Românii, din minciună în minciună, după 150 de ani de minciună (2)
| 01/09/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric, Ziarul de Duminica |
Fripturism si interese
Cine acuza elitele si clasa politica actuala trebuie sa priveasca putin la istoria Romaniei a ultimului secol pentru a intelege ca multe nu s-au schimbat si ca de fapt s-a pastrat un status-quo pe care nici perioada comunista nu a reusit sa-l demoleze. Multi au fugit, altii au tradat, o minoritate a murit tradata ticalos si o majoritate a fost “colorata in rosu” – domnii devenind tovarasi.
La inceputul secolului XX, primul rege al romanilor domneste deja 34 de ani, renuntand sa-si inteleaga supusii si guvernand peste capul lor ca singura 
posibilitate de a supravietui in mijlocul unui popor pe care nu l-a inteles niciodata. Citind memoriile perioadei am capatat impresia ca acest prim rege al romanilor i-a iubit mai mult pe analfabetii, cei fara de sperante in mai bine, decat pe domnii cu joben cumparat in pravaliile Marelui sau Micului Paris.
Ultimii ani din viata lui Carol sunt creionati cu un talent desavarsit de doi contemporani. Primul, un om care nu l-a cunoscut personal niciodata, si al doilea, care i-a fost confident si unul din putinii oameni care i-au cunoscut framantarile la sfarsit de viata. Primul a fost I.L. Caragiale, care nu poate fi acuzat de de un “carlism” accentuat si al doilea a fost Alexandru Marghiloman, politician conservator, mare mosier (unul dintre cei mai bogati romani ai timpurilor trecute), prim ministru si apropiat al regelui Carol.
Caragiale finaliza un eseu extraordinar (Din primăvară până’n toamnă) pe care l-am publicat acum cativa ani (si il republic astazi):
Cele două facţiuni se pot perinda la putere an de an, spre a decreta pe ‘ntrecute fel-de-fel de paliative; răul va rămînea; va coace, cu cît mai năbuşit cu atît mai profund, şi va isbucni periodic şi din ce în ce mai grozav,pînă la o statornicire adevărat sănătoasă sau la un desăvîrşit desastru – fiindcă despotismul bizantin al oligarchiei de strînsură nu mai poate fi de suferit.
Dar pentru o lovitură de Stat, pentru o sarcină aşa de eroică, ar trebui un bărbat întreg, care mîine să înfrunte de sus funesta sistemă actuală cu aceeiaşi nebiruită energie cu care o înfruntă astăzi de jos masele plugarilor. Şi este unul care ar putea-o face… El ar avea tot prestigiul cerut în aşa înalte împrejurări – Regele.
Da, El ar putea… dar ar trebui să şi vrea…
Deci, de fapt, Caragiale nu a vazut nici o alta solutie decat trecerea la o monarhie absoluta pentru un timp pentru a curata puroiul social si a inlatura madularele bolnave ale elitelor si a clasei politice mioritice. Caragiale a inteles atunci ceea ce intelegem si o majoritate astazi” “El ar putea… dar ar trebui să şi vrea…” Din nefericire, astazi NU mai exista nici macar un EL!
Alexandru Marghiloman ne povesteste in vestitele lui “Note Politice” (republicate in trei volume de Editura Scripta, Bucuresti,1994-96) cum Regele Carol nu a reusit sa inteleaga niciodata cum s-a putut ca tocmai Ion Bratianu, care negociase urcarea sa pe tron, conspirase in vederea rasturnarii sale. Pentru el a fost o enigma pana la sfarsitul vietii lui. Tot Marghiloman descrie o conversatie intre el si rege la inceput de secol XX:
“Aseara balul Curtii. Dupa supeu, lunga intretinere cu Regele, care se retrasese spre colt pentru a putea vorbi in libertate. Afirmatiune ca guvernul este asa de slab ca nu ai decat sa sufli pe dansul pentru a-l vedea picand. Nemultumire adanca de faptul ca influenta franceza redevine la moda, ca ofiterii se trimit iar in Franta. ‘Situatiunea mea e grea, Franta ne-a dat totdeauna cu piciorul’”.
Paranteza: Marghiloman a ramas in istorie si pentru doua fapte ciudate chiar daca sunt de ordin monden. Sotia lui, Elisa Stirbei, nepoata domnitorului Barbu 
Stirbei si sora Printului Barbu Stirbey, a divortat de Marghiloman si a facut “traseism politic” căsătorindu-se cu Ion I. C. Brătianu. A doua fapta a fost “inventarea” celebrei cafele care ii poarta numele – „un marghiloman“, „două marghilomanuri“ sau „o marghilomană“.
După Primul Război Mondial, la Capşa, rafinaţii aristocraţi cereau „un marghiloman“, „două marghilomanuri“ sau „o marghilomană“. Tot în acele vremuri, la Hanul lui Manuc, în „Sala Domnească“, unde aveau loc baluri mascate şi serate mondene, la care se serveau platouri cu peşte sau cu felii de friptură rece de mistreţ, însoţite de vin alb sec şi vin negru, cafeaua Marghiloman era la mare cinste.
„Marghilomana“ este o cafea turcească, fiartă cu rom sau coniac. Era servită în ceşti foarte mici, fără toartă, cunoscute sub numele de „filigeană“. Cafeaua se fierbea în ibrice aşezate pe nisip încălzit cu cărbuni. În filigeană, boierul Marghiloman adăuga un strop de rom Jamaica sau de coniac foarte fin. Astăzi, există mai multe feluri de a prepara această cafea, nelipsit din toate fiind romul sau coniacul. La foc mic, se pun la fiert într-un ibric 100 ml de coniac şi două linguriţe de zahăr. Când amestecul dă în clocot se adaugă şi trei linguriţe de cafea. Se trage ibricul, se acoperă şi, după circa 2-3 minute, când cafeaua cade la fund, licoarea rezultată se pune într-o ceaşcă. [Historia – Martie 2011]
Reteta pe care am mostenit-o eu de la bunicul meu carciumarul, nu se baza niciodata pe coniac (prea volatil, zicea mosul meu), ci numai pe rom (daca este de gasit, atunci cubanez). Mosul meu o pregatea intotdeauna într-o ceaşcă cu apă, care se pune la fiert, tot în ibric, cu o linguriţă de zahăr. Când apa dă în clocot, se adaugă romul şi cafeaua. Inteleg ca ambele retete erau servite cu un trabuc bun. Inchid paranteza.
Regele Carol I a fost si a ramas intotdeauna rege al Romaniei, dar ramas toata viata un german. Ultimul consilu de coroana din vara lui 1914, care a hotarat mentinerea tarii in stare de neutralitate, a fost o victorie amara a lui Carol care a reusit pentru un timp sa tina tara in afara razboilul declansat in Europa. Dorinta sa de a alatura Romania Germaniei, contra Frantei si Rusiei, nu fusese acceptata. Dar regele a murit intr-un fel sau altul impacat ca poate testamentul lui politic o sa fie respectat. Marghiloman il viziteaza pe rege mentionand im memoriile sale ultimele cuvinte profetice ale batranului rege:
“Fiecare om politic isi creeaza dreptul de a face politica lui personala cu strainatatea. Romanii au fiecare politica lor externa”.
Ziua urmatoare, la 10 octombrie, Carol se stingea din viata, dupa 48 de ani de domnie. Testamentul sau politic avea sa fie ignorat de succesorul sau Ferdinand prin intrarea in razboi alaturi de Franta si Rusia, produsa in vara lui 1916. Dupa acest eveniment, fiecare dintre romanii cu pozitie si relatii din tara patronata odata de Carol avea sa-si creeze propria politica externa.
Cu cat razboiul inainta in Europa presiunile asupra Romaniei se inteteau si deveneau mai puternice. Clasa politica si intelectualitatea erau profund divizate, Romania rurala – covarsitor majoritara – era profund dezinteresata de cauza Unirii. Taranii romani erau ingroziti de perspectivele razboiului – pentru ei razboiul insemna concentrare, rechizitii si pierderea recoltelor.
Constantin Argetoianu noteaza in memoriile sale cateva impresii din ultima campanie electorala sustinuta inainte de intrarea in razboi:
“N-am putut destepta interesul taranimii pentru cauza nationala. Satele sunt indiferente si ostile razboiului, care se rezuma in doua notiuni: concentrare si rechizitii”.
Argetoianu intuia corect oroarea provocata de ideea de a merge pe campul de lupta, chiar si pentru cauza reintregirii Romaniei.
Disputele dintre germanofili si germanofobi aveau la baza disputa dintre doua optiuni teritoriale, pe care elitele romanesti nu le vedeau ca posibile in acelasi timp. Germanofilii propuneau o alianta cu Germania, visand la posibilitatea recuperarii Basarabiei. Germanofobii, sustinatorii intrarii in conflict de partea Frantei si a Rusiei, isi doreau unirea cu Transilvania. Nimeni nu concepea ca ambele optiuni sunt deschise romanilor.
Petru Carp sustinea sus si tare ca “Nu se face politica mondiala cu partide”, sperand intr-o iesire de ultima clipa a regelui de sub influenta liberalului Ion I.C. Bratianu. Titu Maiorescu, germanofil la randul sau, iesea de la Palatul Regal dupa o audienta la Regele Ferdinant, zicand: “Totul este pierdut. Regele i-a inselat pe toti. Isi face un titlu de glorie din sacrificiul de a-si calca cuvantul si de a uita ca e german”.
Relateaza Alexandru Marghiloman in memorii:
“Ferdinand anunta ca a decis impreuna cu Guvernul Bratianu intrarea in razboi de partea Antantei. Carp e extrem de virulent: ‘A merge cu Rusia este a izbi in interesele tarii si in continuitatea dinastiei. Doresc sa fiti invinsi, pentru ca victoria voastra ar fi ruina tarii’. Ne sculam. Regele se apropie de Carp si ii reproseaza cu dulceata cuvintele spuse. Carp comite greseala sa le mentie. Bratianu ii spune: ‘Atunci ia-ti fiii inapoi si da-i in armata germana’. Regele lacrimeaza cam des. […]”.
Lucian Boia, in cartea lui fundamentala “Germanofilii” (recenzia cartii republicata astazi de mine dupa prima recenzie de acum 2 ani), mentiona cu sarcasm “pana sa inceapa razboiul, toti oamenii politici romani erau germanofili”. Boia subliniaza un lucru interesant: toate planurile de campanie ale Marelui Stat Major din 1914 erau concepute exclusiv in ipoteza unor razboaie cu Rusia sau Bulgaria. Nimeni nu-si pusese vreodata problema la Bucuresti ca Romania s-ar putea bate cu armatele Berlinului, desi sentimentele generale in cadrul Armatei erau aproape totalmente francofile.
Elitele culturale aratau cam asa:
Germanofilii – sunt Grigore Antipa, Tudor Arghezi, Jean Bart, Martha Bibescu, Fratii Caragiale (Mateiu si Luca), Gala Galaction, Dimitrie Gerota, Constantin Giurescu G. Ibrãileanu, Vasile Pârvan, Mihail Sadoveanu, Ioan Slavici , Constantin Stere, Dem. Theodorescu, Nicolae Tonitza, George Topîrceanu a fost acuzat si George Cosbuc.
Antantistii – sunt Octavian Goga, Barbu Stefanescu Delavrancea, Ion Minulescu, Eugen Lovinescu, Alexandru Vlahuta, Ion Agarbiceanu sau Victor Eftimiu.
Optiunile sunt atat de antagoniste si ura atat de mare incat gazetele romanesti, publicate la Bucuresti si Iasi, trec la o violenta verbala plina de invective aproape de injurii si blesteme rar intalnite pana atunci. Eugen Lovinescu publica in septembrie 1916 “Revista idealista” un text in care deplange lipsa lagarelor de concentrare, utile pentru a interna populatia germana din Bucuresti.
Opuzantul germanofil Tudor Arghezi Arghezi il ataca pe Take Ionescu in aprilie1915, scriind: “e un maimutoi, minte ca o prostituata cu lacrimi autentice, pe obraji”si antantisti sunt “ fiinte tampite si mocirloase”. Probabil cel mai dur se va dovedi, insa, in noiembrie 1917, cand scrie in “Gazeta Bucurestilor”:
”Transilvania, pe care cafenelele din Bucuresti o anexasera cu mult inainte de declansarea razboiului, nu mai ispiteste nici iluziile bucatarului domnului Take Ionescu. Iar coroana de imparateasa, fagaduita de un sylf nefericitei regine Maria, nu mai formeaza idealul de gateala solemna decat al vreunei printese de ospiciu”.
Textul acesta, printre altele, avea sa-i aduca lui Arghezi o condamnare la inchisoare dupa terminarea razboiului, in procesele derulate impotriva celor catalogati ca “tradatorilor de patrie”.
Despre epilogul acestei campanii si altele in articolul viitor. Bibliografie, note si citate la sfarsitul serialului.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Merci pentru acest episod II al memoriei noastre istorice adevarate 🙂
Parca Marghiloman era ala care isi aducea camasile spalate, calcate si apretate din Occident (sau ma insel eu). Ce vremuri, ce oameni, ce dezbateri….
Multumesc pentru lectia de istorie!
Nu vreau sa treaca aceasta stire totusi… Este emblematica pentru societatea de astazi:
Legea este o bariera, Dulaii o sar, cateii se strecoara pe sub ea numai boii se opresc.
De maine nu mai calc in Catena pana nu reziliaza public contractul cu Arsinel. Farmacia inimii my ass.
Am uitat sa spun de ce eram suparat
http://www.evz.ro/detalii/stiri/strigatul-unui-pacient-domnuel-arsinel-daca-aveati-70-de-ani-si-nu-erati-un-vip-nu-ati-1055189.html
Pai, NU cumparatorul / Arsinel e vinovatul principal in toata povestea, vinzatorul pe unde e, in ea ?
Doar nu Arsinel a restabilit prioritatile. Lucruri de genul asta nu sunt deloc rare si nu se petrec doar acolo, in ograda dlui. Lucan, este practica generala. Money talk si punct. Cazul acestuia a fost mediatizat fiind o persoana publica, oportunitate pentru a mai trage un semnal de alarma despre hibele sistemului. Ei, si ??? Vom auzi un foarte mare fisssss si cam atit.
Buna seara,
A inceput sarabanda sondajelor pesediste. Azi si Sociopol si Avangarde au iesit cu un tort de ciocolata pentru Victoras, Sociopol aduce si un bonus legat de cat de favorabili sunt romanii exploatarii de la Rosia Monatana. E chiar induiosator…
http://www.ziare.com/pdl/alegeri-europarlamentare/peste-50-la-suta-dintre-romani-nu-voteaza-dintre-ceilalti-60-la-suta-aleg-usl-sondaj-sociopol-1254675
E induiosator si cum golanasssii Pieleanu si Palada incep sa dea procente bune PDL-ului – 18%, sa-i ajute pe saracutii.
buna seara. au fost amandoi la radu tudor pe antena 3 in seara asta. prostitutie scrie pe amandoi. tarif la vedere.
salut , poate se muta manifestantii la usa lor , sa viziteze latrina 3 😉
Buna seara,
sondajele ca sondajele, dar protestele nu pot fi masluite:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15490119-manifestatie-piata-universitatii-din-bucuresti-cateva-sute-persoane-protesteaza-impotriva-proiectului-rosia-montana.htm
Acum, in fata guvernului, protestatarii cer demisia. Poate incep sa vada si alte cauze care ar trebui sa duca la demisie.
Am impresia ca in Piata Victoriei n-au fost niciodata 2000 de oameni si totusi guvernul a cazut.
Acuma lasati, ca daca astia erau anul trecut sub fereastra lui MRU ziceam ca sunt anarho-ecologisti platiti de Varan. Ponta are multe alte bube-n cap, si daca lumea iese sa protesteze pentru bubele mai mici, dar pe alea mari nu le vede, sau, dimpotriva le vede ca pe niste lucruri bune, nu are rost sa ne entuziasmam. Ma tem ca ne va calari Ponta asa cum i-a calarit Base pe pesedisti 8 ani de zile.
gasca lui ponta si cacarau nu trebuie lasata sa privatizeze nici macar o “gura” de canal. salut 🙂
din minciuna in minciuna http://m.hotnews.ro/stire/15490119 latrina 3 si rtv singurile tv care considera ca la bucuresti se face plaja la lumina lunii 😀
Seara Buna,
sa speram ca este un inceput 😀
http://www.ziare.com/rosia-montana/proiect/protest-de-amploare-in-bucuresti-uniti-salvam-rosia-montana-trafic-blocat-la-universitate-live-1254665
seara buna ! 😀 li s a blocat moneda in tonamat celor de la rtv si latrina 3 .
Cred si eu, mai ales cand sunt alergati 😀 – Protestatarii i-au gonit din nou pe cei de la Antena 3 si au inceput sa scandeze: “Presa romana, plina de minciuna” si “Voiculescu, Antenele, unde sunt camerele?!?”.
si sa mai spunem ca nu avem tineri inteligenti. au fost manifestii si la berlin 😀
Din nefericire se pare ca jigodiile au folosit gaze lacrimogene 🙁
Sun superbi 😀 Au un simtz al umorului teribil – “dacaiana fa greva sexuala!” 😛
nu-i nimic o sa ii intarate . da sunt superbi , plagiatorul mitoman o sa aiba zile grele . as vrea sa i vad mutra lui kakarau la ora asta :)) de acum la somn, noapte buna !
Nu ratati, va rog, un articol zguduitor al Lui Vlad Mixich:
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15489272-cine-invins-fericitul-sau-lichelele.htm
Pacat ca multi nu stiu adevarul revoltator, iar cei care il stiu, l-au uitat daca n-au avut de suferit direct.
Buna Dimineata,
Postare noua – Revista Presei –1 septembrie / Roşia Montană: mitomania devenita schizofrenie