Europa în criză – un demers istoric (2) / A treia revoluţie industrială
| 02/10/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric, Magazin Politic, Politeia Digest |
Vezi prima postare din serial (“Europa în criză – un demers istoric (1) / Între ziduri“) . Obiectele care ne înconjoară sunt făcute, de ani buni, după aceleași metode. Acum, digitalizarea pe scară largă schimbă tot ce știam despre producție. Primele victime – angajații.
Prima revoluție industrială a avut loc în secolul al XVIII-lea, în Marea Britanie, odată cu mecanizarea industriei textile. Înainte, muncitorii pierdeau timp și energie lucrând din căsuțele lor sărăcăcioase; după, grupați în țesătorii organizate, au contribuit la nașterea primelor fabrici.
Cea de-a doua revoluție industrială a apărut la începutul secolului trecut, când Henry Ford a arătat ce înseamnă o linie de asamblare adevărată și a inaugurat astfel epoca producției în masă. Ambele procese au dus la îmbogățirea și urbanizarea populației occidentale. Acum, ne pregătim de o nouă transformare: digitalizarea producției. Iar consecințele acestui fenomen vor fi resimțite pe scară largă.
Numărul tehnologiilor care trec prin această prefacere e impresionant: avem softuri inteligente, roboți cu dexteritate uimitoare, materiale nemaivăzute, procese noi (imprimarea 3D, similară clonării, de exemplu) și o gamă întreagă de servicii online. Până nu demult, principala caracteristică a fabricilor era capacitatea de a scoate pe bandă rulantă miliarde de obiecte identice: în acest context trebuie interpretată celebra afirmație a lui Ford, care le spunea clienților că pot să-și aleagă orice culoare pentru mașină, cu condiția să fie neagră. Acum, nu mai e chiar așa costisitor să produci loturi mai mici de obiecte diferite, pliate pe gusturile fiecărui consumator. Intuim deci că uzina viitorului va fi clădită pe principiul personalizării în masă. Și că va fi constituită mai degrabă ca micile căsuțe ale țesătorilor din secolul al XVIII-lea decât ca liniile de asamblare ale lui Henry Ford.
Bătaia pe cea de-a treia dimensiune
În trecut, producția era bazată pe îmbinarea mai multor piese prin înșurubare sau sudare. Acum, obiectele sunt proiectate pe computer, apoi „scoase“ pe o imprimantă 3D, capabilă să creeze produse solide prin suprapunerea mai multor straturi de material. Designul digital este extrem de simplu de modificat, prin câteva clickuri de mouse. Imprimantele 3D funcționează nesupravegheate, iar produsele rezultate sunt adesea prea complexe ca să poată fi reproduse de o fabrică tradițională. Să nu vă mirați dacă, în scurt timp, aceste mașinării fantastice vor putea realiza orice, oriunde – în garajul dvs. sau într-un sat din Africa.
Aplicațiile practice ale imprimantei 3D sunt absolut neverosimile. Dispozitivul este deja folosit pentru producția customizată de aparate auditive sau de componente high-tech pentru avioane militare. Zilele când un întreg proiect trebuia stopat din cauza lipsei unei piese oarecare sau când clienții se plângeau că nu mai pot folosi un aparat pentru că nu se mai produc piese potrivite vor fi curând date uitării.
Schimbări semnificative vor avea loc și în alte privințe. Materialele folosite în prezent sunt mai ușoare și mai rezistente decât cele cu care erau obișnuite generațiile anterioare. În cazul multor produse, fie că e vorba de avioane, fie de biciclete, oțelul și aluminiul au fost deja înlocuite de fibra de carbon.
Nanotehnologia a optimizat lumea din jur: acum, există bandaje care vindecă, nu doar protejează rănile, motoare mult mai eficiente și vase de bucătărie care se curăță fără efort. Iar oamenii de știință lucrează acum cu virusuri modificate genetic, care, speră ei, vor putea fi utilizați pe scară largă în producerea de obiecte diverse, cum ar fi bateriile. Practic, odată pornit acest motor, e puțin probabil să mai poată fi oprit, ținând cont și de dispariția barierelor de comunicare dintre designeri și ingineri, datorită internetului. Pentru a-și construi colosala fabrică din River Rouge, Henry Ford a trebuit să contracteze împrumuturi imense. Dacă ar fi trăit acum, nu ar fi avut nevoie decât de un laptop și de dorința de a inova.
Ca orice revoluție, și cea pe care o trăim acum se va lăsa cu victime. Mass-media și retailul au fost deja puternic lovite de avântul tehnologiei digitale, la fel cum pe vremuri fabricile de confecții au contribuit la suprimarea războiului de țesut manual, iar apariția Ford Model T a dus la eliminarea potcovarilor de pe piața muncii. Dacă ne-am uita acum la fabricile viitorului, probabil că ne-ar trece fiori.
Hale curate ca-n palmă, aproape goale, lipsite de mașinăriile murdare manevrate de muncitori în haine soioase. În cazul anumitor producători auto, productivitatea per angajat s-a dublat în ultimul deceniu. De acum încolo, să ne așteptăm ca cea mai mare parte a forței de muncă din organizații să fie îngrămădită nu așa cum suntem obișnuiți, lângă linia de asamblare, ci în birouri de design, inginerie, IT, logistică, marketing etc. Chiar și salariații din producție vor fi mult mai instruiți decât cei de acum.
Afectată va fi nu doar maniera, ci și locul în care vor fi realizate obiectele. Până recent, companiile preferau să se mute în state cu mână de lucru ieftină, dar acest argument începe să-și piardă gradual din importanță. Producătorii preferă să se întoarcă pe piețele bogate nu pentru că pretențiile salariale ale chinezilor au crescut, ci pentru că vor să fie cât mai aproape de clienții lor, ca să poată avea un răspuns rapid la orice modificare a cererii. Apoi, există obiecte atât de sofisticate, încât ca patron preferi să ai în același loc și unitatea de proiectare, și pe cea de producție. Potrivit unei analize a Boston Consulting Group, până în 2020, între 10% și 30% din bunurile importate momentan de SUA din China în domenii precum transport, IT sau instalații mecanice vor fi produse pe piața internă, ceea ce va duce la creșterea producției americane cu sume semnificative, cuprinse între 20 și 50 de miliarde de dolari.
Șocul schimbărilor prea rapide
Consumatorii se vor adapta fără dificultate la noua epocă a produselor mai bune, livrate în timp-record. În schimb, guvernelor nu le va fi la fel de lesne. Conducerea oricărui stat are reflexul de a proteja industriile și companiile care există, nu pe acelea care vor să acceadă rapid la succes și să le nimicească pe primele. Așa se explică lejeritatea cu care administrațiile din toată lumea injectează capital în fabrici vechi, fără niciun viitor, dar și conflictele fățișe cu patronii care vor să-și mute producția peste hotare. Cheltuiesc miliarde de euro pentru dezvoltarea unor tehnologii despre care sunt siguri că reprezintă viitorul și persistă în convingerea romantică și naivă cum că producția e mult superioară serviciilor.
Și greșesc fundamental. Linia de separație dintre producție și servicii e de multe ori invizibilă. De aceea Rolls-Royce nu mai vinde motoare pentru aviație, ci taxează orele de exploatare efectivă a motorului pentru propulsia respectivului aparat de zbor. Din păcate, guvernele au excelat dintotdeauna la estimări incorecte, și e greu de crezut că se vor adapta acum la acest nou fenomen în care mulțimi de antreprenori și amatori își urcă proiectele online, le transformă în obiecte, apoi le distribuie pe scară globală dintr-un garaj. Revoluția e deja aici – dacă vor să fie utile, guvernele ar trebui să se concentreze asupra celor mai simple responsabilități: școlirea forței de muncă, reglementarea corectă și acordarea de șanse egale pentru companiile din toate domeniile. Și să evite sarcinile mai complicate, care trebuie să revină celor care poartă meritul acestei transformări, revoluționarii. Source: The Economist
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut 🙂
– Imprimanta in 3D e foarte buna dar din pacate nu e in stare (pentru acum) sa realizeze produse din materiale combinate .
Poate construi un produs extrem de complex si precis doar din acelasi material . Bineinteles ca aceste produse sint cu gramada . Suficient sa privim in casa la acele bunuri create exclusiv din plastic (de toate tipurile ) .
– Nanotehnologiile , fotonica , chimia avansata si ingineria biologica sint fara urma de dubiu acele sectoare care vor schimba fundamental modul de a trai in urmatorii 20 de ani .
-Servicile cu valoare adaugata mare vor concura productia super robotizata sau la costuri scazute . Sint tari unde deja se ofera smartphone gratuit si se face profit cu aplicatile cumparate de cetateni .
– Industria clasica , comun cunoscuta ca industrie grea , de masini unelte , vapoare sau bunuri de lunga folosinta , precum si industria usoara se va restringe la nivelul unor putine tari si care vor reusi sa asigure (datorita progresului tehnologic si regimurilor fiscale) intreaga cerere mondiala din domeniu .
Suficient sa privim ACUM tot ce se vinde in sectorul electronica de consum . Absolut tot e made in China . Chiar daca pe aparatele respective e scris HP , Acer, Apple , Samsung sau LG .
Istoria invata ca cei care au construit pentru altii (italianul Merloni cu marca Indesit e un exemplu de manual) au invatat repede sa proiecteze singur produse concurente de calitate egala (sau superioara) si sa devina jucatori mondiali in propriul interes .
Ștefan, subestimezi imprimanta 3D. Chiar și cu limitările actuale, aceasta deschide posibilități nelimitate. Nu e musai să creezi un obiect monolitic, acesta se poate crea și din componente imbinate. Tot cu imprimanta 3D (lentă) se creează foarte rapid și ieftin (relativ la metodele clasice) formele de turnare, astfel că în acest moment se pot crea rapid, în serie, prin turnare, propriile componente de plastic sau chiar aluminiu, cimenturi și cauciuc în propriul spațiu de bricolaj.
Impactul imprimării 3D va fi unul economic, aceasta având potențialul de a descentraliza designul și producția de obiecte casnice sau piese de schimb până la ultima gospodărie, în orizontul nostru de viață, ceea ce nu e cazul celorlalte tehnologii enumerate.