Mic îndreptar geopolitic: China – noul lider al statului cifrelor gigantice
| 03/12/2013 | Autor theophyle Categorii: Dosare, GeoPolitica |
Xi Jinping
Vezi prima parte – “Mic îndreptar geopolitic: China – modelul comunismului confucianist”. Evenimentul politic major al anului 2012 in China a fost fara indoiala transferul de putere, care a trecut de la preşedintele Hu Jintao la Xi Jinping, în vreme ce Li Kegiang a preluat postul de premier de la, Wen Jiabao. Xi Jinping, fiul unui fost activist comunist, a devenit oficial succesorul lui Jintao în octombrie 2012, la cel de-al 18-lea congres al Partidului Comunist Chinez. Funcţia o va exercita în două mandate, a câte cinci ani. Preluarea conducerii a fost efectuata in primăvara anului acesta (2013). Xi Jinping este fiul lui Xi Zhongxun, lider legendar al gherilelor comuniste, epurat de Mao Zedung în 1962. Zhongxun a fost reabilitat dupa multi ani de Deng Xiaoping, parintele reformelor din China. De mentionat ca Xi Jinping este artizanul noilor relatii chineze cu tarile continentului African si al legaturilor cu statele BRIC.
Numele succesorului a fost cunoscut cu aproape cu un an si jumatate inaintea numirii probabile, acest lucru nu trebuie sa surprinda pe nimeni. Asa cum am mentionat in articolul anterior, China are o traditie milenara, care a fost intrerupta uneori de un despotism de felul practicat de Mao, dar asta nu a fost regula, ci numai o rupere istorica a traditiei.
In primul rand Xi Jinping, noul conducator al Chinei, este a doua generatie de nomenklaturisti comunisti. Are 60 de ani, varsta potrivita mentalului chinez pentru a conduce statul. Lista de posturi ocupate in ultimii 5 ani indica faptul ca a fost pregatit pentru a ajunge la varful ierarhiei chineze. Este cunoscut ca un bun organizator si un “liberal” in termenii Chinei comuniste. In posturile pe care le-a ocupat a fost extrem de dur in cazurile de coruptie si promotorul unor pedepse capitale in multe cazuri de coruptie dovedita. Intre 1975 si 1979 Xi a studiat inginerie chimică la Universitatea Tsinghua din Beijing. Detine si un doctorat in stiinte politice.
In martie 2007 a devenit secretar de partid la Shanghai, ca un prim pas în cariera sa, ca unul din noua generatie de lideri chinezi. In acelasi an a fost numit rector al Scolii Centrale de Partid, institutul de educatie ideologica a Partidului Comunist. In martie 2008, cu ocazia celui de-al XI-lea Congres PCC, Xi a fost ales ca vice-presedinte al Chinei. In 2009 a fost desemnat de Time ca unul dintre cei mai influenti oameni ai planetei (locul 17). Din 18 octombrie 2010, Xi a fost numit vice-presedinte al Comisiei Militare Centrale a Partidului Comunist, un post pe care l-a avut si Hu Jintao în 1999, înainte de a deveni secretar-general.
Incepand cu 2008 a inceput o serie de vizite in Est si Vest, vizitand si Romania in octombrie 2009. In Romania a participat la forul de prietenie si colaborare. Din nefericire nu au existat discutii serioase, avand in vedere ca vizita a avut loc putin inaintea alegerilor Prezidentiale. Fiica respectivului (Xi Mingze) invata la Universitatea Harvard din toamna anului 2010.
Din punct de vedere politic este aproape clar ca vor fi schimbari in atitudinea Chinei in unele subiecte. Conform discursurilor lui Xi din ultima perioada, se pare ca este mult mai vehement in renegocierea DTS (Drepturile speciale de tragere) din cadrul FMI si reluarea activitatii SED (China-U.S. Strategic Economic Dialogue – SED), care nu s-a intrunit din 4 decembrie 2008.
Din punct de vedere al strategiilor geopolitice mondiale, cred ca noua conducere chineza va mentine (inca) status-quo in privinta Taiwanului, dar nu va accepta un compromis sau o intelegere in cazul Iranului si conflictelor din Orientul Mijlociu, pozitiile ramanand neschimbate. Sunt anticipate discutii legate de intentiile de inarmare a Japoniei si posibila ei devenire putere nucleara, prin schimbarea constitutiei actuale. Calcaiul lui Achile raman cele doua conflicte existente – Peninsula Coreeana si apele teritoriale din Marea Chinei de Sud, care au generat conflictele intre China si Vietnam.
Economia Chinei in 2012-13
China a devenit in 2011 a doua economie a lumii, cu putin sub Statele Unite. Un an inainte, a devenit cel de al doilea mare exportator mondial, livrând în anul 2008 bunuri în valoare de 1.430 miliarde dolari, fata de Germania care a livrat bunuri în valoare de 1.470 miliarde dolari . In 2010 a devansat Germania si in exporturi. In 2010 PIB-ul Chinei a crescut cu 10,3%. In 2011, China probabil a inregistrat o crestere economica de 9,1 la suta, potrivit Bancii Mondiale, insa, in 2012, ritmul va incetini la 8,4 procente. Totusi, pentru viitorul apropiat, oficialii bancii estimeaza o crestere economica de 9 – 10 % pe an pentru China; probabil si in 2012 va fi acelasi procent de crestere. Balanta comerciala a Chinei este absolut superioara tuturor statelor lumii. Vezi tabela de mai jos:
Potrivit Băncii Mondiale, aportul Chinei la creşterea mondială, în 2007, a fost estimat la 16% şi pentru prima dată a depăşit contribuţia SUA la acest capitol. Realizările obţinute de China reprezintă rezultatul a mai mulţi factori, unul dintre principalii fiind, acceptarea proprietăţii private. Un alt factor a fost deschiderea economiei spre exterior. Ea s-a produs pe mai multe căi: liberalizarea şi intensificarea relaţiilor de export-import, crearea unor imense zone economice libere/speciale (ZEL/ ZES: Shenzen, Zhuhai, Shantou, Ziamen etc., mărimea fiecăreia dintre acestea devansând ca proporţii Transilvania), care au atras investiţii străine directe (ISD) semnificative, precum şi sporirea intrărilor de valută obţinută de chinezii, care lucrează în afară hotarelor respective, această ţară fiind principalul furnizor de forţă de muncă în plan mondial etc.
Trebuie de menţionat faptul, că preţul relativ scăzut al forţei de muncă a constituit un alt important „secret” al minunii chineze. Actualmente China are o forţă de muncă tânără, cu un coraport favorabil (6:1) dintre angajaţi şi pensionari. Concomitent, ea atrage forţă de muncă, încă mai ieftină, din exterior (din ţările vecine). China este un mare producător de bunuri agricole. Producţia de cereale în 2006 a depăşit 490 mil. tone, asigurând cu produse 22% din populaţia globului, deşi dispune de o suprafaţă de 10% din total, inclusiv ( 2005, mil. t) porumb – 139,5; grâu – 97,4; precum şi cartofi – 73,4; carne – 10,2 etc
Sistemul financiar. Un rol determinant în dezvoltarea ascendentă a Chinei aparţine sectorului bancar. În fruntea lui se află Banca Poporului (People’s Bank of China), care exercită funcţiile de bază a unei bănci centrale. Caracteristic pentru China este dominarea băncilor de stat, care sunt obligate să crediteze întreprinderile de stat. Patru bănci de stat 
(Banca Chinei, Banca Agricolă, Banca Industrial-Comercială/ ICBC, Banca Populară de Construcţii) deţin monopolul în acest sector: acestora revenindu-le 90% din acumulările băneşti şi 80% din investiţii. În acest sector un rol cheie aparţine sistemul financiar al Hong Kong-ului, care reprezintă o punte de legătură dintre băncile Chinei propriu zise şi „restul lumii”.
Industrial & Commercial Bank of China (ICBC, bancă chineză de stat) cu un capital de piaţă de 254 mlrd. dol. (în urma urcării preţurilor acţiunilor de la 2,68 la 5,75 yuani la bursa din Shanghai) a devansat Citigroup, cea mai mare instituţie americană şi a devenit cea mai mare bancă din lume în funcţie de capitalizare. ICBC, în 2006, a raportat venituri de 24 mlrd. dol.
După anularea la începutul 1994 a sistemului de schimb valutar dublu a fost stabilită o rată fixă de cca. 8,3 yuani pentru 1 dol. SUA. Acest curs a suportat examenul serios din timpul crizei din mai multe state asiatice din 1998 şi, în fond, el s-a păstrat până nu demult. Din 2005 BPC, pentru a aprecia moneda faţă de dolarul SUA, a stabilit o bandă de variaţie nesemnificativă a cursului valutar, care gradual a fost majorată.
Dupa 2009-10. Criza – si tot ce este legat de ea – are doua nume, primul se numeste “Dezechilibru”, al doilea se numeste “Neincredere”. Pe plan international, China a devenit una din problemele majore si stimul al acestui “dezechilibru”. Dupa 2009, a fost evident pentru chinezi, la fel ca pentru toti cei care puteau sa urmareasca evenimentele si evolutia crizei, ca exista o necesitate imperativa de ajustare economica a dezechilibrului generat de exporturile masive ale Chinei. China a inteles ca este necesara dezvoltarea unei pieţe interne si cresterea acesteia, cu ajutorul surplusurilor masive generate de o anumita limitare a exporturile masive, in special spre occidentul aflat in criza . Salariile au crescut rapid în toate zonele ţării şi liderii chinezi au creat o asteptare pentru un standard de viaţă mai bun pentru cetatenii Chinei. Ajustarea dezechilibrului a fost generata si de faptul ca gigantul chinez a devenit cel mai mare creditor din lume deţinand aproximativ 20,8% din totalu titlurilor de trezorerie ale Statelor Unite existente in afara granitelor ei.
Populatia. Mai mult de o cincime din totalul populatiei globului trăieste în China. Prima masurare a numărului populatiei după preluarea statului de către comunisti a avut loc în 1953. La acea data, populatia Chinei era de 582.600.000 locuitori. La cea de-a doua măsurare, care a vut loc in 1964, s-a arătat o crestere până la 694.580.000; la cea de-a treia , în 1982, măsuratorile au arătat o populatie de 1.008.180.000 (fără Hong Kong, Macau si Taiwan), făcând din China primul stat care a trecut pragul de un miliard de oameni. Intre 1953 si 1997, rata mortalitatii a scăzut de la 22,5 la aproximativ 7 la 1000 de locuitori; rata natalitătii a scăzut, de asemenea, de la 45 la 1000 de locuitori in 1953, la aproximativ 16,4 in 1997. Ca rezultat, cresterea numărului de oameni s-a micsorat de la 22,5 la mie, în 1953, la 0,9 la mie in 1997. Chiar si în aceste conditii, China tot inregistrează o crestere anuală a populasiei de aproape 11 milioane de oameni.
Potentialul militar al Chinei
Fara indoiala ca Republica Populara Chineza poseda o forta militara semnificativa. Diferenta intre o mare putere militara si o super-putere este dimensiunea globala de care China actuala este foarte departe. Diferenta dintre China si Statele Unite, din punct de vedere militar, consta in prezenta mondiala. Capabilitatile chineze, impresionante, dar nu au semnificatie la nivel global din punct de vedere conventional. Constructia armatei chineze in ultimul deceniu s-a bazat in special pentru asigurarea a doua obiective principale. Primul a fost o hegemonie tactica la nivel regional, obiectiv atins dupa parerea mea. Al doilea obiectiv a fost creerea unui echilibru strategic fata de marile puteri ale lumii in ceea ce priveste armamentul nuclear, care sa acopere intreaga planeta si construirea unei forte spatiale si a unor elemente cibernetice semnificative.
Acest obiectiv nu a fost inca obtinut, departarea de SUA, NATO si Rusia fiind inca semnificative. Formal, bugetul militar al Chinei a fost de 30 de miliarde de USD in 2010, conform surselor americane; adevaratul buget a depasit suma de 100 de miliarde. Cu toate astea este net inferior bugetului american, care se ridica in perioada paralela la aproximativ 420 de miliarde de USD.
Cu toate acestea, astazi armata chineza este cea mai mare armata din lume numarand 1,7 milioane de soldati in fortele active si un numar de 800 de mii de soldati in rezerva. China poseda un arsenal de 7000 de tancuri, 7500 de transportoare blindate si 25 de mii de piese de artilerie. Aviatia chineza este net inferioara aviatiilor americane sau rusesti si este bazata in totalitate pe platfome rusesti Su-27 si SU-30 si Mig-29, partial fabricate in China. Noua generatie anuntata, care include J-XX, asa numitul Stealth Fighter, va fi probabil operationala intre 2017 – 2020. Pentru a-si rezolva problemele locale la nivel naval, China a cumparat un portavion de tip Varyag de la rusi, probabil operational din acest an.
Bibliography:
China’s GDP hits 47.2 trillion yuan in 2011, People’s Daily Online.
International Monetary Fund.
GDP – real growth rate. CIA WTB.
CIA – The World Factbook”. Cia.gov.
Theglobeandmail.com”.
China still a developing nation Op-Ed Contributors”. chinadaily.com.cn.
Doing Business in China 2012″. World Bank
World Bank
Sovereigns rating list. Standard & Poor’s.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut mare scib
Chengdu J-10 e avionul de vinatoare chinez proiectat si realizat integral in tara . (cit e obtinut prin spionaj , nu e oficial 🙂 )
Acum au aparut informatii si despre Chengdu J-20 si Shenyang J-31 , avioane de vinatoare tactice si strategice chineze cu tehnologie “stealth”
O mica problema cu aceste avioane . Cum mareata industrie populara chineza e cam inapoiata in domeniul motoarelor , aceste variante de avioane au motoare rusesti . 🙂
Ca urmare , partidul a dat unda verde unei finantari urgente de echivalent 60 miliarde dolari USA exclusiv sectorului motoristic in cercetare si dezvoltare . 🙂
Ma intreb daca e suficient asta sa cumpere si creierele necesare sau vor copia cu punct si virgula motorizarea rusa . Care rusi sint cam nervosi de cind au descoperit ca chinezii au copiat integral si Sukhoi 35.
Theophyle , cifre gigantice cum bine scri si aici se certifica oficial ca moneda chineza a depasit euro in schimburile internationale .
http://www.swift.com/about_swift/shownews?param_dcr=news.data/en/swift_com/2013/PR_RMB_nov.xml
Cred ca sintem in fata unor schimbari epocale iar euro e tot mai mic la nivel planetar .