Civilizaţii: Poenii (Cartagina) –1
| 29/08/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Ramasi in istorie ca poeni sau “puni,” conform denumirii greco-latine, 
cartaginezii au fost de fapt fenicieni originari din orasul stat Tir (Tyr), care in secolul al VIII-lea î.Hr au colonizat actualului golf al Tunisului. Conform legendei, colonizarea a fost inceputa de catre o nobila (printesa) poreclita Dido, de fapt pe nume Alisa (Eliza), sora lui Pumayyaton (Pigmalion), regele Tirului. După întemeierea orasului, Eliza s-a jerfit lui Baal, zeul suprem al fenicienilor, pe un rug de foc pentru a garanta bunăstarea noului oras. O versiune a acestei legende a fost scrisa de Vergil în Aeneis.
Noua colonie tiriana s-a numit simplu si cuprinzator – “Orasul Nou” in feniciana, limba semita – Kart-Hadaşt (vezi postarea anterioara) si astazi intr-o alta limba semita, ebraica moderna, “oras nou” se traduce in “kiria hadaşa”.
Lasand legenda la o parte, Cartagina a fost dependenta de metropola “mama” cam 2 secole; aceasta dependenta a fost curmata brusc de cucerirea orasului Tir de catre persani în secolul al VI-lea î.Hr.
Forma de guvernamant in prima perioada a existentei orasului-stat, pana in anul 308 î.Hr., a fost monarhia in perioada între 308 – 146 î.Hr. Cartagina s-a transformat intr-o republica oligarhica, condusa de un “sfat al batranilor” conform scrierilor grecesti sau intr-un senat conform celor latine. Forma de guvernare si eficienta ei au fost mult laudate de filozofii stoici eleni si de fapt istoria a justificat eficienta ei. În aceasta perioada, Cartagina devine o putere maritimă si comercială, colonizand Sicilia, Sardinia, Corsica, insulele Baleare, pe coasta de nord a Africii si cea sudică a Spaniei, creând un fel de “imperiu” maritim si terestru. Coloniile aveau o mare independenta politica si economica fata de Cartagina si este greu de discutat de un imperiu, desi de multe ori aceste colonii adunau flote si armate impreuna si luptau sub o comanda unica.
Între secolele al IV-lea si al III-lea î.Hr., Cartagina a devenit cel mai bogat oras de pe tarmurile mediteraneane, după Alexandria din Egipt. În Cartagina locuiau 400 de mii de oameni, in zona agricola limitrofa trăind cam 150 de mii.
Dominantia navală a Cartaginei era absolută, însă armata sa de uscat era mult inferioara flotei. Cartaginezii rareori luptau direct împotriva inamicilor lor pe sol; în loc de asta preferau să folosească imensa avere agonisită prin comert pentru a angaja mercenari să lupte în războaie în locul lor sau se foloseau de aliante bine puse la punct si durabile de secole (vzei etruscii).
Războaiele punice au fost o serie de trei războaie purtate între Roma si Cartagina în perioada 264-146 î.Hr. Războaiele punice împotriva Romei au condus în cele din urmă la prăbusirea Cartaginei. În timpul celui de-doilea război, trupele punice, conduse de renumitul general Hannibal, au constituit o adevărată amenintare pentru Roma.
Despre războaiele punice si perioada urmatoare lor in articolul urmator.
Inscripţia din Nora
Inscripţia din Nora este o inscriptie antica descoperita in localitatea Nora, sudul litoralului din insula Sardinia in 1773. Aceasta inscriptie a fost datata paleografic la sfarsitul secolului al IX-lea sau inceputul secolului al VIII-lea i.Hr. Aceasta inscriptie este considerata ca cea mai veche inscriptie Feniciana din afara teritoriului Feniciei antice (Orientul Mijlociu). Monumentul poate fi vazuta astazi la Museo Archeologico Nazionale din Cagliari (Sardinia).
In aceasta inscriptie putem gasi referinte despre legendarul rege Pumayyaton, cunoscut sub numele lui grecesc Pygmalion rege al Tirului (Tyre). Tradusa de marele paleograf Frank Moore Cross, textul in limba romana ar fi cam acesta:
Conform interpretarilor lui Cross monumentul a fost dedicat generalului fenician Milkaton, fiul lui Shubna, care s-a luptat cu sardinienii si i-a invins in localitatea Trss (Tarshish), numele probabil al sitului arheologic Nora langa 
Cagliari (Sardinia) . Cross dovedeste ca Pmy (“Pummay”) scris in format prescurtat (hypocoristicon), este numele regelui legendar al lui Shubna’ tatal generalului Milkaton.
Acest monument indica clar raspandirea Feniciana pe coastele Mediteranei in secolele IX-VIII i.Hr., exact datarea coloniei cunoscute mai tarziu sub numele de Cartagina. Interesant de mentionat ca regele Pumayyaton- Pygmalion este legat de legendele fondatoare ale coloniei Papos (Paphos) din actualul Cipru.
Bibliografie si Note:
F. M. Cross, “An Interpretation of the Nora Stone,” Bulletin of the American Schools of Oriental Research 208 (December 1972:16).
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua,
1. Sfatul batranilor pare similar cu organizarea israelitilor inainte sa-si aleaga regi (cartea judecatorilor, Samuel)
2. Asemanarea dintre ebraica actuala si feniciana nu e surprinzatoare, avand in vedere ca ebraica actuala nu a evoluat timp de 25 de secole divergent. Ea a fost reinviata recent, din cate stiu pe baza ebraicii antice.
Buna Ovi,
1. Este o oranduire pur patriarhal cunoscuta in OM in mai toate societatile semite.
2. Nu nu este surprinzatoare, in primul rand pentru ca ambele sunt derivate din “sinaitica” de fapt aceasi sursa lingvistica.
http://i1.wp.com/politeia.org.ro/wp-content/uploads/2013/08/Fen-Limba-2.jpg
Ovi,
“Ebraica actuala” nu s-ar fi chemat astfel (defapt “ebraica moderna”) daca nu ar fi fost necesara distinctia fata de cea bibilica (in principal). Ebraica a fost “reinviata recent” – adica in sec 19- ca limba vorbita. Ca limba scrisa nu a incetat sa functioneze pt domeniile religios, filozofic si literar si isi are propria periodizare- biblica, talmudica, medievala, etc.
Asemanarea cu ebraica, atit moderna cit si biblica se datoreaza faptului ca ambele limbi – feniciana si ebraica apartin grupei limbilor semite de nord-vest si ambele apartin subgrupei de limbi cananene. Theophyle face o confuzie intre limbile semite si alfabetul originar “sinaitic”.
Limba punilor este si ea un derivat al limbii feniciene si nu feniciana vorbita de catre fenicieni. Ambele limbi fiind astazi disparute cercetarea si reoconstituirea acestora se bazeaza pe cea mai apropiata ruda cunoscuta: ebraica.
Stimate domn,
exista o mare diferenta intre ceea ce considretati dumeavoastra “ebraica moderna” (Eliezer Ben Yehuda)la ceea ce consider eu “ebraica actuala” care continee 7-10 mii de cuvinte in plus fata de “ebraica moderna a lui Ben-Yehuda”. In “ebraica moderna” telefonul era denumit “sah-rahoc” de exemplu.
Cat despre sinaitica te informez cu respect ca a existat si o limba vorbita, vezi nu numai inscriptiile din Sinai ci si “versurile” de la Timna, care indicau exact morfologia unei limbi.
despre ceea ce stiu eu, si expertiza mea vezi aici:
http://paleografia.wordpress.com/despre-esenta-acestui-blog/
P.S cu tot respectul cuvenit sunt putini experti la nvelul meu in palografia si lingvistica semita si nici unul nu “scrie” si romaneste 😆
.
Stimate Theophyle,
este o mare onoare sa am de a face cu un expert in paleografia si lingvistica semitica.
De aceea :
1. “Ebraica moderna” este termenul international consacrat pt limba care se vorbeste astazi in Israel.
2.Termenul “ebraica actuala” folosit ad hoc nu poate fi decit un echivalent pt cel de “ebraica moderna” folosit in terminologia stiintifica.
3.Nu are nici o importanta ceea ce considerati dvs sau cee ce considerati ca a eu consider: nu exista doua limbi ebraice moderne/actuale. De asemenea – nu constitruie un argument ca fata de lexicul stabilit de Ben Yehuda la sf sec 19 exista astazi un plus de cuvinte (si nu conteaza numarul lor!): acesta este dinamica oricarei limbi vorbite din lume: sa-si imbogateasca / transforme/reinnoiasca lexicul.
4. Ati afirmat in raspunsul dat lui Ovi ca si feniciana si ebraica sint “sinaitice”. Nu aveti decit sa justificati aceasta afirmatie. Faptul ca a existat o limba vorbita, versurile de la Timna nu fac din ebraica si feniciana limbi “sinaitice”.
5. Cu tot respectul cuvenit expertiza dvs in paleografia si lingvistica semita- trebuie sa fie demonstrata si nu numai declarata. Propriul blog va sta la dispozitie.
Stimate Fatu,
nu dau lectii pe blog si nici nu intretin discutii cu oameni pe care nu-i cunosc, inclusiv nu cunosc competentele. Competente nu sunt asigurate din citirea unor texte pe wikipedia. Vad conversatia inchisa!
Numai bine!
P.S Mazkeret Batia nu este exact centru studiilor semitice din lume 😆
de la poeni, sa vina numele de poenar,i, prin romani? intreb si eu.
nu, nu cred 🙂 Sursa este slava – poljana.