Spiritul uman şi religia după religie – Eranos
| 19/01/2014 | Autor theophyle Categorii: Carte, Ziarul de Duminica |
În căutarea Spiritului Uman
Eranos este un colocviu intelectual dedicat studiului traditiilor spirituale transculturale ale umnitatii. Acest grup intelectual se intalneste in fiecare an in Elvetia, la Ascona, pe malul lacului Maggiore din anul 1933, adica cam 77 de ani.
In fiecare an sunt discutate diferite subiecte pe o tema aproximativ comuna. Subiectele tratate pe baza unor expuneri facute de diferiti invitati, de obicei cei proeminenti pe temele discutate. Expunerile sunt in majoritatea lor deschise publicului interesat contra unui cost minor. Tema anuala este discutata in cele 8 zile in care are loc aceasta intrunire. In fiecare zi, un alt conferentiar expune un subiect legat de tema anuala. Dupa acesta expunere au loc discutii deschise si la publicul participant. Conferentiarii invitati locuiesc toate cele opt zile impreuna. Multe lucrari comune si carti au aparut dupa aceste intalniri anuale care imbina expunerea publica cu discutiile particulare. Invitatii sunt experti in diferite domenii legate de tematica anuala. Ei pot fi filozofi, psihologi, medici, istorici, teologi, pictori, sculptori, biologi, ingineri sau astronauti. Numele de Eranos deriva din limba Greaca si simbolizeaza un banchet, la care invitatii aduc hrana si bautura organizatorului, care acorda numai auspiciile gazduirii. Eranos de pe malurile lacului Maggiore este asadar un banchet de idei.
Grupul a fost fondat in 1933 de Olga Froebe-Kapteyn (1881-1962), cunoscuta teosofista si academica, de origine Anglo-Olandeza. In 1920 si-a inceput activitatea la Casa Gabriella, in Ascona. Inceputul a constat intr-o activitate care se voia unificatoare intre traditiile gandirii estice cu cele vestice. Cunoscand intelectualii membri ai Scolii Intelepciunii (Schule der Weisheit) si ai Cercului Ecumenic din Margburg, a reusit in 1933 sa realizeze acest proiect numit atunci ca si astazi Eranos. Printre sustinatorii si invitatii cunoscuti se numarau Heinrich Zimmer (Arta religioasa Indiana), Karl Kerényi (Mitologie Greaca), Mircea Eliade (Istoric al Religiilor), Carl Jung and Erich Neumann (Psihologi), Gilles Quispel (Istoric, expert in Gnosticism), Gershom Scholem (Istoric si Teolog, expert in misticism Iuadic si Kabbala), Henry Corbin ( Istoric si Teolog, expert in religia Islamica), Adolf Portmann (Biolog), Herbert Read (Istoric al Artei), Max Knoll (Fizician), and Joseph Campbell (Expert in mitologie comparativa). In fiecare an, Eranos publica transcriptul tuturor lecturilor publice. Acesta carte (publicata in limbile de circulatie Europeana) este un unicat de cunostinte din domenii diferite, care au un singur lucru comun – Spiritul Uman. Despre Eranos si temele discutate, puteti vedea, aici
Cred ca Mircea Eliade a caracterizat locul si oamenii cel mai bine posibil:
“ Ascona si grupul Eranos” m-au fermecat de la inceput, paginile jurnalului nu au pastrat decat in mica parte entuziasmul cu care am descoperit Ticino, Lacul Maggiore si bucuria primelor intalniri cu Olga Froebe-Kapteynm, Carl Jung si Gershom Scholem si cei alti conferentiari. Nu puteam banui atunci rolul pe care il va juca in urmatorii cinci-sase ani Eranos si mai ales fondatoare si animatoarea lui, batrana doamna cu parul argintiu, Olga Froebe-Kapteynm.” Eliade Memorii 1907-1960 Humanitas 2003. Pg.434 pp.
Religia dupa Religie
Fara nici un fel de dubiu, Gershom Scholem, Mircea Eliade si Henry Corbin pot fi considerati giganti ai vremurilor noastre. Ei au fost in timpul vietii lor si raman in continuare de o influenta imensa, chiar daca o parte din urmasii lor s-au indepartat de maestrii trecutului, unii cu gentiletea unui tanar pentru maestrul decedat, altii cu critici dure, justificate sau nu. Influentul critic american Harold Bloom este de parere ca fiecare autor contemporan trebuie sa se ia “la tranta” (“wrestle”) cu predecesorii sai. Unii invatati contemporani, de o valoare incontestabila, de exemplu M. Idel, care-si corecteaza si se cearta postum cu maestrul lui G. Scholem, altii mai mici sau mai mari il ataca (profesional) pe M.Eliade si in cele din urma desfiinteaza calitatea operei lui H.Corbin.
Cartea lui Wasserstrom “Religion After Religion” (aveti si un review in engleza) este exact exemplul acestei lupte cu cei mari care nu mai sunt intre noi, dar care vor ramane totusi in preajma noastra, cum spune Leonard Cohen “at the and of times”. Cartea este erudita, clara si bine scrisa. Toate faptele adevarate, documentata exceptional. Si atunci ce? Steven Wasserstrom are dreptate? De nici o culoare. Absolut totul este corect, pana la concluzii. Cartea este un exemplul clar al bolii destructionismului, cel fara fundatii rationale si concluzii “trase de par”. Nimeni nu spune (si nici nu este normal sa se spuna) ca urmasii nu trebuie sa duca mai departe munca predecesorilor, uneori cu pretul demolarii unor teorii sau ipoteze pe care timpul le-a invins. Ceea ce vreau eu sa sustin este imbecilitatea constructiei prin distrugere. Cu totii ni-l amintim pe Savonarola, traim oare acele timpuri? Ne intoarcem la placerile nefaste ale egalitarismului aberant si transformarea valorilor in non-valori? Unele critici ale lui Wasserstrom sunt justificate, totusi teza unei “eliberari” a istoriei religiilor din ezoterismul Scholem-Eliade-Corbin este nu numai nejustificata, este aberanta. OK, atunci de ce cred ca aceasta carte este esentiala? Pentru ca aceasta carte contine mari adevaruri despre munca si opera acestor trei titani, despre valoarea discutiilor de la Eranos.
Cartea a fost publicata si republicata de editura Princeton in 1999 s.a., bineinteles in limba engleza. Nu a fost tradusa in romaneste (probabil din cauza provicialismului nostru) si este din nefericire un lucru gresit. Doua lucruri se pot invata din carte. Primul – cat de mari si benevolenti au fost inaintasii si cat de mici sunt urmasii. Al doilea – cat de mult venin se ascunde in spatele cuvintelor progresiv, liberal (in America), stanga, egalitarism, marxism, s.a. Despre nocivitatea “post” o sa discutam mai departe, o sa mai discutam si despre pepinierele nefaste care educa asemenea non-valori. Cartea este de citit (cine poate).
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
