“Profetul” Othmar Spann şi lumea post democratică
| 22/05/2013 | Autor theophyle Categorii: Economie, Magazin Politic |
Intalnirile intre liderii occidentali cu liderii chinezi sau cu oficialii rusi reprezentanti regimului Putin au potentialul de a fi descrise ca un laborator al tendintelor morale reprezentate de contemporaneitatea zilelor noastre. In special au fost interesante intalnirile dintre Barak Obama si Hu Jintao (in curand vom asista la primul summit dintre Obama si noul lider chinez, Xi Jinping), lideri a doua puteri globale, care reprezinta gloria ultimativa a capitalismului pe care toti doresc sa-l ingroape sau l-au ingropat deja, fara sa-si dea seama ca de fapt capitalismul traieste si infloreste bine merci sub umbra unui regim comunist totalitar si absolut nedemocratic. Dupa aproape un secol s-a rupt legatura dintre democratia liberala, economia de piata si capitalismul. Marx si Milton Friedman probabil se invart in mormintele lor.
Deci premiza ca o economie capitalista nu se poate dezvolta in afara democratiilor liberale s-a dovedit neadevarata. Bineinteles ca s-a intamplat si inainte de devenirea Chinei, un stat comunist, intr-una dintre cele mai mari economii capitaliste. S-a intamplat in Anglia Victoriana si in Germania lui Bismarck, ambele avand insa institutii alese, pe langa cele numite sau mostenite.
Se intampla si astazi in unele state din Orientul Mijlociu sau in Sud Estul Asiei, dar niciodata la nivelul celor intamplate in China. Capitalismul chinez este poate un gen de altoire cinica a idealurilor egalitariste ale comunismului marxist, cu necesitatea expresa de a da de mancare la miliarde de oameni.
Capitalismul chinez promoveaza de fapt “corporatismul de stat,” economie in care statul este mediatorul suprem intre toti componentii sociali, care fac parte din economia unui stat. Doctrina a fost formulata de sociologul, filozoful si economistul austriac Othmar Spann. Primii “abonati” la soiul asta de capitalism au fost fascistii lui Benito Mussolini si a fost introdusa ca doctrina socio–economica a fascismului italian. Othmar Spann, un profesor vienez extrem de carismatic, (aminteste foarte mult de Nae Ionescu) conservator nationalist, anti-liberal si profund anti-socialist, reuseste sa se certe cu toata lumea si este “internat” de nazisti intr-un lagar de re-educare. Este eliberat dupa o perioada scurta, la insistentele invataceilor fascisti din Italia si Spania.
Ramasitele fascismului economic au supravietuit mult mai eficient comunismului pseudo-marxist. De fapt, avem astazi doua exemple clare ale “corporatismul de stat” printre marile puteri ale lumii. Primul exemplu este Federatia Rusa, care a mostenit si unele aspecte politice ale fascismului, dar a mostenit in totalitate “corporatismul de stat”, prin care statul (sa zicem Putin, la ora actuala) hotaraste care este jocul si care sunt regulile lui.
O implementare poate putin mai diferita, dar la fel de asemanatoare ideilor lui Othmar Spann, o regasim in China moderna, care promoveaza un capitalism de stat, sub acoperirea traditionala a unui partid numit comunist. Personal sunt convins ca Deng Xiaoping, fondatorul “socialismului cu caracteristici chinezeşti” şi a reformei economice din China, cunoscută ca “economia de piaţa socialistă”, a fost profund influentat de Othmar Spann, care a formulat teoretic si ideologic exact ceea ce se intampla astazi in China.
Deci Partidul Comunist Chinez a trebuit sa abandoneze si invataturile lui Marx si cele ale lui Mao pentru a supravietui economic, din fericire pentru ei au facut-o perfect si au reusit sa devina ceea ce au devenit. Cum sunt justificate abandonurile eticei si moralei comuniste? Prin retorica, prin cuvinte frumoase, dar cel mai important prin imbunatatirea nivelului de trai al populatiei autohtone. Poate ca nu puteti intelege, dar adevarul este ca aceasta China de astazi are cea mai mare si prospera clasa mijlocie din lume, aproape 150 de milioane de cetateni (aici). Intrebati-va care sunt dimensiunile clasei mijlocii in Uniunea Europeana sau in Statele Unite? Mai mult, mai putin – Dumnezeul statisticienilor probabil stie.
I-am vazut pe presedintii Barak Obama si Hu Jintao, le-am ascultat discursurile, urechea exersata a auzit si tonul platilor morale – Tibet, drepturile omului, Liu Xiaobo, am citit si discursul in care China a fost premiata pentru “progresele” facute, dar care din nefericire nu au fost suficente. Asa cum am mai scris in alt articol – fraza “a lot still needs to be done in China, in terms of human rights” este aproape machiavellica, adica trebuie facut mai mult decat s-a facut in acest sens, de parca s-a facut ceva pana astazi – de fapt lucrurile au evoluat mult mai rau pe timpul fostului lider chinez, mult mai rigid decat cel pe care l-a urmat, Jiang Zemin, nu cred ca lucrurile vor deveni brusc diferite acum cand China are un nou lider pe “tanarul” Xi Jinping. O sa vedem in continuare lideri occidentali care vor avea aceleasi discursuri machiavelice si la intalnirile cu noul lider chinez, Xi Jinping. In primul rand afacerile si numai dupa asta ideologii, principii doctrinare sau viziuni despre felul in care trebuie sa arate o societate libera si democratica.
Ce s-a intamplat pana la urma! Unchiul Hu a inteles ca supravietuirea Chinei depinde de cea a Americii si si-a platit ultima vizita cu 45 de miliarde de USD, din cei 900 de miliarde pe care America ii datoreaza. Retorica in loc de etica, fraze bine mestesugite in loc de morala. Vedem cat plateste Xi Jinping si ce o sa primeasca de la Obama.
Doamnelor si domnilor, traim intr-o lume post democratică, profetul ei a fost Othmar Spann. Şşşş…. Sa nu afle presa si mareti analisti!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Hă , hă , hă 🙂
Stiu chinezii cum sa tina in lant cea mai mare putere din lume .
Ca fapt divers dar strins legat de logica asta a zgardei chineze si a buldogului american :
China are in depozitele statului cea mai mare rezerva de bumbac pe plan mondial .
Suficienta pentru a asigura cu aceasta materie prima intreaga productie chineza pe 5 ani .
Paradoxul ca chinezii cumpara anual cam 50 % din productia americana de bumbac .
Dar doar cind pretul e scazut .
Revinde bumbacul firmelor nationale si chiar pe plan extern din aceste rezerve strategice doar cind pretul e ridicat . 🙂
Sa mai zica cineva ca sint prosti chinezii astia .
Cum poate sa zica cineva despre o cultura (si tehnologica) de 6000 de ani ca sunt prosti. Astia au inventat cam tot ce se putea inventa secole inaintea europenilor. Acu’ s-au trezit. Nu spunea Napoleon ca e mai bine sa-i lasam sa doarma, ca daca au sa se trezeasca noi o vom simti 🙂