Civilizaţii: Mongolii (1) Începuturi
| 29/11/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Începuturi
Imperiul mongol (Mongolyn Ezent Guren) a ajuns in apogeul sau pe două continente şi a rezistat aproape 300 de ani (1183-1502). Desi armata mongolilor nu a numărat niciodată mai mult de 230 de mii de luptători, imperiul mongol a fost 
cel mai mare imperiu pe uscat, peste 100 de milioane de locuitori si a fost creat într-un timp scurt de Ginghis Han (1206-1227) şi urmaşii lui, hanii: Ogadei (1229-1241), Güyük (1246-1248), Möngke (1251-1259 ) si Kublai (1260-1294). În secolele VIII-IX populaţia de triburi nomade turcice numită uiguri a preluat controlul asupra unei părţi din Mongolia, stabilind capitala la Karakorum, la sud-vest de Ulanbator.
În 840 uigurii sunt împinşi de kyrgyzi spre China, cucerind teritorii din nordul ei putin populat. Primii mongoli (Uigurii) erau crescători de cai din regiunea cuprinsă între poalele munţilor Altai, la sudul pădurilor Siberiei şi nordul deşertului Gobi. Referirile primare asupra triburilor nomade de mongoli le găsim în sursele chineze din secolele VII-VIII. Mongolii erau organizaţi după modelul tribal, condusi de de un “sfat al batranilor“ (Kurultai), unde se discutau toate problemele importante ale confederatiei tribale, inclusiv alegerea marelui han (khagan), capetenia suprema. Şefii armatei erau aleşi şi promovaţi pe criteriul performantelor in lupta. Uigurii au avut scriere proprie, sigiliu, au încurajat artiştii şi ştiinţa şi au cultivat toleranţa religioasă faţă de supuşi lor.
Pentru acest popor eminamente nomad era vitală supravieţuirea, grija principală fiind herghelia şi găsirea de noi păşuni pentru cai. Mongolii nu erau interesaţi în stăpânire de teritorii, politic îi preocupa recunoaşterea de către cuceriţi a hanilor lor. Oraşul care li se supunea era obligat să plătească tribut. Distrugeau numai dacă întâmpinau rezistenţă. Deobicei se mulţumeau cu colectarea a 10% din alimente pentru ei şi caii lor, precum şi un numar anumit de tineri din rândul celor înfrânţi, apti să lupte în armata lor.
La fel ca turcii de mai târziu, mongolii nu se preocupau cu acumularea de provizii sau de confecţionarea armelor; fiind dependenţi de cei ce se îndeletniceau cu comerţul, de producătorii de arme şi de produsele ţăranilor din teritoriile ocupate. Ei au lăsat pe comercianţii veneţieni şi genovezi (ultimii au făcut şi spionaj în favoarea mongolilor) să facă un comerţ înfloritor în zona Mării Negre.
Ginghis Han – Temuugin ( Întemeietorul)
După legenda mongolă, mongolii se trăgeau dintr-un lup şi o ciută care trăiau la izvoarele râului Onon la poalele muntelui sfânt „Burhan Haldun” (aflat la circa 170 km est de Ulan Bator). Temuugin aparţinea tribului „Mongghol”, 
clanul „Borgighin” („mongolii sălbatici”), fiind fiul cel mai mare al şefului de clan Yesüghei bahadur şi strănepotul legendarului prinţ mongol Kabul han (1130–1150). Acesta din urmă începuse în 1131 unificarea triburilor mongole. Temuugin, care în traducere înseamnă „făurar” sau „de fier”, a continuat această politică şi i-a transmis-o fiului său Oghedei (Ogotai, Ugotai).
Locul naşterii lui Temuugin este controversat. Unii susţin că s-ar fi născut pe malul drept al râului Onon, după tradiţia oriată şi buriată (după numele unor triburi mongole). Grupul tribal mongol estic „Halha” susţine că Temüügin s-ar fi născut pe cursul mijlociu al râului Kerulen. Potrivit cronicarului persan contemporan Raşid ed-din, hanul mongol este prezentat în lucrarea Cronici ca fiind înalt, cu părul roşcat şi cu ochii verzi (ceea ce i-a făcut pe unii să presupună că neamul său se va fi tras din vreun clan de origine scită).
Temuugin era convis că supravieţuirea în stepele Asiei era posibilă numai prin unirea triburilor. Urmăreşte atingerea acestui deziderat prin şiretenie, diplomaţie iscusită, prin care caută să câştige aliaţi şi să-şi elimine adversarii. După 1190, triburile mongole erau unite sub conducerea lui Temüügin şi începu supunerea altor popoare din stepele Orientului Îndepărtat. În 1201 şi-a înfrânt rivalul Gurhan Geamuha, care îi era frate de cruce şi care a reuşit să se refugieze, dar după încercări zadarnice de a ridica forţe contra lui Temuugin s-a sinucis. Printre popoarele care s-au supus noului mare han Ginghis figurau merkiţii (1202), keraiţii (1203) şi naimanii (1204), fiind astfel înlăturate ultimele obstacole în calea creării imperiului.
În anul 1206, la varsta de 42 ani şi după o campanie militară împotriva unor triburi din estul Mongoliei, şeful militar Temuugin devine hagan „mare conducător” (1206-1227) sub numele de Ginghis, al unei populaţii vorbitoare de dialecte mongole şi turceşti. Ginghis a unit triburile mongole şi a reuşit să ocupe teritorii vaste, spre est, până la Marea Chinei, şi spre vest până la Marea Caspică. Pentru administrarea acestui imperiu uriaş, Ginghis han a emis decretele necesare sub formă de texte de lege. După moartea sa, imperiul a fost împărţit între fii lui şi extins în continuare, timp de două generaţii.
Despre personalitatea hanului mongol au circulat diferite versiuni şi legende. Potrivit unor izvoare, că Ginghis Han i-ar fi dat fiului său Oghedei în 1240 „Istoria secretă a mongolilor”, un amestec de cronică şi legendă. Potrivit altor izvoare, cronica ar fost întocmită de Oghedei însuşi. Manuscrisul conţine relatări din viaţa lui Ginghis han şi putea fi citit numai de membri ai familiei hanului. Documentul original a dispărut pentru totdeauna. Abia în 1866 au fost descoperite într-o bibliotecă chineză fragmente transcrise din documentul original. În manuscris este amintit faptul că hanul mongol punea mare preţ pe loialitate deplină faţă de han şi prieteni.
Popoarele care au suferit din cauza invaziilor, jafurilor şi măcelurilor mongole îl consideră pe Ginghis un han animalic, crud şi sângeros, care dispunea omorârea în masă a populaţiei băştinaşe înfrânte. Adevarul este ca Temuugin a instaurat o perioadă lungă de pace (pax mongolica).
Marele han a fost tolerant faţă de alte religii sau filozofii şi asculta cu atenţie ce aveau de spus sacerdoţii şi filosofii respectivi. Către sfârşitul domniei sale, Ginghis han s-a lăsat consiliat în probleme de organizare politică şi administrativă de Kitan Yelu Huţa (din Manciuria) şi de ministrul său persan şi musulman Mahmud Ialavaci.
Bibliografie:
Brent, Peter. The Mongol Empire: Genghis Khan: His Triumph and His Legacy. London: Weidenfeld & Nicholson, 1976
Kahn, Paul (adaptor) Secret History of the Mongols: The Origin of Chingis Khan (expanded edition). Based Primarily on the English Translation by Francis Woodman Cleaves. Asian Culture Series. Boston: Cheng & Tsui Co, 1998.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna seara,
Foarte interesant,
Sper sa faceti intr-o postare viitoare si o trecere in revista a statelor succesoare Imperiului Mongol.
Aveam impresia ca uigurii erau cumva mai civilizati decat ceilalti barbari din jur. Am vazut un documentar despre uigurii din China si am fost surprins sa vad ca unii din ei arata europeni, chiar blonzi-roscati. Poate ca sunt, cum ziceati mai sus despre Genghis, o combinatie intre turci si sciti sau alti indoeuropeni din centrul Asiei. Mare pacat ca s-au islamizat.
Stiu ca erau legende europene in Evul Mediu despre un regat legendar in Asia Centrala, Tara Parintelui Ioan (nestorieni/gnostici), parca. Oare se refereau la hanatul uigur sau la statul Kara Kitai?
Din cate stiu, cele mai mari atrocitati comise de mongoli au avut loc in zona Iranului, “incununate” apoi si de distrugerea Califatului. Cred ca mult mai tarziu si Timur, tot in zona aceea a comis din nou mari masacre.
Recomand cititorilor o carte (beletristica) despre ascensiunea lui Ginghis Han: Yasushi Inoue – Lupul Albastru. E bazata pe Istoria Secreta. Mi-a placut foarte mult si am ajuns s-o citesc de doua ori.
“Mare păcat ca s-au islamizat “? De ce ar fi , ma rog , “păcat “islamizarea ? Ar fi fost mai bine sa le fi trimis cateva valuri de cruciade sa le băgam mințile in cap , nu ?
I-ati trimis norvegianului Borvik “cavalerul arian si aparatorul rasei albe creștine “(nu-s sigur de nume) scrisorile de apreciere ?
Ce avem noi aici… un troll! 😛
S-au islamizat dupa cateva valuri de jihaduri care le-au bagat mintile in cap. 🙂
Islamizarea mongolilor si a rudelor lor (kirchizii , tatarii , cerchezii etc.) nu s-a facut in urma nici unui jihad – amesteci in mod grosolan noțiunile pentru a te da subtil . Nu esti .
Tot nu am înțeles de ce ar fi “păcat “ca s-au islamizat ? “Pacat” dpdv bibilic ? moral ?
Era mai bine din punctul tau de vedere sa fi devenit pravoslavnici ? Budisti ? Scientologi ?
Nu sunt un troll
pana in secolul ai XIII-lea majoritatea mongolilor a fost “shamanisti”. Dupa aceasta perioada, majoritatea au devenit budisti, astazi in Asia Centrala exista o reintoarcere masiva la shamanism. Numai la granitele “califatului modern” au ramas islamici, in majoritatea lor extrem de moderati si cu o minoritate destul se galagioasa care face multe probleme si chinezilor si rusilor.
Rog sa terminam cu subiectele religioase care nu-si au sensul in obiectele discutate, Simplu, astazi nu-i iubim pe islamici, maine e randul evreilor si bineinteles ca urmeaza si catolici si poate si protestantii – putina deschidere nu poate dauna nimanui. Subiectul nu este al-qaida