Drumul Mătăsii de la Vest la Est si înapoi (2) – Raspandirea ideilor
| 10/12/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Artera religioasa Vest-Est
Cele trei mari religii ale umanitati au facut drumul del la Vest la Est pe acest drum al mătăsii. Budismul, o religie străină Chinei, s-a răspândit aici din India şi a pătruns în Asia Centrală prin intermediul călugărilor care s-au aventurat şi au format temple şi comunităţi în noile ţinuturi descoperite cu ajutorul caravanelor de neguţători.
Budismul patrunde in China pe aceasta artera a ideilor pe la mijlocul primului secol d.Hr. Conform unei legende, împăratul Ming-di (28-75 d.Hr), al doilea fiu al împăratului Guangwu a avut într-o noapte un vis în care i-a apărut în față un om din aur. A doua zi el a povestit miniștrilor săi ceea ce a văzut , iar unul dintre miniștri i-a spus că este vorba despre Buddha Skakyamuni , o divinitate din India . Curios , Ming di a trimis o delegație în India pentru a afla mai multe informați despre acest Buddha . Delegația s-a întors cu o imagine a lui Buddha , câteva sūtre și însoțită de doi călugări budiști . Încântat de ideile budismului , Ming-di a ordonat în anul următor construcția Templului Calului Alb (Báimǎ Sì) din Luoyang , primul templu budist din China . Curând , tot mai mulți călugări au fost hirotonisiți , iar din India au venit noii misionari.
Si is Islamul a ajuns in Extremul Orient pe “drumul mătăsii”, adus de catre când unchiul profetului Mohamed, Sa`d ibn Abi Waqas, care a fost trimis ca sol la Împăratul Gaozong din dinastia Tang (628-683) în timpul domniei califului Osman ibn Affan (Osman I-ul). În timpul dinastiei Tang, China a avut o perioadă de deschidere si acceptarea a unor noi idei, aceasta perioada a facilitat intrarea islamului în țară, primele așezări musulmane din China fiind populate de 
negustori arabi și persani, care au deschis sucursale de desfacere a marfurilor din occident sau cumparau marfuri locale pentru caravanele care se intorceau spre Vest. Chinezii musulmai care nu faceau parte din popoarele turcice se numeau hui si erau etnici chinezi. Populația hui sunt musulmanii răspândiți printre populația majoritară han, ei fiind ca fizionomie și din punct de vedere lingvistic chinezi, dar se consideră diferiți pentru că nu mănâncă carne de porc, nu își idolatrizează strămoșii, nu joacă jocuri de noroc, nu beau alcool etc. Numele hui vine de la cuvântul chinezesc huihui, folosit de dinastia Yuan pentru a descrie rezidenții originari din Asia Centrală, Persia și califatele arabe, care locuiau în China. În timpul dinastiei Song, negustorii musulmani dominau comerțul de import-export din China.
În anul 1070, Împăratul Shenzong din dinastia Song a invitat 5.300 de musulmani din Buhara (actualmente, Uzbekistan) să se stabilească în China pentru a crea o zonă tampon între imperiul său și Imperiul Liao din nord-est. Ulterior acești imigranți s-au stabilit în zona dintre capitala Kaifeng (din provincia actuală Henan) și Yenching (actualmente, Beijing). Liderul lor a fost Prințul Amir Sayyid a.k.a “So-fei-er” (numele său chinez), care se pare că a fost numit conducatorul comunității musulmane din China. Înainte de venirea lui, islamul era numit în China dashi fa („legea arabilor”) (tashi sau dashi fiind transliterarea chineză a cuvântului „tazi”-numele folosit de persani pentru arabi).]El i-a dat numele de huihui jiao („religia poporului huihui”).
Despre crestinismul chinez intr-o postare ulterioara.
Bibliografie, note si citate:
Williams, Paul. Mahayana Buddhism: the doctrinal foundations, 1989
Israeli, Raphael. Islam in China. United States of America: Lexington Books, 2002
Dillon, Michael. China’s Muslim Hui Community. Curzon, 1999.
Gernet, Jacques. A History of Chinese Civilization, New York: Cambridge University Press, 1996.
Wikipedia commons
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
