Ştiri Externe: 16 octombrie 2013 / Europa dă în clocot
| 16/10/2013 | Autor theophyle Categorii: International, Stiri Europene |
Europenii au mai făcut un pas spre uniunea bancară. Supervizarea băncilor din zona euro va putea fi pusă în practică după votul favorabil dat marţi de miniştrii europeni de Finanţe, însă discuţiile cu privire la alt pilon al uniunii bancare (referitor la mecanismul unic de soluţionare a băncilor în dificultate) riscă să fie aprinse, transmite AFP. La o lună după votul din Parlamentul European, cei 28 de miniştrii de Finanţe din UE reuniţi marţi la Luxemburg au adoptat, 
în unanimitate, mecanismul de supervizare bancară. Comisarul european pentru servicii financiare, Michel Barnier, a salutat ceea ce al a numit o dată importantă. ‘De acum înainte putem să lucrăm şi suntem gata să începem cu aspectele practice: angajarea supervizorilor, închirierea birourilor şi pregătirea testelor de rezistenţă’, a explicat la rândul său Jorg Asmussen, membru în comitetul director al Băncii Central Europene. BCE va prelua rolul de supervizor, nu doar pentru băncile din zona euro ci şi pentru cele din ţările UE care doresc să participe. Pentru a putea să-şi îndeplinească noile atribuţii instituţia de la Frankfurt va trebui să anagajează aproximativ o mie de persoane. Însă înainte de a prelua supervizarea băncilor din zona euro, BCE va evalua calitatea activelor băncilor. Cumulate cu testele de rezistenţă evocate anterior de Asmussen, această trecere în revistă a bilanţurilor băncilor ar urma să aibă loc anul următor. După evaluare bilanţurilor băncilor, urmează eventuala lor recapitalizare, iar aceasta ar urma să se facă potrivit unei ordini clare, precizează comisarul european pentru Afaceri Economice, Olli Rehn. ‘Primii care vor fi solicitaţi vor fi acţionarii, urmaţi de creditorii privaţi şi doar ulterior dacă va fi nevoie se va recurge la fondurile de securitate publice, naţionale şi dacă va fi nevoie la nivel european, via Mecanismul European de Stabilitate (MES)”, afirmă Olli Rehn. Acesta din urmă ar putea acorda credite directe sectorului bancar fără a fi nevoie ca statul să joace rol de intermediar, iar modalităţile prin care ar urma să se facă lucru urmează să fie stabilite în curând. Integral aduce Agerpres
Senatul american reia discuţiile privind bugetul după anularea unui vot în Camera Reprezentanţilor. Senatul american a reluat negocierile marţi seară după anularea în ultimul moment de către Camera Reprezentanţilor a 
unui vot privind un text de lege destinat să ridice plafonul datoriei americane, a anunţat un responsabil american citat de AFP. “Senatorul Reid şi senatorul McConnell au redeschis negocierile şi sunt optimişti privind faptul că un acord este aproape”, a declarat Adam Jentleson, purtător de cuvânt al liderului majorităţii democrate Harry Reid, menţionându-l de asemenea pe liderul minorităţii republicane, Mitch McConnell. În lipsa susţinerii aleşilor care fac parte din mişcarea ultraconservatoare Tea Party, liderii republicani ai Camerei Reprezentanţilor un decis brusc marţi seară să nu supună la vot un text destinat ridicării plafonului datoriei americane până la 7 februarie, însă care mai prevedea şi schimbarea reformei asigurărilor medicale a preşedintelui Barack Obama. “Nu va fi niciun vot în seara asta, pe mâine”, a declarat pentru jurnalişti liderul majorităţii republicane a Camerei, Eric Cantor, în urma unei reuniuni cu liderii filierei conservatoare. Integral aduce Mediafax
Revista Presei de la Deutsche Welle. Europa dă în clocot – Că alegătorii sunt împinşi de criză spre extremele spectrului politic este un adevăr, din păcate reconfirmat de victoria Frontului Naţional în Franţa şi de sporul de popularitate al extremei drepte în alte ţări europene. Ori de cîte ori un partid de extremă dreaptă izbuteşte să se impună în urma unui scrutin, fie local fie parlamentar, alerta şi îngrijorarea sunt legitime. Scrutarea şi identificarea cauzelor care fac posibilă ieşirea din văgăună pe scena politică a unei formaţiuni politice întunecate cade însă mai totdeauna într-un plan secund.Nu şi de astă dată, cînd tocmai Franţa se vede ameninţată de ascensiunea unui partid care, deşi nu este 
întrevăzut ca o primejdie pentru Republică, are totuşi capacitatea de a insufla teamă prin revendicarea ieşirii Hexagonului din Uniunea Europeană, sesizează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, într-un editorial publicat pe prima pagină.Remarcabilă este şi încercarea autorului de a distinge cauzele acestei nedorite victorii, favorizată de războiul mocnit, fratricid între ex-preşedintele Sarkozy, ex-premierul Fillon şi ex-şeful fracţiunii conservatoare, Jean Francois Copé. Cu alte cuvinte, cînd trei se ceartă, al patrulea cîştigă. În cazul de faţă, nimeni alta decît Marine Le Pen, mai frecventabilă decît grobianul ei părinte. O rată sporită a criminalităţii, un procentaj mărit de imigranţi şi de şomeri, acestea par a fi ingredientele care au mai contribuit la reuşita Frontului Naţional de a se impune în însoritul departament Var din Franţa, care se întinde de la Coasta de Azur pînă în pitoreasca Provence.Interesant este că aceste ingrediente nu au un caracter strict regional, ele regăsindu-se mai peste tot unde un partid de extremă dreaptă îşi face simţită, discret sau flagrant, prezenţa.Cînd stînga e letargică, dreapta prinde puteri, scrie ziarul norvegian DAGSAVISEN, rezumînd o tendinţă generală în Europa, exemplificată prin cazul Franţei. Din neutra Elveţie, NEUE ZÜRCHER ZEITUNG identifică şi o altă componentă a succesului Frontului Naţional, şi anume islamofobia promovată de acesta. Islamul care se infiltrează în Franţa nu este compatibil cu tradiţiile şi principiile laiciste ale Republicii, clamează liderii FN, atingînd coarda sensibilă a multor francezi. Situaţia nou creată în Franţa îl determină pe editorialistul cotidianului DIE WELT să se întrebe dacă nu cumva prea subţire este vernis-ul democraţiei aplicat peste statele Europei. Dacă este să se dea crezare avertismentelor privind primejdia extremismului de dreapta, care cu regularitate se fac auzite, atunci răspunsul nu este decît afirmativ. Căci, îşi continuă autorul ideea, aproape peste tot în Europa partidele care pescuiesc în ape tulburi îşi sporesc acceptanţa, ceea ce ar putea alimenta impresia că resursele consensului social ar fi epuizate. Dar, încă nu poate fi vorba, din fericire, de o ofensivă a extremei drepte pe continent. Cît despre aşa-numitele partide ale cetăţenilor furibunzi, nemulţumiţi, ele apar şi dispar, avînd funcţia unor indici, a unor mesageri care dau de înţeles partidelor populare că ceva este putred în ţară. Totuşi, impresia este că ceva clocoteşte sub suprafaţa netedă a Europei, ceva care ar primejdui arhitectura politică continentului. Catalizatorul acestei nedorite ebuliţii este tocmai Uniunea Europeană, ea fiind cea care stîrneşte, de-a lungul şi de-a latul continentului, nemulţumirea cetăţenilor, crede editorialistul, întrevăzînd însă şi posibilitatea ca atunci cînd euroscepticii vor deveni mai numeroşi în Parlamentul European, adevăraţilor susţinători ai ideii europene nu le va mai rămîne altceva de făcut decît să restructureze Uniunea, să o facă pe înţelesul tuturor, astfel încît ea să-i poată seduce din nou pe locuitorii continentului. Integral la Deutsche Welle
Anarhia din Libia, consecinţǎ a “naivitǎţii” occidentale. In imediata vecinǎtate a Europei se destramǎ şi se “somalizeazǎ” un stat, este vorba de Libia, cu consecinţe extrem de grave pentru tot spaţiul Mediteranei. Iatǎ concluzia multor comentatori exprimate mai ales dupǎ recentele naufragii ale unor vase pline cu imigranţi ilegali în largul coastelor italiene. Europa începe sǎ-şi dea seama cǎ trebuie sǎ se mobilizeze în faţa dezastrului care se instaleazǎ în Libia, 
scrie Le Monde. Ziarul mai evocǎ şi recenta rǎpire, pentru cîteva ore, a premierului libian, de un grup înarmat. Un gest cu o simbolisticǎ negativǎ puternicǎ întrucît întreaga Libie este în prezent fragmentatǎ şi controlatǎ de 200 000 de oameni înarmaţi grupaţi în 1700 de miliţii regionale sau tribale. Dupǎ rǎpirea sa, premierul libian a declarat cǎ grupul respectiv a încercat o loviturǎ de stat. Ceea ce este fals, mai scrie Le Monde, o loviturǎ de stat presupune înainte de toate existenţa unui stat. Ori, din pǎcate, statul libian s-a destrǎmat odatǎ cu debarcarea de la putere a lui Muammar Gaddafi. Iar în prezent miliţiile întreţin un haos total, traficul de droguri, de arme, de organe şi de fiinţe vii ia amploare, atacurile împotriva misiunilor strǎine se multiplicǎ, investitorii pǎrǎsesc Libia iar miliţiile islamiste par sǎ prolifereze în primul rînd. Paradox total, Libia, care deţine mari rezerve de petrol, începe sǎ importe hidrocarburi. Ce a cîştigat Occidentul prin eliminarea lui Gaddafi? se întreabǎ un alt comentator, Renaud Girard, în Le Figaro. Si tot el dǎ rǎspunsul: nimic. Intenţiile lui Nicolas Sarkozy cînd a trimis aviaţia francezǎ în Libia au fost bune, dar calculele de perspectivǎ proaste. Citez din articol: “A fost uitat un principiul politic foarte simplu, valabil pentru toate societǎţile umane: mai rea decît o dictaturǎ este anarhia, şi existǎ ceva şi mai rǎu decît anarhia – rǎzboiul civil”. In acest moment, mai scrie Le Figaro, pe teritoriul Libiei, mai mare de trei ori decît Franţa, europenii nu au nici un partener credibil pentru a combate islamismul radical şi traficul de droguri, de arme şi de fiinţe umane. Integral aduce RFI.
Francezii bogaţi pleacă din ţară, iar în vilele de lux se mută arabii şi ruşii. Revenirea cumpărătorilor bogaţi din Orientul Mijlociu, SUA şi Rusia, împreună cu o scădere de peste 10% a preţurilor într-un an au revigorat piaţa imobiliară de lux din Paris, în blocaj după plecarea multor francezi înstăriţi, inclusiv actorul Gerard Depardieu, din cauza 
taxelor ridicate. „Am avut 12 luni groaznice între aprilie 2012 şi aprilie 2013. (…) Piaţa s-a trezit însă în urma scăderii preţurilor. Străinii se uită din nou la Franţa, pentru că şi-au dat seama că, în final, iadul taxelor este pentru noi şi nu pentru ei“, a declarat Charles-Marie Jottras, preşedintele Daniel Feau, firmă afiliată la Christie’s International Real Estate. În timp ce datele furnizate de notari arată că numărul apartamentelor vândute în prima jumătate a anului este cu 22% sub media ultimilor 10 ani, tranzacţiile au înregistrat în trimestrul al doilea o creştere de 5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Străinii au cumpărat 7,7% din casele vândute în Paris în prima jumătate a anului, aproape de recordul de 8% înregistrat în 2003 şi 2008 şi în urcare de la 7,3% anul trecut. Preşedintele Franţei, François Hollande, a anunţat după alegerile din mai 2012 noi taxe pentru companii şi populaţie în acest an, cu impact de 30 mld. euro, inclusiv creşterea la 75% a unei taxe pe veniturile salariale mai mari de 1 mil. euro. Creşterile de taxe au făcut parte din strategia preşedintelui francez de a reduce deficitul bugetar, de 4,8% anul trecut. Integral aduce Ziarul Financiar
Priorităţile politicii de apărare a UE: drone, sateliţi, apărare cibernetică. Şefa diplomaţiei europene Catherine Ashton a identificat, într-un raport dat publicităţii marţi, patru sectoare prioritare, între care cel al avioanelor fără pilot 
şi cel al Apărării cibernetice, în vederea consolidării Apărării europene, relatează AFP. Aceste propuneri sunt avansate de către Lady Ashton în perspectiva summitului european de la 19-20 decembrie consacrat Securităţii şi Apărării, într-un context al scăderii generale a bugetelor militare. În acest raport privind Politica de Securitate şi Apărare Comună (PSAC), ea afirmă că o “cooperare a devenit esenţială” dacă UE vrea să fie “în măsură să reacţioneze rapid la provocările în domeniul securităţii – securitatea cibernetică, spaţiul, energia, securitatea maritimă sau frontierele”. Cu scopul de a obţine progrese concrete la summitul din decembrie, patru priorităţi sunt relevate în raport. Una dintre ele este dezvoltarea unor avioane fără pilot de tip MALE (medium-altitude long-endurance), una dintre cele mai acute lacune ale industriei europene a Apărării. Obiectivul este ca şefii de stat şi de Guvern să poată, în cadrul reuniunii de la Bruxelles, să “promoveze o abordare europeană în vederea dezvoltării acestei capacităţi-cheie”, la orizontul lui 2020. Altă prioritate propusă este dezvoltarea unui sistem comun de sateliţi de comunicaţie, cu dublă uitilizare militară şi civilă, până în 2025. În prezent, capacităţile europene sunt “fragmentate” între 12 sateliţi, repartizaţi în cinci grupuri, a căror viaţă operaţională se va încheia în perioada 2018-2025, potrivit raportului. Integral in Adevarul.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
