Suda din Bizanţ
| 18/12/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte |
Suda (sau alternativ incorect Suidas) este poate primul lexicon enciclopedic publicat intr-un format care poate fi considerat astazi, “academic”. Acest lexicon bizantin dateaza din secolul 10 d.Hr. si include 30 000 intrari lexicale. Etimologic, cuvantul suda, in greaca bizantina poate fi tradus “citadela” sau “fortareata.” Numele alternativ de Suidas a fost dat de Eustat (Eustathius) calugar si fost Arhiepiscop al Salonicului (1110- 1198), care a crezut ca este numele autorului.
Nu prea cunoastem nimic despre cum, cand, de ce si cine a fost alcatuit acest lexicon enciclopedic. Stim ca Arhiepiscopul Eustat s-a folosit de el. Suda se termina cu explicatia decesului imparatului Bizantin Ioan Zimisces (Tzimiskēs 975), mentionand urmasii sai (Vasile al II-lea si Constantin al VIII-lea – 1025). Aparent Suda a fost compilata in a doua jumatate a secolului al 10-lea. Este aproape absolut clar ca acest lexicon Bizantin preia o mare parte din informatia existenta in Biblioteca din Alexandria, o dovedesc clar referintele asupra Hypatiei, pana atunci cenzurate din greu de bisericile Crestine si o putem vedea si din referintele bibliografice pe care autorul (sau autorii) le dau. Referintele includ si Onomatologionul Hesychius din Milet si fragmente ale unor invatati care stim cu siguranta ca au fost dintre invatatii Bibliotecii din Alexandria. Suda include subiecte pagane cu un obiectivism desavarsit (including Hypatia), desi suntem siguri ca autorul sau autorii au fost crestini. Asta poate demonstra libertatea “academica” de care s-au bucurat acesti ganditori bizantini. Valoarea articolelor este extrem de diferita, asta indicand o interpolare tarzie, lucru pe care l-a mentionat si Ada Adler in prima ei editie critica a acestui valoros lexicon.(Leipzig, 1928-1938)
Suda este ceva intre un lexicon gramatic si o enciclopedie moderna. El include date de o valoare inestimabila referitoare la vechii autori greci (Homer, Thucydides, Sophocles, sec V-iV i.Hr.) dar si la autori crestini bizantini (George Syncellus – 810 d.Hr, George Hamartolus 842-867 d.Hr)
Organizarea lexiconului este aproximativ alfabetica, totusi se foloseste de obiceiul clasic numit antistoichia, adica referinta fonetica fata de ordinea alfabetica (in unele cazuri), spre exemplu alpha-iota vine dupa epsilon; epsilon-iota, eta-iota vin ambele dupa zeta si omega dupa omicron. Demetrios Chalkondyles a publicat o editie princeps in Milano- 1499.
Importanta acestul Lexicon Enciclopedic: (1) arata suprematia culturala a Bizantului fata de Roma in perioada respectiva; (2) include informatii care ar fi foat pierdute daca nu ar fi fost mentionate; (3) cercetatorul modern are posibilitatea unei surse bizantine (in parte credibila) despre evenimente despre care nu ar fi avut informatie; (4) pentru un lingvist este o exceptional sursa a dervativatelor Koine din limba greaca; (5) contine informatia care a dus la descoperirea cronicii numite “Chronicon Paschale” cunoscuta si sub numele de “Chronicum Alexandrinum sau Constantinopolitanum, sau Fasti Siculi”, care este bazata la randul ei pe lucrari disparute ale Parintilor Greci, inainte de secolul 7, aceasta “Chronicon Paschale” va fi unul dintre subiectele noastre urmatoare.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Totdeauna m-am intrebat: ce s-a intimplat cu scrierile din epoca bizantina, unde au disparut, ce influenta au avut in tarile limitrofe, cum a influentat ocupatia otomana aceasta parte de cultura.
Sint convins ca nu totul s-a pierdut.
Nici vorba,
multe au ramas la Constantinopol (Istambul), cele mai valoroase se afla la Vatican, salvate de genovezi.