Barbarii (10) – “Slavii de sud”
26/05/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric, Ziarul de Duminica |
Putin este cunoscut despre slavi înainte de secolul al-V-lea i.Hr. Istoria lor înainte de aceasta data este construita din ipoteze bazate pe studii arheologice şi lingvistice. O mare parte din ceea ce stim despre istoria lor după anii 500 este din lucrările istoricilor bizantini, nici ele nu prea exacte sau extrem de interpretabile. Slavii de sud sunt o ramura a popoarelor slave care trăiesc în Balcanii de est si sud-est. Din punct de vedere geografic, slavii de sud sunt nativii câmpiei panonice, la est de Alpi si majoritar asezati in peninsula Balcanică. Urmasii lor – aproape de 35 de milioane de oameni sunt: Bosniaci , Bulgari, Croaţi, Macedoneni, Muntenegreni, Sârbi şi Sloveni. Majoritatea lor sunt crestini ortodocsi, o larga minoritate crestini catolici si o mai mica minoritate sunt de religie musulmana.
In lucrarea sa “De Bellis”, Procopius portretizeaza slavii ca neobişnuit de înalti şi puternici, cu un ten bronzat şi cu părul blond. Slavii dupa Procopius trăiesc o viaţă dezordonată şi primitiva. Locuiesc în colibe, de multe ori la distanţă mare una de alta şi, adesea, isi schimba locul de reşedinţă. Ei nu aveau un singur lider si pentru o lungă perioadă de timp au trăit într-o democraţie anarhica. Slavii au fost luptatori destoinici, înarmaţi cu suliţe şi scuturi mici si nu purtau armură.
Oamenii de ştiinţă au tendinţa de a plasa locul de bastina slav in mlastinile ucrainiene; ei au inceput expansiunea in secolele al IV-lea sau la inceputul secolului al V-lea. Balcani a fost una din regiunile care se afla în calea expansiunii slavilor. Secolul al VI-lea ii gaseste pe slavi la nord de Dunăre. Istoricul de origine româna de la universitatea din Florida, Florin Curta, in cartea sa de exceptie “Southeastern Europe in the Middle Ages, 500-1250” (publicata in 2006 de Cambridge University Press, impreuna cu Paul Stephenson) considera ca formarea poporului slav a avul loc in nordul Dunarii, unde ei au inceput o cultivare agricola rudimentara. Teoria lui Curta, acceptata si de mine, poate fi citita si in limba romana. Bizantinii, în linii mari, au adunat numeroasele triburi slave în două grupe: Sclavenoi (sclavenii) şi de Antes (anteenii). Aparent, sclavenii s-au asezat de-a lungul Dunării de mijloc, în timp ce anteenii s-au asezat in Dunărea de Jos, în Scythia Minor.
Din anii ’20 ai secolul al VI-lea, au început raidurile lor asupra imperiului Bizantin. Ei luau pradă bovine, sechestrau prizonieri şi jefuiau cetăţi. Prin anii 580, comunităţile slave de pe Dunăre au devenit mai mari şi mai organizate; avarii au exercitat o influenţă majora asupra lor, ajutandu-i sa se organizeze militar si politic. În anul 586 d.Hr, 100.000 războinici slavi au atacat Salonicul. Mai multe triburi slave s-au stabilit in jurul Salonicului, cu toate că niciodată nu au cucerit oraşul în sine. In aceasta “asezare” au creat o Macedonia Slava, a carei urmari le vedem si astazi. Ioan din Efes a perceput slavii ca instrument al lui Dumnezeu pentru pedepsirea ereticilor Monofiziţi. Incepand cu anul 588 d.Hr, ei vor fi izgoniti spre malul sudic al Dunarii, cand majoritatea asezarilor lor in Campia Româna vor fi distruse de noul val migrator al Avarilor. Ei se vor reintoarce influentand pentru totdeauna istoria românilor. Una din marele tragedii ale poporului nostru de atunci si pana in zilele noastre.
Etichete: 2013, Barbarii, Magazin Istoric, Migratiile Popoarelor, Popoarele slave, Slavii, Ziarul de Duminica
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul ]
“Prin anii 580, comunităţile slave de pe Dunăre au devenit mai mari şi mai organizate; avarii au exercitat o influenţă majora asupra lor, ajutandu-i sa se organizeze militar si politic.”
“Incepand cu anul 588 d.Hr, ei vor fi izgoniti spre malul sudic al Dunarii, cand majoritatea asezarilor lor in Campia Româna vor fi distruse de noul val migrator al Avarilor.”
Deci primul val i-a făcut mai eficienţi, al doilea i-a împins spre sud.
“Ei se vor reintoarce influentand pentru totdeauna istoria românilor. Una din marele tragedii ale poporului nostru de atunci si pana in zilele noastre.”
Abia aştept continuarea, am o curiozitate – probabil nu o să ştim niciodată – cam care era proporţia dintre protoromâni şi slavi. Trebuie să fi fost mulţi deoarece gepizii şi avarii par să nu fi lăsat nici un fel de urme în limbă, deşi ne-au stăpânit.
Şi care ar fi oare zonele cele mai slavizate din ţară?
cifrele nu le vom cunoaste. Slavizarea a fost eclesiastica si politica prin taratul romano-bulgar intr-un proces destul de lent care a durat aproape 4 secole.