William, Kate şi casa regală
| 28/07/2013 | Autor theophyle Categorii: Eveniment, Magazin Politic, Ziarul de Duminica |
Prinţul William de Wales (William Arthur Philip Louis) s-a nascut la 21 iunie 1982 si este al doilea în linia de succesiune la tronul Regatului Unit. După ce a fost educat în mai multe şcoli din Marea Britanie, obţinând diploma 
universitară la Universitatea St Andrews, William s-a înrolat în armată. William a absolvit Academia Militară Regală Sandhurst la 15 decembrie 2006; la parada absolvirii au participat Regina şi Prinţul de Wales, alături de alţi membri ai familiei regale, iar William a fost numit locotenent, conform traditiei, la miezul nopţii, in regimentul cu care s-a antrenat, Blues and Royals – Royal Horse Guards and 1st Dragoons, un regiment al Cavaleriei Regale. Doi ani mai târziu, şi-a obţinut brevetul de aviator după terminarea antrenamentului la Royal Air Force College Cranwell.
La vârsta de 21 de ani, prinţul William a fost numit consilier de stat şi a început îndeplinirea îndatoririlor sale regale în acest post când regina a fost în străinătate pentru a participa la “Întâlnirea Şefilor Guvernelor din Commonwealth, 2003″, din Nigeria. În timpul universităţii, Prinţul William a participat la viaţa tipică din colegiu. La fel ca tatăl său, viaţa privată a lui William a devenit subiect de speculţii de tabloid şi bârfe, în special în jurul relaţiei sale cu Kate Middleton, care a fost una dintre colegele lui William cu care a început William să iasă în 2003. Nimic oficial nu a fost afirmat fie din partea Palatului Buckingham Palace, fie de la Clarence House în privinţa relaţiei dintre William şi Middleton; totuşi, Middleton a participat la parada cu ocazia absolvirii şcolii militare ţinută pentru Prinţ la Sandhurst, marcând primul eveniment major la care a participat ca invitata lui William.
Pe 16 noiembrie 2010, a fost anunţat că Prinţul William şi Kate Middleton intenţionează să se căsătorească în 2011. Cuplul s-a logodit în octombrie 2010 în Kenya, în timpul unei vacanţe.
Despre Catherine Elizabeth “Kate” Middleton se poate spune mult mai putin. Kate Middleton s-a nascut pe 9 ianuarie 1981 si este primul copil din cei trei ai lui Michael Francis Middleton (n. 1949) fost ofiter in aviatia civila britanica şi Carole Elizabeth Middleton (n. 1955), fostă stewardesă la compania British Airways. Elizabeth “Kate” Middleton a urmat cursurile Universitatii St Andrews, unde l-a întâlnit pe Prinţul William. A absolvit universitatea în 2005, primind un master în Istoria Artei.
Casa regala a Regatului Unit
În urmă cu aproape 100 de ani, capetele încoronate ale Europei s-au adunat în Londra pentru a participa la încoronarea bunicului reginei-mamă, George al V-lea. Cu toată măreţia evenimentului, mulţi chibiţi ai vremii şi-au exprimat părerea potrivit căreia acest sistem de conducere nu ar avea şanse să supravieţuiască sfârşitului de secol XX.
Dramaturgul George Bernard Shaw a desfiinţat monarhia, comparând-o cu o ”halucinație mondială” a oamenilor care se apropie de sfârșitul vieții. Radicalul nuvelist H. G. Wells a avertizat în legătură cu faptul că monarhia are tot atât de multe şanse de supravieţuire ca și ”Lama din Tibet de a deveni împăratul lumii”.
Aceste preziceri păreau destul de rezonabile. La începutul secolului trecut, vechile monarhii ale Europei au fost feudale, absurde și fără speranţa alinierii lor la spiritul democratic al timpurilor. Cu atât mai mult, s-a dovedit în scurt timp și în mod dureros că criticii aveau dreptate. La scurt timp după încoronarea lui George al V-lea, multe dintre marile dinastii au fost distruse: Arhiducele Franz Ferdinand, moştenitorul austriac, și soţia lui Sophie au fost împuşcați mortal în Sarajevo; la sfârşitul Primului Război Mondial, vărul regelui, Kaiser Wilhelm al II-lea, a fost constrâns să plece în exil; în Rusia, Romanovii au fost măcelăriţi.
În ciuda acestor evenimente sângeroase, familia regală britanică a supravieţuit. Au existat momente de dificultate, printre care Criza abdicării, în 1936, și convulsiile populare care au urmat morţii Dianei, prinţesă de Wales, în 1997, s-au dovedit a fi cele mai ameninţătoare. Monarhia a trecut însă peste ele – și rareori a părut a fi mai puternică decât în această săptămână, când întâmpinăm nunta Prinţului William cu Catherine Middleton. Deci, este important să adresăm o întrebare evidentă: cum se explică supravieţuirea a ceea ce pare a fi la prima vedere un imens anacronism?
Parțial, răspunsul constă într-un extrem de inteligent pragmatism. Înţelepciunea convenţională consideră că familia Windsor nu este foarte luminată. De fapt, ei au avut cu siguranţă un bun instinct în a ştii când și cum să se adapteze. Monarhii moderni britanici au cedat compromisului ori prin a ceda presiunii de a plăti taxe pe venit (așa cum regina a început din 1993) ori prin acceptarea, de a considera modificarea legii succesiunii în lumina noţiunii contemporane de egalitate între sexe (oricum, ideea de a permite catolicilor să se căsătorească cu membri ai familiei regale a fost abandonată ca urmare a obiecţiilor ridicate de biserica Angliei).
Totuşi, aceste tactici politice, oarecum isteţe, tot nu încep să explice afecţiunea puternică pe care britanicii o au pentru monarhie. Britanicii sunt o națiune care apreciază ritualul, obiceiul, tradiţia. Sunte profund conştienţi de trecutul lor, de multe ori glorios, câteodată tragic și, ocazional, ruşinos. Monarhia este expresia naţională a onoarei lor comune în faţa încercărilor vieţii.
Bibliografie:
Politeia Veche: Inţelepciunea unei dinastii!
Politeia Veche: O nuntă regală la englezi
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Din cate stiam, regele/regina are voie sa se casatoreasca cu un/o catolic/a, insa respectivul/respectiva nu are voie sa se numeasca rege/regina (ramane doar Print/esa Consort/Consoarta). Singura prohibitie ramasa cu privire la catolici este cea cu privire la succesiunea regala.
Personal consider ca a venit vremea ‘disestablishmentarianismului’. Seful Bisericii Anglicane sa fie Arhiepiscopul Canterbury-ului, nu Regele/Regina.
Salutare tuturor.
salut Eule 🙂
cred ca nu au reusit sa treaca legislatia care permitea. Mare pushlma Arhiepiscopul Canterbury.
Tineam minte ca a fost lipita intrucatva pe shestache (urmand exemplul americanilor, care baga snop in actele Congresului) in decizia cu privire la abrogarea primogeniturii agnatice.
interesant,
am sa controlez.