Adio, stat social!
| 14/10/2013 | Autor theophyle Categorii: GeoPolitica, Magazin Politic, Politeia Digest |
Articolul de mai jos a fost publicat de cotidianul spaniol ABC sub titlul “Adiós, Estado del bienestar!” Monarhist şi conservator încă de la crearea sa, în 1903, ABC a profitat de anii 1982-1996, ani ai guvernului socialist, cand ABC a fost 
singurul ziar conservator de dreapta. Crearea cotidianului “La Razón” în 1999, condus de către unul din foştii săi directori, Luis María Ansón, ABC a trecut o perioada dificila. In ultimii ani, beneficiind şi de colaborarea unor cronicari prestigioşi, ABC şi-a văzut vânzările crescând, ocupand din nou locul de lider in segmental lui. Situl cotidianului are mai mult de 4.5 de milioane de vizitatori unici, rubrica “Visiones del Mundo“ este apreciată pentru analizele actualităţii internaţionale, efectuate de către corespondenţii din străinătate. Autorul articolului de astazi este Jose María Carrascal. José María Carrascal Rodríguez (născut în 1930) este un ziarist şi scriitor spaniol, care a fost corespondent în Germania şi SUA între 1966 şi 1990, între care Diario Pueblo şi ABC. Între 1990 şi 1997 a lucrat ca prezentator al jurnalelor postului de televiziune Antena 3 (spaniola). Apoi a fost editorialist al La Razón iar în prezent scrie pentru ABC.
***
Cea mai importantă ştire din ultimul timp nu a apărut pe primele pagini. A dat-o noul rege olandez, într-un act protocolar, la deschiderea oficială a anului parlamentar, anunţând în discursul său “înlocuirea clasicului stat al bunăstării cu o societate participativă”. Adică, sfârşitul primului, considerat aproape sfânt, înlocuit de ceva ce nu este încă definit. Și nu o spunea regele Willem-Alexander. O spunea Guvernul care îi scrisese discursul, format nu din conservatori de genul Thatcher sau Merkel, ci din liberali şi social-democraţi. Explicaţia va veni în următorul paragraf al discursului: “Pasul spre o societate participativă este relevant mai ales în privinţa securităţii sociale şi a celor care au nevoie de îngrijiri de lungă durată. Tocmai în aceste domenii clasicul stat al bunăstării din a doua jumătate a secolului al XX-lea a produs sisteme care în forma sa actuală nu sunt sustenabile”.
E nevoie de explicaţii? Ei bine, explicaţia stă în numere. Olanda, care s-a săturat să dea lecţii ţărilor din sudul Europei pentru că nu îşi fac temele, nu îşi va îndeplini anul acesta obiectivele de deficit, în timp ce economia sa va scădea cu 1,25% şi puterea de cumpărare a cetăţenilor o va face cu 0,5%. Ceea ce a obligat Guvernul său să anunţe o scădere de 6 miliarde de euro pentru a ajusta bugetul. Regele Willem-Alexander şi-a exprimat încrederea că “un popor puternic şi conştient va fi capabil să-şi adapteze viaţa la asemenea schimbări”.
O modificare substanţială
În ce constă cheia a ceea ce se întâmplă şi miezul discursului? Nu este vorba de o simplă ajustare din cauza unor circumstanţe extraordinare, pentru ca, o dată trecut hopul, totul să devină ca înainte. Nu. Este vorba de o modificare substanţială, de a pune bazele unei noi societăţi, de a schimba modelul pentru că actualul nu mai e util deja, de a înlocui, în sfârşit, statul bunăstării cu altul destul de diferit, botezat cu numele de “societate participativă”.
Și ce este societatea participativă? Aceea în care cetăţenii vor trebui să-şi asume destule funcţii şi responsabilităţi care până acum erau asumate de stat, mai ales în privinţa viitorului lor şi al copiilor lor. Statul va continua să-şi asume serviciile sociale de bază, dar indivizii vor trebui să contribuie mai mult la ele, fie pentru ei înşişi, fie pentru persoanele cu care au lucruri în comun, precum rudele, vecinii sau apropiaţii. De aici numele de “participativă”.
Statul paternalist nu îşi poate asuma aceste funcţii din cauza explicată anterior: finanţele publice nu sunt în regulă. Și nu sunt pentru că statul bunăstării este sprijinit de date false, adică este o înşelăciune. Orice stat social se fondează pe un “contract social”: un pact între toţi cetăţenii unei ţări, bogaţi şi săraci, tineri şi bătrâni, pentru a împărţi într-un mod cât mai echitabil posibil poveri şi beneficii. Dar acest pact nu a fost respectat de generaţiile anterioare care au folosit calculele în beneficiul lor.
Un exemplu este foarte clar în acest sens: pensia a început să se calculeze în Spania în funcţie de cât s-a cotizat în anii în care se câştiga cel mai mult, ultimii doi în activitate! Apoi au devenit opt, şi aici a stat mulţi ani. Deloc ciudat că Trezoreria Securităţii Sociale era pe punctul să intre în faliment, din cauza iresponsabilităţii unor politicieni care au transformat statul bunăstării într-un gigantic sistem piramidal, de genul Madoff, prin care beneficiile se plătesc, nu cu ce au adus beneficiarii, ci cu ce au adus noii cotizanţi, tot mai rari.
O schimbare de eră
După ce s-a prăbuşit utopia comunistă, se prăbuşeşte utopia social-democrată, care unea piaţa liberă şi serviciile sociale de orice fel, ceea ce o făcea să pară mult mai solidă şi a transformat Europa în centru de atracţie pentru milioane de persoane dispuse să ajungă aici din Africa, Asia, America Latină. Dar paradisul european nu mai poate oferi nimic de la sine. Nici măcar pentru europeni. De fapt, este în faliment cu excepţia acelor ţări, precum Germania şi statele scandinave, care au făcut la timp ajustările necesare pentru ca piramida să nu vină peste ele. Acum trebuie să le facă şi aceia care nu doreau să o vadă.
Nu. Ceea ce trăim este o schimbare de ciclu, poate chiar de eră, care cere să ne adaptăm la noile circumstanţe din ţările noastre şi din lumea întreagă. Nu se poate continua cu aceleaşi pensii pentru care am cotizat dacă aşteptările de viaţă sunt mai mari, nici cu creşterile automate de salarii dacă locul unde lucrăm merge prost, nici să menţinem instituţii de stat fără altă funcţie decât aceea de a da un salariu rudelor şi prietenilor, nici să continuăm să ne purtăm de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în ultimele decenii.
Bogăţia se transferă din Europa către ţările emergente. Astăzi, clasa noastră de mijloc se vede provocată de cea care încearcă să fie clasă de mijloc în Asia şi America Latină. Înseamnă asta că ne vom întoarce la cartelele de raţionalizare şi mizeriile de după război? Nu. Înseamnă că tinerii noştri vor trăi mai rău decât părinţii lor, dar destul de mai bine faţă de bunicii lor. Sau altfel spus: s-a terminat cu cheltuitul a mai mult decât avem, ceea ce, pe de altă parte, este evident. E adevărat, în timp ce suntem înconjuraţi de lideri de sindicat plini de ei, care cer ca totul să continue la fel şi de o stângă mai conservatoare ca oricând. Aduce in limba romana PressEurop.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
http://www.youtube.com/watch?v=I_6Eu2DM8ZE
Buna ziua!
Nu stiu cum se va adapta Romania la o societate participativa … cu generatiile de pensionari care asteapta, asa cum le-a fost promis, totul de la stat si cu o generatie tanara care a inceput sa tanjeasca dupa statul social. Mai ramane generatia de mijloc, dar din randurile careia s-a emigrat cel mai mult 🙁
miki,
daca nu vor face treaba – au sa moara de foame in 5 ani!
buna seara ! “în timp ce economia sa va scădea cu 1,25% şi puterea de cumpărare a cetăţenilor o va face cu 0,5%.” — la 0,5 scadere a puterii de cumparare oamenii de stat au inteles prijmedia si actioneaza. asta e diferenta intre om de stat -patriot , constient ca are datoria sa isi apere propriul popor , si aventurierii de la bucuresti parlamentari , ministri , premieri, presedinti sau ce se mai considera ‘domniile’ lor .
Buna seara! Comentariul o sa fie mai lung insa despre aceasta afirmatie a regelui am citit mai multe articole si din pacate ca de altfel in multe cazuri chiar daca concluziile articolului sunt corecte ipotezele de plecare sunt false. Intradevar regele Willem Alexander a facut aceasta afirmatie insa ‘stat social’ in Olanda nu are nici o legatura cu ceea ce inseamna in alte parti din Europa.
In acest sens exista domenii in care NU este deloc asistential cum ar fi (sanatate, child-care, pensii private) si unele in care CAM exagereaza ( elderly care, pensii de stat, impozite salarii). :
1. Olanda este singura din Europa care a reformat sistemul asigurarilor de sanatate in 2003 astfel incit fiecare REZIDENT tb sa aiba o asigurare de sanatate care costa cam 105 Euro/luna cu o franciza(co-plata) de 350 Euro pt primele probleme medicale, incheiata cu o companie privata si care este platita indiferent de venituri ( exista foarte mici exceptii pentru adevaratele cazuri exceptionale). Dentistul nu este inclus si ca o curiozitate marea majoritate a femeilor olandeze nasc acasa cu moase.
2. In Olanda exista foarte putine gradinite/crese de stat full -time, asa ca parintii care vor sa lucreze si sa isi tina copiii de pina in 4 ani la gradi tb sa plateasca 1300 Euro pe luna. Din aceasta suma statul ramburseaza cam maximum 850 pe luna, daca nu depasesti un prag de venit pe familie si ambii parinti lucreaza. Acelasi sistem pt after school.
3. Alocatia de stat pt copiii este mica, aprox 60 Euro pe luna in comparatie cu sal minim de 1300 euro ( in Romania este de 10 euro vs 180 euro sal minim) iar concediul de materniate este de doar 6 luni ( 2 inainte si 4 dupa).
4. Fondurile private de pensii din Olanda sunt printre cele mai mari si stabile din lume, cu o capitalizare de peste 1000 mld euro la o populatie de 17 milioane locuitori, fiind depasiti la ratio capitalizare/populatie numai de Norvegia.
Problema majora in Olanda este reprezentata de ‘elderly care’ pt care se cheltuiesc mare parte ( peste 50%) din fondurile de 98 mld euro/an ale bugetului Sanatatii si Asistentei adica 15% din cei 700 mld PIB Olanda ( comparatie cu PIB Romania de 135 mld eur). Problema este accentuata de un studiu in care mai putin de 25%( nu stiu procentul exact) din famillile care au persoane in ‘elderly care’ erau dispuse sa petreaca 4 ore pe saptamina cu ele!!!!!!! .
Probabil ca si sistemul pensiei de stat ar trebui reformat ,insa cu siguranta din aceleasi motive politicianiste ca si la noi, nimeni nu va indrazni. Acesta presupune ca REZIDENTII care au TRAIT in Olanda 50 de ani vor primi la varsta de 65 ( in viitorul apropiat 67 ) de ani o pensie de stat de 1100 euro pe an ( 2% pe an de trait) indiferent de cat au muncit sau daca!!!. Cuantumul ei este foarte redus dupa cum se observa, mai mic decit salariul minim, insa persoanle care au lucrat si au contribuit la sistemul privat mai sus mentionat primesc pensie privata.
Iar impozitul in Olanda este de 52% transa maxima si se previzioneaza pt viitor 59%.
Cel mai probabil regele si guvernantii se refera la ‘elderly care’ care reprezinta cuiul lui pepelea in NL, insa si aici societatea este foarte divizata, coalitiile politice sunt slabe, primul ministru Rutte nu este vreo somitate iar pericolul extremismului este foarte mare ( aprox 30% in ultimele sondaje).
Scuze pentru lungimea comentariului, dar cred ca este important totusi sa avem poza completa.
buna seara,
multumesc pentru comentariu. Era necesar pentru o completare a cunostintelor cititorilor.
buna seara , poate e de folos : http://www.access-nl.org/media/13949/faq_guide_health_care_in_the_netherlands_-_may_2012.pdf