Civilizaţii: Mongolii (3) – Ultimul Mare Han
| 02/12/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Ultimul mare conducator al mongolilor legat (intr-un fel) cu Ginghis Han a fost Timur Lenk sau Tamerlan, (Timur cel 
Şchiop). Timur Lenk a fost probabil si ultimul membru al familiei lui Ginghis Han, desemnat ca kurugan (ginere), căsătorit fiind cu o prinţesă din clanul lui Ginghis Khan. Timur Lenk nu a purtat niciodata titlul de han, el purtand titlul de “emir” . Daca Kubilai a reprezentat ramura budista a mongolilor, Timur va reprezenta ramura islamica a lor. Timur a fost întemeietorul unui imperiu cu capitala la Samarkand (Uzbekistan) şi al dinastiei timuride, care a durat numai 100 de ani pana în 1506, cand si dinastia si imperiul au cazut. Numele său, Timur (sau Temür/Demir în limbile turcice), înseamnă “de fier”. Numelui îi este ataşată porecla lenk, lang şi aksak, cu semnificaţia “şchiopul”, “ologul”. Versiunea latinizată a numelui este Tamerlan. Timur era şchiop din cauza aderenţelor de la nivelul rotulei genunchiului drept cauzate de o tuberculoză osoasă, diagnostic stabilit în 1941, când cercetători sovietici i-au exhumat cadavrul. Mai avea o pareză la umărul drept, urmare a unei răni produse de o săgeată.
Imperiul lui Timur se întindea din vestul Chinei până la Marea Caspică şi din Pakistan până în Siria. În 1404, expansiunea armatelor sale spre vest l-au adus în conflict cu Imperiul Otoman, în privinţa dominaţiei Anatoliei. În bătălia de la Ankara, l-a înfrânt şi făcut prizonier pe sultanul Baiazid I (Yıldırım, „fulgerul”). Acesta a murit în captivitate. Timur a dispus iniţial ca Baiazid să fie ţinut într-o cuşcă şi arătat fiilor acestuia. Prin învingerea lui Baiazid determină întârzierea expansiunii otomane, Timur ajungând „renumit” în Europa. Însă viitorul imperiului şi succesiunea urmaşilor nu este asigurată, Timur n-a luat măsuri de administrare a regiunilor ocupate, cu excepţia zonei centrale a imperiului său (Çağatay), unde sunt luate unele măsuri ca prinţii mongoli să devină urmaşii lui Timur.Timur Lenk a murit un an mai târziu, dar înfrângerea lui Baiazid la Ankara a întârziat căderea Constantinopolului (pe care Baiazid îl asediase) şi a aruncat Imperiul Otoman într-o criză de succesiune între fiii lui Baiazid: Mahomed, Soliman şi Musa.
Din nefericire Timur s-a comportat cu o barbarie rara chiar si pentru felul de a fi mongol, el a distrus multe oraşe persane, adevărate oaze de cultură şi civilizaţie în acea vreme. În 1401, la cucerirea Bagdadului, a masacrat 20.000 de oameni, majoritatea lor civili. Cucerind Delhi-ul descendentul lui Timur, Babur va înfiinţa dinastia Mogulilor în 1526 una din cele mai durabile dinastii ale Indiei musulmane. Timur ramane cunoscut în istorie ca un cuceritor fără scrupule, care lasă să fie masacrată populaţia oraşelor cucerite, numărul victimelor cifrându-se la sute de mii. În mod deosebit au fost masacre în rândurile popoarelor din India şi Georgia, revoltele fiind înăbuşite cu cruzime. La cucerirea oraşului persan Isfahan, în anul 1387, au fost făcute 28 de movile din capetele prinzionierilor, în număr de circa 70.000, sau în oraşul Isfizar, unde, din ordinul său, au fost zidiţi de vii două mii de oameni.
Politica de cucerire va fi începută din anul 1380 astfel cade sub stăpânirea sa sudul Horasanului (Asia centrală, azi Iran, Afghanistan, Tadjikistan, Uzbekistan şi Turkmenistan), urmează centrul şi vestul Persiei, învingând astfel dinastiile: kartidă, sarbadară, muzaffaridă şi djalairidă. În anul 1394 are sub controlul său un teritoriu ce aparţine Irakului de azi, Iranului, Azerbaidjan, Uzbekistan, Armenia şi Georgia. Spre est trupele lui militare ajung la graniţele mongole ocupând în 1389 tot teritoriul Ciagatai (Çağatay). În anii 1391 şi 1395 Timur supune mongolii din Hoarda de Aur conduse de Tohtamîş, descendent direct al lui Ginghis Han. În 1398 ocupă cu armata sa oraşul Delhi, iar în anul 1401 cade oraşul Damasc şi Bagdad, urmând ca în 1402 să-l învingă pe sultanul aproape orb din dinastia otomană Baiazid, trupele lui ocupând Ankara.
Cu toată cruzimea lui, avea un sistem de tratare în mod diferenţiat a prinzionierilor, astfel aristrocraţia şi preoţimea teritoriilor ocupate erau cruţate, trebuind însă să-şi răscumpere libertatea. Timur căuta ca prin bunurile jefuite să readucă Transoxania într-o perioadă de înflorire economică.
Aşa numitul „Centrul lumii” devin oraşele Buhara şi Samarkand. Mulţumită tributului 
încasat, acestea ajung să fie centre înfloritoare, cu clădiri impozante. Aşa a apărut în Asia centrală stilul arhitectonic timurid, care se poate vedea şi azi la moscheile Gur-e Amir, Bibi Hanîm. Stilul a fost puternic influenţat de stilul persan. Timur primeşte în Samarkand vizita emisarului Spaniei şi pe solii dinastiei chineze Ming, cu care va duce tratative, pentru a-şi asigura libertatea acţiunilor sale din restul Asiei.
Timur are o poziţie controversată faţă de religia islamică, fiind considerat de unii sunnit , are însă relaţii contradictorii cu sharia shiita (legea/dogma shiita), respectând mai mult tradiţiile turco-mongole (care au primit doctrinele sunite), si care nu intotdeuna acceptau toate restrictiile islamului.
Ultima expediţie militară a lui a fost împotriva dinastiei Ming din China, care refuzase plătirea mai departe a tributului. În iarna anului 1405, în timpul expediţiei militare de pedepsire a Chinei, Timur Lenk moare în urma unui exces alcoolic. Timur a murit lângă Şîmkent, pe teritoriul Kazahstanului de azi. El a fost înmormântat în Samarkand, unde i-a fost construit mausoleul Gur-e Amir. După moartea lui, imperiul s-a destrămat, statele de odinioară şi-au redobândit independenţa.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna,
Se pare ca le cam placea “apa de foc” mongolilor. Poate de acolo au prins si rusii gustul… :))
Intr-o nota mai serioasa, e de remarcat cat de bine seamana harta statului condus de Timur cu harta Imperiului Persan din timpul dinastiei Sasanide. Si geografia politica se mai repeta…
parte din cultura lor ancestrala, kumis-ul, lapte de cal fementat, devenea alcolic si era baut in cantitati gigantice