Cartile Interzise (4) Biblia, Welhausen, Ipoteza Documentara si Cartea lui J
| 03/06/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Dosare, Opinii |
Julius Welhausen – (1844 – 1918) a fost un teolog Protestant German, profesor la Universitatea din Göttingen. In 1883 a scris cartea Prolegomena zur 
Geschichte Israels (Prolegomena to the History of Israel, adica Introducere in Istoria Israelului) in care descria posibila existenta a patru autori diferiti ai Pentateuhului (Tora, primele 5 carti ale Bibliei), atribuit traditional lui Moise. Cartea a facut mare valva la timpul ei, in ultimii 50 de ani, teoria inaintata de Welhausen a fost infirmata de descoperirile arheologice si paleografice, in special de descoperirile manuscriselor de la Marea Moarta. Julius Welhausen a fost exponentul vremurilor sale, lucrarile lui antisemite si anticatolice au fost uitate cu timpul. Referinta la numarul de autori si clasificarea lor a fost pastrata sub denumirea de Ipoteza Documentara si este si astazi un punct de referinta in studiul istoric al Vechiului Testament.
Ipoteza Documentara – (DH), Propune ca primele cinci carti ale Vechiului Testament, denumite impreuna Pentateuh (Tora,) si care includ Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri si Deuteronomul, reprezinta o combinatie de documente culese si editate din diferite surse, in diferite timpuri si de diferiti autori. (1) Sursa J, sau Jahwist (din Germana Iahovist, dupa numele lui Dumnezeu de care se foloseste); scrisa aproximativ in 950 î.Hr. in sudul regatului iudeu – Iudea. (2) Sursa E, (sau Elohist – dupa numele lui Dumnezeu de care se foloseste), scrisa aproximativ in 850 î.Hr. in nordul regatului Israel. (3) Sursa D, sau Deuteronomist, scrisa aproximativ in 620 î.Hr. in timpul reformelor religioase ale regelui Iosia. (4) Sursa P (sau Priest/Preot – dupa identificarea stilului canonic) atribuita unui Mare Preot ( Eb. Cohen Gadol) din linia lui Aaron, fratele lui Moise. Editorul tuturor acestor fragmente este atribuit de Julius Welhausen lui Ezra, numit si Sursa R (Redactor).
Parerea mea despre aceasta teorie, pe care am tratat-o pe larg in multe articole pe care le-am scris si publicat, nu este importanta in contextul acestor articole. Ceea ce este important este clasificarea facuta de Welhausen, care in general este acceptata de majoritatea istoricilor si teologilor (academici) moderni. Harold Bloom, in cartea lui “Cartea lui J”, speculeaza ca sursa J ar fi fost o femeie (dupa stilul folosit), probabil Batsheba, sotia lui David la batranete si mama regelui Solomon.
Harold Bloom – Cartea lui J
Harold Bloom este unul din cei mai proeminenti intelectuali americani ai secolului 20. Bloom este considerat pivotul literaturii estetice si criticul acerb 
al metodelor “progresiste” de sorginte feminista, marxista, neo-istorica, post-structuralista, s.a.m.d. Bloom sustine cu tarie ca nu poate exista arta corecta din punct de vedere politic. Nascut in 1930 la New York, in cartierul Bronx, intr-o familie evreiasca saraca de origine Est Europeana, reuseste in 1947 impreuna cu 65 tineri proveniti din Bronx sa primeasca bursa universitara la Cornell. La Cornell gaseste in M. H. Abrams un mentor si indrumator influent in cariera lui viitoare. In 1952, primeste BA-u, si dupa un an petrecut la Cambridge, se inscrie la studiile pentru doctorat la Yale, obtinand Ph.D.-ul in 1955. Se casatoreste in 1959, are doi baieti, unul din ei grav afectat de schizofrenie.
Desi este influentat de filozofia si teoriile literare ale lui Kenneth Burke, se considera urmasul Canadianului Northrop Frye. Importanta celor doi (Burke si Fry) pentru literatura occidentala a secolului 20 este majora, sper sa le dedic niste postari intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat. Dupa o criza personala in anii 60, generata de boala fiului sau, devine interesat de psihologia lui Sigmund Freud si traditiile mistice gnostice si evreiesti (Kabbalah). Mai tarziu se va autodescrie drept evreu-gnostic. “Gnostic pentru ca nu pot intelege pe Jehova (Yahweh), cum a permis tragediile holocaustului si o boala ingrozitoare ca schizofrenia. Evreu sunt pentru ca nefiind evreu as fi fost nimic”
Trei carti ale lui Bloom au fost traduse in limba romana: Canonul occidental Editura l Art Bucuresti 2007; Creierul global Editura Tehnica Bucuresti 2007; Anxietatea Influentei. O Teorie A Poeziei Editura “Paralela 45″ 2008.
Mi-am amintit de Harold Bloom in toiul scandalului “Iluzia Anticomunismului –Volum coordonat de Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian Siulea, Ovidiu Tichindeleanu”. Intr-o clipa am realizat materializarea expresiei lui Bloom “rabblement of lemmings”, adica pe romaneste “gloata de harciogi”. Gloata de harciogi a lui Harold Bloom este intodeauna compusa de feministe, marxisti, neo-istorici. Personal eu mai adaug ceea ce el exprima in cercuri private, adica: si “negri-pentru-ca-sunt-negri si noi suntem devina”, orfani ideologici nepromovati, negationisti ai holocaustului, si evrei care au facut din asta o meserie.
J-ul (vezi mai sus cine este J) lui Bloom este un cronicar cu o sublima ironie, talentat ca Shakespeare si cinic in stilul lui Kafka. HB (Harold Bloom) considera relatarile lui J aproape eretice si in nici un caz pioase, tot el (HB) se mira de ce relatarea despre facerea Evei este descrisa de sase ori mai detaliat decat facerea lui Adam. Pacatul Evei, marul, sarpele si pedeapsa lui Adam sunt relatate de J foarte degajat fata de relatatarile ulterioare ale lui E (vezi mai sus cine este E). J-ul lui Bloom nu considera fapta Evei atat de grava, acest pacat care atarna atat de greu la grumazul omenirii este pur si simplu un fapt aproape normal in relatia unui copil fata de parintele lui, si in nici un caz nu merita o pedeapsa atat de grava (izgonirea din Eden). Bloom continua toata relatarea J-ului Biblic si arata aproape tot timpul antagonismul dintre Dumnezeu si urmasii lui Adam. Bloom aproape convinge cititorul ca relatarile lui J sunt cele adevarate si ca aproape in fiecare episod exista nesupunere sau neincredere. Sara nu-l crede pe Dumnezeu ca va avea un prunc la varsta ei inaintata, Abraham minte de cate ori poate (de fapt el o face doar de 2 ori), Iacob se cearta cu Dumnezeu si se ia la tranta cu ingerul sau (si este re-botezat in Israel). In sfarsit nu vreau sa va povestesc toata cartea, totusi am sa va spun despre o speculatie din cele pe care le face HB. Bloom ajunge la concluzia ca J a fost probabil o femeie. Aceasta concluzie este explicata cu multe argumente si sa fiu cinstit, o parte convingatoare.
Din punct de vedere literar, analiza lui Bloom este o capodopera. Teologic vorbind, nici daca ma pici cu ceara nu o accept. Daca ar fi fost posibil de probat ar fi fost o revolutie, dar nu este, asa ca cititi aceasta carte! Este fenomenala, si aproape, aproape convingatoare! (nu pe mine!)
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Multumesc pentru continuarea serialului privind cartile interzise sau disparute. Se confirma ceea ce am banuit: scrierea in epoci diferite, de autori diferiti sau anonimi.
Referitor la teoria lui Harold Bloom, desprea “Cartea lui J” pare interesanta, mai ales daca imbratiseaza stilul kafkian. Intrebarea mea este urmatoarea:daca aceasta teorie ar fi reala ce impact ar avea asupra tuturor scrierilor prezentate cu aceasta tema in calatoria epocilor vremii? cum s-ar prezenta balanta din punct de vedere al analizei literare si teologic?
Paula salut,
nici o sansa ca ipoteza sa fie reala. Ca au fost 4 grupe de autori sunt de acord, ca Biblia a fost scrisa si rescrisa intr-o perioada de un mileniu si cu asta sunt de acord, ca a fost redactata si cenzurata sunt 100% sigur. Restul sunt speculatii. HB este un mare intelectual si un excelent literat. Teologie nu prea stie 😆 si nici istorie!
De acord 100% cu tot ce ai spus! Vorbeam si eu de … fictiune!
HB are o mare imaginatie: bogata, rafinata si in acelasi timp plina de ironie si cinism.
http://ro.scribd.com/doc/44778632/Harold-Bloom-Canonul-Occidental-Cervantes
e un mare autor si un critic exceptional. Imi place cum scrie – EXCELENT!
este cat se poate de fascinant sa gasesti si sa citesti in zilele noastre acest gen de lectura. mie imi place foarte mult!
http://www.ateneu.info/2010/06/arta-de-a-citi-poezia-lui-harold-bloom/
Paula numai un om cu o viata tragica poate creea in acest fel. Cand un om ajunge la statutul in care si Yale si Harvard se “bat” peentru el ar trebui sa se simta implinit. El nu simte asta 🙁
pentru ca traieste intr-o alta dimensiune a lumii si nu cea raportata in timp prezent. este un suflet elevat si este firesc sa traiasca si sa simta asa cum ai spus. din pacate acesta este adevarul!
Buna seara
Prezentati-ne si varianta teologica cap coada oricat ar lua. Dumneavoastra o stiti noi nu mai mult sau mai putin. Poate faceti o sectie separata in care abordati toate lucrurile de subsol, subliminale incepand cu Facerea si pna la capat. Si lasti la o parte ca.uni nu o sa citeasca, faceti complet, cei care o sa citeasca mai putin, o sa citeasca doar introducerea. Ar fi tare ca lumea sa faceti asa ceva de mare amploare. Nu as vrea sa scriu cuvintele astea de pomana ci asa sa faceti.
îmi place subiectul ăsta la fel de mult ca cel despre barbarii “noştri”
cu foarte slabele mele cunoştinţe în domeniu consideram Vechiul Testament un fel de monolit indiscutabil
aştept continuarea 🙂