Happy Independence Day America!
| 04/07/2013 | Autor theophyle Categorii: International, Opinii |
Astazi Statele Unite ale Americii implinesc 237 de ani. Americanii celebrează adoptarea oficială, la 4 iulie 1776, de catre Congresul Continental de la Philadelphia, a Declaraţiei de Independenţă, actul de naştere al SUA. Prin această Declaraţie de Independenţă se enunţă filozofia politică pe care s-au 
întemeiat Statele Unite: puterea guvernului derivă în mod democratic din puterea naţiunii şi rolul guvernului este de a promova libertăţile şi interesele tuturor cetăţenilor săi. Declaraţia de Independenţă, si mai tarziu Constitutia bazata pe aceasta declaratie, consfintesc libertatea cuvântului, a religiei, dreptul la liberă asociere, libertatea presei, ca şi respectul pentru drepturile fundamentale ale fiecărei persoane, indiferent de rasă, etnie sau credinţă.
Declaraţia de Independenţă stă la baza redactării Constituţiei Statelor Unite, adoptată zece ani mai târziu, cu contribuţia esenţială a lui James Madison şi Alexander Hamilton. Pentru contribuţia lor esenţială la naşterea naţiunii americane, Jefferson, Washington, Adams, Madison, Franklin şi Hamilton sunt consideraţi “părinţii fondatori” ai Americii. Multe dintre tradiţiile legate de 4 iulie îşi au originea în modul în care coloniştii şi-au manifestat bucuria după proclamarea şi dobândirea independenţei. La 25 iulie 1776, locuitorii din Williamsburg (Virginia) au sărbătorit victoria coloniştilor împotriva britanicilor cu o paradă militară şi salve de tun. La un an după semnarea Declaraţiei de Independenţă, la 4 iulie 1777, locuitorii din Philadelphia au organizat o serbare populară cu artificii, paradă, muzică şi salve de tun. Ziua Independenţei a fost sărbătorită pentru prima dată oficial, proclamată printr-un act legislativ, în statul Massachussetts, în 1781.
America nu se simte bine in ziua in care-si serbeaza independenta. De fapt este a cincea aniversare de cand nu se simte prea bine. Criza care a inceput la mijlocul anului 2008, in forma ei financiara, s-a dezvoltat primind dimensiuni globale si tinde sa ajunga la ultimul ei stadiu, care nu va fi nici scurt si nici usor pentru nimeni. In ultimul secol, America s-a transformat in doua lucruri: primul, laboratorul geniului uman, marea creatoare de tehnologii, care au produs o deschidere spre o globalitate totala, faza ultimativa a globalizarii; al doilea o industrie gigantica, care a sutinut proiectul american si suprematia 
castigata de acest mix de geniu cu forta industriala. Din nefericire, in ultimele decenii s-a dezvoltat in America o industrie gigantica de servicii financiare. Daca “laboratorul geniului uman” continua sa produca aproape lunar noi produse si servicii de o calitate si ingeniozitate extraordinara, diamantul industriei de servicii financiare s-a transformat in zirconiu, ucigand industria producatoare si surghiunind-o in afara granitelor Uniunii pentru un profit care pana la urma a ucis potentialul industrial american.
La devalorizarea si distrugerea serviciilor financiare si-au dat aproape toti mana: filosofia economica republicana, care nu a putut sa prevada dezastrul, ocupandu-se de sloganuri si nu de realitati , democratii mituiti ani de zile de catre Wall Street, ce au contribuit la impiedicarea reformei, eforturi gresite ale ambelor partide de promovare a dreptului la proprietate imobiliara, lacomia Wall Street, presedinti de companii corupti, un efort de salvare prost conceput si implementat, guvernatori de banci supusi si fara coloana vertebrala, care au gresit de nenumarate ori, devenind paznicii stanii in care lupii isi faceau treaba in liniste.
Sfarsitul primului deceniu al secolului al XXI-lea ne-a adus un nou balon, la fel ca si sfarsitul aniilor ’90, numai ca acest balon s-a dovedit mai mare, mai periculos si mai cuprinzator. Balonul sfarsitului secolului al XX-lea, supranumit “balonul dot-com” si balonul sfarsitului primei decade a secolului XXI-lea au un lucru in comun – asumari de riscuri nebunesti pentru castiguri facile. Aceste riscuri “nebunesti” au fost posibile cu ajutorul unei “aliante a nebunilor”, compusa din politicile guvernamentale, companiile private, media si de fapt intreaga societate in goana dupa “mai mult, cu mai putin efort”.
Societatea nu putea rezista reducerilor la dobanzile ipotecare, care au subventionat imprumuturi masive (cu cat mai mult te imprumutai, cu atat mai mult puteai deduce) si care a crescut rapid odata cu cresterea preturilor la locuinte.
Marii jucatori pe pietele ipotecare (Fannie Mae si Freddie Mac) au devenit factori de amplificare si promotorii dezastrului garantat. Limitele lor de creditare au fost legate de pretul mediu pentru locuinte. Cu cat cresteau acestea din urma, cu atat mai mari erau datoria si asigurarea la ele. Si, cu cat imprumutau mai mult, cu atat cresteau preturile mai mult. Paratraznetul dezastrelor, sau daca doriti digul anti-tsunami, FDIC (Federal Deposit Insurance Corporation) a oprit incasarea platilor asigurarii cand vremurile erau bune, atat timp cat fondul sau de zile negre atingea 1,25% din depozitele asigurate – indiferent de cat de mult se extindeau rapoartele financiare ale bancilor. A fost ca si cum firmele nu ar mai fi vandut asigurari de inundatie dupa trei ani fara uragane si rezidentii de pe tarm au inceput sa-si construiasca case cu multe etaje, in loc de case modeste, dar solide, care pot face fata inundatiilor.
Cea mai grava problema actuala este lipsa increderii, o lipsa totala de ne mai intalnit in cultura financiara a Americii. Schimbarea din postura in care sistemul financiar avea incredere in mai toata lumea, intr-una in care nu mai are incredere in nimeni. Un balon se sparge, spune fostul presedinte Fed, Alan Greenspan, cand e foarte clar ca asteptarile pe termen lung nu sunt realiste. „Rezultatul acestui lucru e o schimbare dramatica la 180 de grade, ce trece de la exuberanta la frica“. Trecem de la un mediu in care oricine imprumuta orice suma de bani, oricui (2007), la una in care nimeni nu va imprumuta nimic, nimanui (2012).
Din nefericire, politicile promovate de Administratia Presedintelui Obama, acel egalitarism liberal-socialist, s-au dovedit la fel de nocive ca toate sloganurile neo-liberale de inaintea lor. Pana la urma aceasta administratie a luat de la saraci ca sa imparta la bogati. Singurii care au profitat de “marea imparteala” au fost marile institutii financiare si trusturile de automobile, care trebuiau lasate sa dea faliment pentru profunda lor incompetenta.
Pana la urma sunt sigur ca America isi va reveni si va reusi sa redevina ceea ce a fost intotdeauna – pământul celor liberi si casa celor viteji.
O, spune, poţi tu zări
În lumina timpurie a zorilor,
Ceea ce cu atâta mândrie salutăm noi
În ultima licărire a crepusculului
Ale cărui largi dungi şi stele briliante,
În timpul periculoasei lupte,
Le vedeam deasupra meterezelor,
Atât de elegant fluturând?
Şi strălucirea roşie a rachetelor,
Bombele explodând în aer,
Probând, de-a lungul nopţii,
Că steagul nostru era încă acolo.
O, spune, drapelul cu dungi şi stele
Tot mai flutură oare
Peste pământul celor liberi
Şi peste casa celor viteji?
The Star-Spangled Banner – tradus de poetul roman-american Cristian Petru Bălan.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9ETrr-XHBjE&feature=related]
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
cinste lor !
da Ziggy,
Cinste lor!
Seara buna.
Subscriu urarii… si sperantei din ultima fraza 😉
http://www.ngccoin.com/images/cga/Standing-Liberty-Quarters-Reverse.jpg
salut Ken,
o meritam cu totii!
Am serioase rezerve c-o meritam chiar toti 😛 dar pot intelege generozitatea 😉