Fabricanţii de panică
| 13/11/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Magazin Politic |
Am scris de multe ori si cred cu certitudine ca frica este cel mai profund sentiment uman. Pentru orice fiinta vie, sentimentul de frica este mai profund decat orice, decat dragostea, ura sau chiar lacomia. Prezervarea de sine, in cele mai multe cazuri, nu poate fi combatuta cu nici un alt sentiment. Rareori un individ este capabil sa se ridice deasupra 
acestui sentiment – numai o mare speranta sau o mare deznadejde pot anihila acest nucleu sufletesc care mentine umanitatea in parametrii unei posibile convietuiri sociale. In ultimul timp enumerarea zilnic a cutremurilor de pe glob si bineinteles pe meleagurile vrancene, impreuna cu tot “tacamul” panicard ma face sa cred ca industria asigurarilor lucreaza la greu pentru a-si extinde portofoliile slabuţe datorate lipsei de responsabilitate a romanilor in general si vantul care fluera in buzunarele lor, in particular.
De multe ori frica este indusa, de alte ori ea este bazata pe realitati infricosatoare, de cele mai multe ori este perceputa fara a putea fi explicata rational. De cativa ani, frica transformata in panica a devenit un model economic in care se fac multi bani si se pierd si mai multi. Intrebarea la care suntem nevoiti de multe ori sa raspundem este simpla – aceast “fearconomy” (economie a fricii) nu a inlocuit ea deja de mult timp o economie reala?
Zeci de experti, profesori sau nu, apar in mass-media si explica de ce si cum s-a intamplat, cine este de vina si cine sunt victimile – de multe ori au si curajul sa mentioneze cam cine ar fi beneficiarii. Intotdeauna insa au sa gaseasca o nota obscura prezenta sau nu intr-un interviu pe timpurile prosperitatii de care sa se agaţe declarand ca: “ Eu am ştiut dintotdeauna”!
Futurologul şi geniu al matematicii, John Casti, arată într-o recent aparuta carte (Mood Matters -”Starea de spirit contează“) in ce fel starea de spirit condiţionează istoria.
Teza lui Casti este clara – “nu evenimentele din lumea reală sunt cele care decid viitorul, ci exclusiv aşteptările colective, de multe ori manipulate”. Deci acest model de “fearconomy” este complet dependent de asteptarile noastre. John Casti preia vechile teorii ale lui Epictet, care spunea acum 200o de ani ca: “Ceea ce tulbură oamenii, nu sunt evenimentele, ci percepţia lor asupra acestor evenimente“. Aici se naste o problema greu de explicat – cum procesam noi ca societate formata din indivizi senzatiile induse de mesajele pe care le primim direct din mass-media sau de la indivizii cu care venim in contact care ne transmit “noutatile”, chiar daca noi nu dorim sa avem contact cu mass-media. Care sunt senzatiile nostre cand suntem bombardati cu titluri de genul: terorism, alertă, oroare, sfârşit, declin, criză, faliment, pericol, prăpastie, îngrijorare, apocalipsa si cel mai important – cum aceste senzatii se transforma intr-o perceptie care are numai un singur sens – Trebuie sa ne fie frica!
Este de vina mass-media? Nu chiar, sau cel putin nu intotdeauna! Media reflecta o anumita realitate accentuand-o, dramatizand-o. Realitatea accentuata si dramatizata de titlurile bombastice ale cotidianelor si ale portalelor de stiri sporesc panica, amplificand-o de foarte multe ori. Exista o vinovatie in ceea ce fac ei? Nu, ei vor sa vanda ziare, stiri, publicitate – fara zvonistica si fara panica mai greu sa-ti vinzi marfa. Bun, si atunci cine totusi castiga? Clar – cei care o raspandesc pe bani sau din placere!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OAPtj0RSL0I]
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Frica vine din nesiguranta. Mai exact: relativism..
exact ceea ce zice respectabilul John Casti