Alexandru Ioan Cuza – victima reformismului ineficient
| 24/01/2014 | Autor theophyle Categorii: Eveniment, Magazin Politic, Opinii |
In anul 1999 un sondaj de opinie il propulsa pe A.I. Cuza in primul loc din galeria domitorilor ideali ai românilor secondat de Mihai Viteazul, Stefan cel Mare si Vlad Tepes. In 2013, A.I. Cuza ramne in aceasi galerie insa pe ultimul loc. Ce s-a intamplat? Mai nimic, istoriografia comunista incepe sa paleasca impreuna cu efectele ei.
Istoriografia comunistă l-a valorizat la maximum pe Cuza, propunand un conflict imagologic cu “neamțul” Carol I, si punând accentul pe reformele sociale scoase in evidenta (împroprietărirea țăranilor din 1864) și antireligioasă (secularizarea averilor mănăstirești, 1863). În anii ceaușismului sunt si mai accentuate “atitudinile demne” din politica externă ale lui Cuza, incercand sa-l prezinte ca un inaintas al diplomației extrem ambitioase si curajoase duse de „cel mai iubit fiu al poporului”.
Adevarul este, ca A.I. Cuza face parte din categoria personalităților ale căror defecte personale au umbrit mult asupra activității lor, meritorii si extrem de necesare in procesul modernizarii si europenizarii Romaniei. Cuza a fost ales într-o atmosferă de entuziasm si speranta generalizata, în ianuarie 1859, ca domn al Moldovei și apoi al Țării Românești, intrand pe poarta centrala a istoriei ca primul unificator efectiv a două provincii românești, în jurul carora se va coagula în următoarea jumătate de veac România Mare.
Oamenii care l-au insotit pe Cuza la inceputurile lui au fost urmat vizionari, reformatori adevarati, diplomati cu o multe cunostinte in Europa – (Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri etc. Cu ajutorul lor si al altora, Cuza incepe o febrilă activitate reformatoare în toate domeniile: politic, militar, educațional, social, cultural. Din păcate, reformele lui Cuza, deși necesare, sunt cel mai adesea prost aplicate, uneori din rea-credință, alteori din incompetență.
Atât de trambițata improprietarire a țaranilor care ar fi trebuit să-i facă pe cei trei milioane de beneficiari stăpâni pe propriul pamant n-a rezolvat de loc problema agrară. Mărturie stau răscoalele din 1888 și mai ales cea din 1907. Gratuitatea invațamantului primar n-a dus la dispariția analfabetismului, dovadă ca, la sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial in 1945, jumătate din populația României incă suferea din pricina acestei minime lipse de educație fiind de facto analfabeti. A.I. Cuza a fost atacat de liberali că e prea conservator și de conservatori că e prea liberal, facand obiectul unor intense campanii de presă avand ca punct de plecare o viață personală agitata, existența unei camarile corupte în mijlocul careia trona amanta sa, Maria Obrenovici, despărțirea de principalii săi sfetnici, în frunte cu Kogălniceanu etc.
Această atmosferă creata in jurul domnitorului a contribuit mult la degradarea imaginii sale, la lipsa de popularitate din ultimele luni ale domniei și, implicit, la caderea sa. Au invatat liderii Romaniei actuale “lectia Cuza”, probabil ca nu, mai cunoastem noi reforme ineficiente sabotate cu rea-credinta sau de incompetență? Eu zic ca da! Poporul asta are sanse de a genera conducatori fara umbre? Poate ca da! Nu stiu cand, dar sper ca voi apuca si acele timpuri.
Bibliografie si citate:
Dan Falcan, Cât de importante sunt personalităţile importante ale României? Historia.ro
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salutare !
Exista, totusi, o diferenta.
In vreme ce Cuza avea in jurul sau mari spirite, “reformatori adevarti, diplomati cu multe cunostinte in Europa (Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri etc.)”, alti conducatori mai dincoace n-au suportat in jur decat nulitati/impostori/canapiste/pupincuristi.
De aici si diferenta colosala intre ce puteau sa faca si ce au realizat. 🙁
salut timi,
de acord cu tine! un lucru este sigur – lipsa de moralitate duce la esec orice proiect cu un sambure moral!
Salut 🙂
Am vaga senzatie ca articolul asta se poate aplica si conducatorului de azi schimbind doar numele si prenumele .
Poate ma insel . 🙂
da stefan,
asa e! 🙁
iar rascoala de la 1907 e “tot acolo” si astazi 😀
am impresia ca se pune “mezanplasul”!
dar cum a ajuns vlad tepes pe primul loc, un domnitor vazut de tarile europei de atunci un bolnav psihic, i se atribuie intre 30 si 60 000 victime , incepand cu inamicii lui politici, inamici personali, continuand cu oricine cu bani, ce poate fi insusit, femei gravide, comercianti sasi, etc…Stefan Cel Mare este si el un caracter controversat, de ce nu e popular un Kogalniceanu, Balcescu?
Da, reformele sale in timp au fost ineficiente.
Improprietarirea taranilor a fost un esec, datorita legii stramosesti ca toti copiii au dreptul la mostenire, pe cand in Occident era Dreptul primului Nascut, lege ce a mentinut averile latifundiare.
Alfabetizarea, odata cu inrolarea tuturor cetatenilor in armata s-a descoperit ca taranii ce facusera 2-3 clase si stiau a buchisi, la 18 ani erau analfabeti iarasi.Astfel invatamantul obligatoriu a fost extins la 6 ani, intr-o prima faza.
Lovitura de stat ce a dus la abdicarea lui Cuza s-a datorat 2 motive:
reforma de nationalizare a marilor mosii din Romania (Kogalniceanu si toti ceilalti “mari” oameni politici erau mosieri mai mari sau mai mici), intentie ce a dus la intoarcerea acestora impotriva sa;
planurile masoneriei de a aduce un principe german in Romania, Carol I a fost ales regele Romaniei de catre parlamentul Romaniei ales doar de romanii bogati.Era in vigoare votul cenzitar, votau doar ce-i, care aveau de la o anumita avere in sus.
Cuza a fost prea “reformist” pentru timpul sau.