA incepe cu procesul de alegere a candidatilor la aceasta functie. Acest proces de numire a candidatului politic incepe cu alegerile preliminare. În Statele Unite votanţii care îşi declară sprijinul pentru un partid sau altul aleg candidatul dintr-o listă. Alegerile primare încep în luna ianuarie. Candidaţii încearca sa obţina nominalizarea din partea partidului pentru care candideaza. Selecţia finală are loc la convenţia naţională a partidului respectiv care se desfăşoară vara. În cadrul alegerilor primare, votanţii îi aleg pe delegaţii la convenţia partidului. În majoritatea cazurilor delegaţii şi-au exprimat deja sprijinul pentru un candidat. Candidatul care obţine majoritatea voturilor exprimate de delegaţi devine reprezentantul partidului în alegerile prezidenţiale.
Unele state nu organizează alegeri primare, ci folosesc un sistem mai complex de adunari populare ale sustinatorilor numite Caucus, în care delegaţii sunt selectaţi în mai multe etape. Interesanta originea etimologica a cuvantului, care inseamna “camerele pline de fum” , din cauza tigarilor, pipelor sau trabucelor fumate traditional in trecut, de participantii acestor consfatuiri. Astazi bineinteles fumatul este interzis.
Convenţiile partidelor reprezinta importante evenimente în politica americană. Reprezentantii statelor sosesc la convenţie cu proprii delegaţi şi pancarte arătând candidatul la preşedinţie pe care îl susţin. Delegaţii fiecărui stat îl aleg, doar formal, pe câştigătorul cursei, care devine astfel candidat la preşedinţie. În final câştigă candidatul cu cei mai mulţi delegaţi şi în mod firesc el obţine şi sprijinul rivalilor săi din partid. El îşi alege apoi un partener candidat pentru funcţia de vicepreşedinte.
Alegerile prezidenţiale au loc la fiecare patru ani, în prima zi de marţi (2-8) 
a lunii noiembrie, data stabilită, în 1845, de către Congresul Statelor Unite. Mandatul prezidenţial de patru ani începe în anul următor, la 20 ianuarie, după alegerile din noiembrie, cand Preşedintele ales îşi începe obligaţiile oficiale. In ziua votului, voturile sunt numărate şi un rezultat parţial este cunoscut la cateva ore de la închiderea urnelor. După numărarea voturilor, procesul se mută la colegiul electoral. Candidatul desemnat câştigător într-un stat câştigă şi toate voturile electorilor respectivului stat. Ceilalţi candidaţi nu primesc nici un vot, cu excepţia statelor Nebraska şi Maine, care dau voturi şi candidaţilor cu procente importante în votul popular. Membrii colegiului nu sunt obligaţi legal să voteze pentru candidatul desemnat câştigător sau în funcţie de alegerea făcută de partidul din care fac parte, dar se întâmplă foarte rar ca votul lor să fie altul ( din cate memorez, de fapt s-a petrecut de 2 ori in toata istoria Statelor Unite).
În majoritatea cazurilor, votul popular coincide cu votul electorilor. S-au intamplat insa si situatii inverse. Din cauza procedurii de alocare totala a electorilor unui stat se poate întâmpla ca un candidat care obţinuse iniţial votul majoritar al populaţiei, să piardă această majoritate când este vorba de votul dat de electori. De exemplu, în 2000, democratul Al Gore a pierdut , deşi a avut cu aproape 540.000 de voturi mai mult decît preşedintele ales atunci, George W. Bush, care însă a obţinut 271 de mandate de electori, cu cinci mai mult decît Gore.
Despre finantarea procesului electoral si a candidatilor la presedintie, precum si despre statele “politic captive” si statele “balansoar” (swing-states) si inregistrarea electoratului in postarea urmatoare.
***
Pentru a nu termina aceasta postare fara ceva mai practic decat acest preambul, trebuie sa va anunt ca majoritatea sondajelor din aceasta saptamana arata aproape o egalitate totala, cu un usor avantaj pentru Mitt Romney, care insa este intr-un trend ascendent clar. Castigarea alegerilor este inca departe de a fi decisa din cauza a cel putin 2-3 factori pe care ii vom analiza in postarea urmatoare. Personal am hotarat sa ma folosesc de sondajele ABC pe care le consider (avand si experienta trecutului) mai echilibrate. Pozitia mea este pro-Romney, dar asta, sper ca nu va afecta obiectivitatea demersului. Simplu, nu as vota niciodata pentru democrati.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
