Ioan Petru Culianu – după 22 de ani!
| 21/05/2013 | Autor theophyle Categorii: Eveniment, Opinii |
Ioan Petru Culianu este nemuritor chiar daca au trecut 22 de ani de la moartea sa. In urma cu douazeci si doi de ani, la 21 mai 1991, in incinta Universitatii din Chicago, un asasin apasa pe tragaci, tintindu-l in cap pe Ioan Petru Culianu. Acest omor abject si cu sânge rece este o continuare directa a 
modului in care elementele cele mai josnice ale acestui popor isi trateaza geniile, transformandu-i in majoritatea cazurilor in martiri ai neamului, ucisi pentru ceea ce au gandit, spus si facut in vietile curmate mult prea devreme. Glontul tras in ceafa (“O tipica executie in stil KGB-ist”, a comentat ulterior Ion Pacepa) in ziua Sfintilor Constantin si Elena (onomastica mamei lui Ioan Petru Culianu), intr-un “loc spurcat” (revista România Mare a exultat, sustinând ca WC-ul este locul ideal pentru uciderea unui “tradator de neam si tara”). Pe biroul sau de profesor de la Divinity School, la Catedra “Mircea Eliade” de Istorie a Religiilor, Culianu tocmai lasase din mâna un exemplar de semnal al noii sale carti: Out of this World. Otherwordly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein (Shambhala, Boston, 1991).
Nici pana astazi, Politia americana, FBI, Serviciul Român de Informatii nu par sa fi gasit nimic. Nimeni nu stie nimic. Nici arhivele Securitatii, cu dosarele “aranjate” sau chiar distruse, nu ne dau vreun raspuns. “Dosarul Culianu” se opreste la 1972, anul plecarii sale din tara, cu toate ca se stie cu siguranta ca agentii Departamentului de Informatii Externe si ambasadele române din Italia si Olanda au continuat sa-i “monitorizeze” miscarile. Dosarele de Securitate ale prietenilor si corespondentilor sai din România au fost cu atentie “curatate”. Blestematul general Nicolae Plesita, prim adjunt al lui Scaraotchi in talpa iadului, fostul sef al DIE in anii ‘80, a recunoscut ca avea in subordine un serviciu “Lichidari”, care opera in rândul exilului românesc. “Au fost câteva zeci de executati de oamenii nostri sau de intermediari”, a declarat el cu seninatate si cinism (Gândul, 15 iunie 2005). Se stie ca moravurile si naravurile Securitatii au continuat sa functioneze si dupa decembrie 1989. Din ordinul cui? Interesant ar fi sa stim astazi dupa cei 20 de ani care au trecut de la aceasta crima josnica.
I.P. Culianu a fost o cometa a spiritului romanesc, adoptat cu dragoste si consideratie de toti cei care l-au cunoscut ca student si academic. Culianu detinea trei doctorate. Doua din ele la institutii dintre cele mai prestigioase din lume: Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano si al doilea la Sorbona, cu una din cele mai bune teze scrise de un doctorant – “Recherches sur les dualismes d’Occident. Analyse de leurs principaux mythes”, sub coordonarea lui Michel Meslin, devenit intre anii 1989-1993 Presedintele Sorbonei.
Puţini stiu ca inainte de a deveni profesor la Universitatea din Chicago, mostenind catedra lui Eliade, Culianu a predat Istoria Culturii Românesti la Universitatea din Groningen, universitate care face parte din exclusivul grup Coimbra.
In afara celor 240 de articole publicate intr-o perioada extrem de scurta, opera lui Culianu se reazema pe un piedestal academic de necontestat, format din trei carti fundamentale, “Eros et magie à la Renaissance. 1484”, publicata in 1984, “The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism”, publicată postum in 1992 si Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein, publicata in 1991.
Culianu a fost un critic foarte dur şi lucid al regimului politic comunist (înainte de decembrie 1989). Atacă virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu (după revoluţie, pe care o considera, de fapt, o lovitură de stat pusă la cale în primul rând de K.G.B., care i-a sprijinit pe beneficiarii ei ulteriori). Acuză lipsa de responsabilitate, solidaritate şi civism a poporului român şi mai cu seama a intelectualilor din ţară. Acuză în numeroase articole, publicate în 1989 şi 1990 în săptămânalul “Lumea libera românească” din New York (adunate postum in volumul Păcatul împotriva spiritului. Aveti si o receznzie foarte buna pe blogul dnei Savin), lipsa de valori morale a culturii române.
I.P. Culianu a fost unul dintre marile genii ale poporului roman. Acest mare om merita nemurirea si sunt sigur ca o va avea! Dumnezeu sa-l odihneasca si sa ne ierte pe noi ca nici pana astazi, dupa douazeci de ani, nu stim de ce si in special de cine a fost martirizat acest mare om.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
uimirea mea este pe zi ce trece mai mare! tocmai doream sa recitesc “gnozele dualiste ale occidentului”.
sînt în asentimentul tau privind incheierea acestui articol: un mare geniu al poporului roman.cat priveste enigma mortii sale, ramane un mister, insa pana cand? Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si pe noi sa ne ierte ptr neputinta pe care o avem fata de acesti martiri ai neamului romanesc.
multumesc pentru subiectul zilei
scuze! articolul meu este semnat din greseala cu “yahoo” sunt eu … paula!
un subiect de o tristete frumoasa.
o zi frumoasa si La multi ani, tuturor celor care isi serbatoresc ziua de astazi a Sfintilor Imparati Constantin si Mama Sa Elena!
Salut Paula. Nu-i dadeam drumul daca nu stiam ca esti tu. Da Culianu a fost un om fenomenal. Poate singurul roman al generatiei astea care putea primi un Nobel.
Deosebit, si a fost un om de exceptie. Eliade a stiut ca este un geniu al nemuririi. Imi place enorm si scrierea lui Culianul “pergamentul diafan. ultimele scrieri”.
Eu cred si sper ca intr-o buna zi va primi un Nobel!
Nu se poate Paula. Premiul Nobel sa da numai celorin viata
STIU! Nu se poate face o exceptie? pls!!!
pentru ca a fost un geniu a trebuit sa fie adus la tacere!
btw … de Premiul Nobel!
incepand cu anul 1974, regulamentul Fundatiei Nobel nu a mai permis acordarea Premiilor postmortem.
O postare necesară. Din păcate, îmi aduc aminte de un comentariu: pe cine mai interesează azi Culianu? Presa tace, FB tace, doar doi trei “ciudaţi” se încăpăţînează să-l mai aducă în atenţia celor care sunt interesaţi.
asa e tibi,
noi suntem din “gashca” ciudatilor!
ne ducem şi noi crucea, cum putem!
pe noi cei trei “ciudati”. este complicat cand toti cei implicati … tac!
crucea este pe masura puterilor noastre, caracterului, temperamentului si structurii genetice.
buna seara ! consider ca sunt de prisos cuvintele. cand natia asta o sa invete sa-si cinsteasca eroii si sa lupte pana in panzele albele ca sa isi vada calaii si ucigasii adusi in fata instantei .. atunci va iesi si soarele. un popor complice ( prin prostie, tacere sau nepasare ) la crima da socoteala in fata lui Dumnezeu.
Sa ne bucuram de frumusetea acestei sfinte zi si sa pastram in inimile noastre un moment de reculegere ptr cel ce a fost, este si va dainui I.P.Culianu!
Dumnezeu sa-l odihneasca intru cei drepti!
Pentru acest subiect recomand cartea lui Ioan Petru Culianu “Calatorii in lumea de dincolo”.
O seara frumoasa.
Seara buna
Nu stiam de cazul acestui domn .
Plesita stia sigur cine si de ce a dat ordin de ucidere . A dus cu el in mormint secretul sau a fost transferat altora ca un fel de polita pentru santaj .
Multe cariere au fost si sint construite in Romania pe santaj cu dosare . Asa cum si multi au avut imunitate perpetua garantata dar tot datorita unor dosare bine ascunse .
Un partid monarhist condus de Culianu era mult mai periculos pentru Ion Iliescu decit Seniorul Coposu care pina la urma a fost foarte convenabil chiar mai convenabil decit Ratiu.
…
In ziua aia si saptamana aia am trecut pe langa Universitatea din Chicago. Apropo ati citit proza scurta fantastica a lui Sever Voinescu in Dilema de acum o luna ?
http://dilemaveche.ro/category/autor/sever-voinescu