Lao-tze şi relaţiile intre state
| 15/11/2012 | Autor theophyle Categorii: Magazin Politic, Opinii |
In cautarea unei noi paradigme, invatatii noului mileniu au propus publicului noi definitii, prin care sa desluseasca fenomenele perioadei in care traim. Parte din acesti termeni isi gasesc corespondenta in viata contemporana a societatii, in relatiile nationale si internationale. Una din cele mai intalnite formulari existente in literatura politica a zilelor noastre poarta numele de “soft-power“, mai pe romaneste “puterea-fina”. Bineinteles ca la “puterea-fina” avem un antonim adica o “putere-bruta” – “hard-power”. Formularea sintagmei de “putere-fina” apartine unui profesor american de la Harvard, pe nume Joseph Nye, intamplator (sau nu) si Vice-Presedinte al Comisiei Trilaterale.
Prof. Nye intelege prin “puterea-fina,” eforturile de cooperare si atragere pasnica ale unor entitati in sfera de influenta a statului sau a organizatiei care se foloseste de acest mijloc. Prin “putere-bruta” intelegem de fapt mijloacele de constrangere economice sau militare pentru a ajunge la aceleasi rezultate. Probabila sursa filozofica a conceptului de cooperare si atragere pasnica intr-o sfera de influenta este anticul filozof chinez Lao-tze (Lao Zi – Bătrânul Maestru), care a trait in China secolului al VI-lea i.Hr. Lao a fost fondatorul Taoismului si autorul cărţii de bază a acestuia – “Tao Te Ching – Cartea Căii şi a Virtuţii”, in care sunt tratate si aspecte ale caracterului pasnic al relatiilor intre oameni, societati si chiar state. Deci este ideea straveche, reciclata si adaptata de inteleptii moderni si transpusa ca filozofie in documentatia moderna.
Eforturile de a prezenta acest concept ca unul evolutiv, caracteristic vremurilor noastre, in care omenirea a inteles sensul distructiv al violentei este nobil, dar complet neadevarat. Istoric, noi am scoate din ecuatia “puterii-fine” intregi perioade – de la elenismul ultimelor secole inainte de Hristos pana la iluminismul secolului al XVIII-lea.
Adevarat, fiecare isi traieste experientele de viata si cunostintele, traduse poate intr-o filozofie proprie si poate ca unii ma vor considera un “belligerati,” desi sunt departe si de filozofia respectiva si de ideile intrunite in ea.
Recunosc insa diferentele intr-o tema falsa si unele autentice. Asadar, unii considera ca zilele noastre sunt caracterizate de rezolvarea conflictelor prin colaborare si influenta pasnica. Unele conflicte bineinteles pot fi rezolvate in acest fel, altele sunt imposibil de solutionat cu aceste metode, desi toti dorim sa credem ca este posibil. Nici sutele de milioane pompate in Coreea de nord nu i-au facut mai pasnici si nici toate solutiile si influentele catalogate sub sintagma “soft-power” nu au rezolvat majoritatea conflictelor existente care ameninta lumea in care traim.
Probabilitatea unei “lumi multipolare” este aproape o certitudine. Am analizat-o si noi in postarile precedente. O alta posibilitate, si ea la randul ei pe o pista ascendenta, aproape de a deveni o probabilitate in viitoarea decada, este retragerea americana partiala sau completa din Europa, cu tot ceea ce rezulta din acesta “retragere”. O politica de stanga, asemanatoare celei administratiei Obama sau o politica de dreapta, conservatoare, a unei administratii viitoare vor avea aceleasi rezultate. Diferenta ar fi cat de rapida ar fi aceasta retragere. Intr-o administratie de “tip Obama”, lucrurile vor fi mult mai treptate. Intr-una mai conservatoare, lucrurile vor fi mai precipitate. Europa da semne de “plictiseala” fata de America si lucrurile stau mai mult decat identic pe malul de est al Atlanticului. Deci un partaj pe baza de dorinte comune.
In ultimele luni nu am citit nici macar un document american care poate fi catalogat sub titulatura de “serios”, fara ca acest lucru sa nu strabata din concluziile documentului respectiv. America nu mai gaseste nici un interes vital in Europa, interesele ei fiind transferate spre Orientul Mijlociu, Asia de Est si de Sud-Est si partial spre America Latina.
Din punct de vedere european, lucrurile sunt mai ambigui si totusi in majoritatea lor opiniile, cel putin ale liderilor occidentali, sunt intr-o perfecta concordanta cu cele exprimate de americani. Intr-un cuvant – o limitare maximala a prezentei americane in Europa, inclusiv retragerea arsenalului nuclear, atat de importanta Germaniei, condusa de Cancelarul Merkel.
O alt termen nou aparut in documentele de politica internationala, publice si mai putin publice, emise de foruri si think-tankuri este cel de “puteri ierbivore.” Parerea mea – termenul este destul de nefericit, avand in vedere compozitia acestor “noi puteri”, mai mult sau mai putin regionale. Dintre aceste “puteri ierbivore,” ECFR – The European Council on Foreign Relations mentioneaza India, Sud-Africa si Brazilia. Avand in vedere ca India este o putere nucleara chiar nu mai inteleg termenul. Mai interesante sunt datele sondajului Gallup pentru Voice of the People. Trist loc incepe se fie planeta pe care traim si mai trista va deveni Europa daca cei care o conduc nu vor fi suficient de inteligenti sa inteleaga ceea ce devine deja un viitor plin de surprize.
Bibliografie, note si citate:
Soft Power and US Foreign Policy: Theoretical, Historical and Contemporary Perspectives, ed Inderjeet Parmar and Michael Cox, Routledge, 2010
Joseph Nye, Soft Power: The Means to Success in World Politic, 2004
ECFR (European Council on Foreign Relations): New World Order: The Balance of Soft Power and the Rise of Herbivorous Powers, 2010
PGA – Politeia Geopolitical Analyses – New Geopoltical Trends.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Seara buna
Europa a crescut destul pentru a putea umbla pe proprile picioare . Sau cam asa vad americanii realitatea . Oricum , “lupta” pe doua fronturi a fost mereu pierduta si ca urmare se vor concentra in Asia. Acolo unde omul galben cu carnet de partid incepe sa creada ca va putea comanda la toti . 🙂
O intrebare . Se vorbeste mult despre smart defence . Opusul cum se cheama ? 😆
Buna seara,
Tao Te King (Ching) are multe chei de lectura si fiecare recitire da noi valente textului. Mai ales daca pui cap la cap mai multe versiuni de traducere. Nu e de mirare ca a dat nastere la nenumarate scoli si curente derivate cu aplicatie nu numai in politica si guvernare ci si in celelalte aspecte ale vietii, de la arte la medicina si pana la stilul personal de viata al unui individ.
Scrisa intr-adevar ca o incercare de definire a “caii” de urmat, o cale ce nu poate fi direct definita in cuvinte ci doar simtita, autorul apeleaza la numeroase antiteze ale elementelor ce marginesc calea pentru a ne crea imaginea ce doreste a o comunica. Dupa astfel de antiteze, versetele se incheie cu cate o concluzie-sfat pentru inteleptul care ar dori sa urmeze aceasta cale.
Daca la Confucius porneai de la principii stabilite la nivel intelectual sau de traditie si pe care le duceai la nivel de practica, la Lao Tze indemnul este, pentru conducatori – ca sa ne legam la discutia acestui articol despre politica globala – la observarea continua si integrarea in curgerea lucrurilor, sau, dupa caz, retragerea din ea.
Sa observi si sa simti curgerea lucrurilor si sa actionezi doar la unison cu evenimentele si curgerea lor intervenind doar cat trebuie si unde trebuie nefacandu-ti simtita prezenta. Daca te opui direct, sau daca te atasezi de un lucru sau stare de fapt sau de un anume rezultat urmarit, cauzezi exact pierderea lui.
Daca teoria lui Nye isi are originile in Tao Te Ching e inca bine, inseamna ca Lao Tze si-a facut treaba si conform preceptelor sale, ideea a devenit a celor care o aplica (chiar si numai intr-o explicatie).
Sper doar ca ideea e luata pana la capat si observatia asupra curgerii realitatii nu se opreste mecanicist-occidental doar la sfatul pentru guverne de a influenta prin crearea artificiala a cadrului de manifestare a “soft power”. Asta pentru ca tot din Tao alfam ca, maririi ii urmeaza caderea, din inalt se naste josul si din forta se naste slabiciunea toate fiind ciclice si cu cat se insista asupra pastrarii uneia, se trece mai repede in cealalta. Calea reala fiind, evident, undeva la mijloc. 🙂
P.S. Pe cand un articol despre crima facuta de comunistii chinezi prin schimbarea scrisului pentru a nu mai putea fi citite direct textele vechi de catre popor? O cultura care are 5000 de ani ar fi avut multe sa ne invete.