Război al tuturor împotriva tuturor (“bellum omnium contra omnes”)
| 03/02/2014 | Autor theophyle Categorii: Magazin Politic, Opiniile Politeia |
Evenimentele zilnice la care cetateanul roman este obligat sa asiste, pasiv sau activ, informat, neinformat, dezinformat sau manipulat pot fi numite trăiri sociale. Dupa cum stim, trăirea este un proces sufletesc intens, dorim sau nu, suntem obligati sa aderam la acesta manifestare sociala, alternativa ar fi manastirea sau orice alta forma de evadare sociala. Din 
nefericire, felul in care ne-am trait ultimele doua decenii si jumatate ale existentei noastre sociale post-comuniste ne-au adus la stadiul numit de Thomas Hobbes in De Cive si Leviathan: “bellum omnium contra omnes”, adica “război al tuturor împotriva tuturor”. Acest nivel de contorsiune sociala a fost atins in primul rand de structura mostenita din perioada comunismului-ceausist, la randul lui, alterare profunda a valorilor si schimbarea lor cu unele false sau imaginare. Un fel de loto imens in care participam totii cu sau fara dorinta de participare.
Statul este instrumentul superior de organizare a societatii umane moderne. Indiferent de oranduirea politica, statul este in primul rand o manifestare politica. Statul este guvernat de partide ajunse la guvernare prin metode legalistice (atentie, legalistice care nu inseamna intotdeauna legale) adaptate oranduirii sociale alese sau impuse. O societate masiv neinformata sau dezinformata si munipulata poate alege, printr-un proces stabilit si agreat teoretic, grupari politice care pot practica o politica veleitara, care de multe ori este impotriva intereselor majoritare ale societatii. Este exact fenomenul pe care-l numesc politica destructiva sau politica plutocratica.
Un stat isi exercita functiile prin ceea ce numim noi institutiile statului. Parte din ele alese, o alta impuse prin numire, adica prin acordarea dreptului de exercitare a unor functii. Elementul principal prin care este statul guvernat il reprezinta partidele politice. Aceste partide pot obtine guvernarea formand un guvern in opozitie cu partide care nu au obtinut-o. Echilibrul format intre aceste doua elemente si legitimitatea lor creaza optiunea politica. Falsa delegitimare prin manipularea unuia dintre aceste doua elemente, fie guvernare sau opozitie, creaza inca un element anti-politic.
In orice forma de guvernamant, electorii actioneaza printr-o “conştiinţă politică”. De obicei, aceasta conştiinţă politică este formata de cunoştinţe politice rudimentare, locale, interese minore, norme cu aplicaţie redusă, sentimente politice specifice. Deformarea acestei fragile conştiinţe politice prin cumpararea ei cu bani sau alte mijloace materiale, sunt favorabile mituitorului dar participa profund la alterarea procesului politic. Cand la aceasta deformare a conştiinţei politice participa si o masiva campanie mediatica intram iarasi in fenomenul de destructurare sociala profunda.
Organizaţiile politice sunt grupurile sociale formale şi informale care reprezintă şi categorii sociale mai largi, care exercită influenţe, presiuni, propagandă sau agitaţii în favoarea sau în defavoarea partidelor cu acces la conducerea statului. Daca statul poate reglementa prin legislatia existenta si impunerea ei, aceste fenomene sunt legitime; fara aceasta reglementare, unele manifestari devin nelegitime si sunt destructive.
Politica practicata in Romania ultimelor doua decenii si jumatate este de fapt o grosolana farsa si numai prin faptul ca ea submineaza interesele societatii si buna starea ei, in favoarea unor interese minoritare, care doresc acapararea avutiei nationale sau mai exact a ceea ce a mai ramas din ea. Toate partidele politice practica aceasta politica destructiva si toata clasa politica participa la acest fenomen. Noi suntem insa cei mai vinovati. Noi o acceptam!
Epilog: Ceea ce face ca un regim politic să fie bun nu este conformarea sa la o normă ideală, ci adaptarea la datele concrete ale istoriei. Un regim neadaptat la realitate se găseşte în mod necesar sancţionat pe termen lung prin tulburări, instabilitate sau chiar revoluţii. Rezistenţa la timp este un criteriu realist pentru definirea idealului politic: cele mai bune regimuri şi în general cele mai durabile sunt cele care guverneaza conform realitatilor adaptandu-se la ele. Cetăţile fiind diferenţiate prin date geografice, prin populaţie, prin cultură şi istoria lor, nu se poate furniza un model universal de cetate ideală, se poate vorbi insa de unul apropiat de necesitatile vremurilor. Idea Cetatatii ideale – Politikon, Aristotel, 345 î.Hr
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
http://politicstand.com/lasati-deznadejdea-la-o-parte-de-furie-avem-nevoie/
Da, cred că de furie avem nevoie, nu de resemnare 🙂
salut Angela,
te asigur ca exista si creste! Nici vorba de resemnare.
Așa și trebuie 🙂
primele semne de furie s-au vazut cand bucurestenii s-au hotarat sa puna mana pe lopeti si sa curete zapada
mda,
eul il bateam pe Oprescu!
Pe stradute sunt de luat cu lopata primarii de sector!
Oprescu are alte atuuri demne de luat in cupa excavatorului! 🙂
Apropo, se declansase o ancheta a procurorilor la PMB ( dupa moartea lui Ionut Anghel) in legatura cu verificarea banilor alocati pt. cainii comunitari ! S-a lasat o linisteee de aud de la mine din bloc comunitarii latrand prin Drumul Taberei! 🙂