Civilizaţii: Etruscii
| 03/05/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Etruscii, au locuit Peninsula Italiana, in regiunea numită Etruria (cuprinzând Toscana, regiunea de nord a Latiumului și părți din Umbria), începând cu secolele XI-X- î.Hr. până în secolul I d.Hr. Evoluand din epoca bronzului in epoca de fier, ei pot fi considerati civilizatia principala, indigena a Italiei de astazi. Originea etruscilor este controversata, cuvântul etrusc provenind din: Trusci, Etruri sau Etrusci, dupa cum îi numeau romanii, sau Tyrsanoi asa cum îi numeau grecii. Endonimul (felul propriu de a se identifica) etruscilor era Razna.
Potrivit lui Herodot, etruscii au provenit din regiunea anatoliană Lidia( Lydia) și de pe unele insule din Marea Egee (îndeosebi Lemnos), iar Dionis din Halicarnas era de părere că etruscii erau autohtoni în Etruria. Conform unor noi cercetari genetice făcute de un institut italian pe eșantioane significante de populație din Toscana și din regiuni relevane din Grecia și vestul Turciei, probabil ca originea cea mai plauzibila este cea anatoliana (Anatolia – Asia Mica), deci Herodot cam a avut dreptate.
În secolul al VII-lea î. Hr. societatea agricolă etruscă evolueaza. Etruscii credeau că plugul şi ştiinta îngrijirii câmpului le-a fost data de zei, cdu taoate astea multi din locuitorii regiunii îşi construiesc orase si dezvolta mestesugurile si comerţul. În lumea etruscă se cultiva acum viţa de vie, măslinul si cerealele. Se dezvoltă navigaţia si pescuitul iar subsolul ţării le dăruieşte din plin fier.
Centrul etruscilor a fost Toscana, Etruscii au fost considerați mai avansați tehnologic, față de vecinii lor, chiar și decât romanii, minele de plumb, cositor, fier și cupru furnizau materia primă pentru o metalurgie, în care etruscii excelau. Au fost timp de secole principalii furnizori de obiecte de fier în zona Mediteranei (export către Grecia, Fenicia, Cartagina etc.).
Organizarea în orașe-stat pare să fi început în sec. al VIII-lea î.Hr.: Aritim (lat. Arretium; it. Arezzo), Cisra (Caere Vetus; greaca: Agylla; Cerveteri), Clevsi (Clusium; Chiusi), Curtun (Cortona), Perusna (Perugia), Fufluna sau Pupluna (Populonia), Veii, Tarchna (Tarquinii; Tarquinia-Corneto, cu celebrele morminte pictate), Vetluna (Vetulonia), Felathri (Volaterrae; Volterra), Velzna (Volsinii; Bolsena) și Velch (Volcii; Vulci), precum și orașele actuale Mantua și Bologna sau pierdutele Atria și Spina. Roma este la origine o așezare etruscă. Potrivit unora dintre cercetători, toponimul capitalei italiene (inițial Ruma) ar putea fi derivare din numele unei stirpe etrusce, Rumina.
Se pare că funcţia primă a artei etrusce a fost utilitară, pentru nevoile şi luxul vieţii cotidiene şi ,,de dincolo” . Dată fiind credinţa profundă a etruscilor în viaţa de apoi, arta lor a îndeplinit necesităţi funerare, dovedind preocuparea de a urma voinţa divină. Şi în Grecia impulsul artistic a fost valabil până în amurgul civilizaţiei etrusce. Arta etruscă a părut întotdeauna că aspira la îndeplinirea unor credinţe religioase şi funerare la nivel pur practic, nu întru glorificarea zeilor ori cetăţilor protejate de aceştia.
Cercetările recente au scos la iveală locuinţe arhaice – de exemplu, la Acquarossa în apropiere de Viterbo (un orăşel modest din secolele VII – VI, abandonat în jur de 500 î.H.) – care atestă că arta etruscă nu avea tangenţe numai cu sfera religioasă, precum o dovedesc ofrandele din mormânt, destinate uzului cotidian al defuncţilor . O trăsătură de bază şi, totodată, un paradox al artei etrusce constă în aceea că aceasta servea fie unor scopuri 
private, fie religioase. Clienţii bogaţi şi influenţi, cărora le erau destinate podoabe minunate din aur, argint şi chihlimbar, farfurii luxoase din argint ori din bronz precum şi vase admirabil decorate, erau oameni cu un gust rafinat. Cu toate acestea, şi în contrast cu alte popoare ale antichităţii, ei par a nu fi fost interesaţi în a-şi înregistra ori glorifica evenimentele istorice la care luau parte. De asemenea, ei nu şi-au glorificat virtuţile şi nici meritele.
Câteva caracteristici etrusce îşi au originea în funcţiile religioase şi practice. Dat fiind faptul că oraşele Etruriei nu iroseau timp şi bani pentru momente publice care să preamărească cetăţile şi sanctuarele lor pentru a le consolida prestigiul în ochii lumii, rareori putem identifica lucrarea unui mare artist sau ,,mâna unui maestru”. Deşi fiecare perioadă a artei etrusce reflectă o varietate de tendinţe, mode, curente şi idei, nu putem distinge vreun spirit de competiţie între personalităţile artistice mândre de talentul lor şi recunoscute de societatea în care lucrează, aşa cum se manifestă – de exemplu – în arta greacă din secolele V – VI î.H., influenţând evoluţia sa ulterioară. Originalitatea şi talentul creator ale unui Praxitele, unui Scopas ori unui Lisip şi-au pus amprenta pe întreaga perioadă elenistică. Până la noi s-a transmis un singur nume de creator etrusc, anume Vulca din Veii, amintit de romani că a contribuit la decoraţia în teracotă a marelui templu al lui Iupiter Optimus Maximus de pe Colina Capitolină din Roma, spre sfârşitul secolului al VI-lea î.H.
Se pare că în Etruria au existat nu atât şcoli artistice, cât mai degrabă ateliere ale căror membri erau activi în propriile lor oraşe. În cele mai importante din aceste ateliere s-au creat probabil cele mai importante opere de artă precum şi mici artefacte produse de meşteşugari. La Cerveteri, de pildă, într-un atelier din perioada arhaică s-au produs – aproape cert – atât teracote arhitecturale, cât şi urne funerare, folosind aceleaşi motive şi chiar, în unele cazuri, aceleaşi tipare şi pentru unele şi pentru altele. Aceiaşi lucrători în bronz care au confecţionat statuete votive au realizat probabil şi obiecte casnice decorate cu statuete asemănătoare . În mod evident , atelierele au produs obiecte pentru oameni provenind din diverse clase sociale. Gama meşteşugurilor analizabile prin descoperirile din morminte este impresionantă.
Limbile Tyrsenice: Etrusca
Limbile tyrsenice sunt o clasificare noua (1998), propusa de Helmut Rix (1926 – 2004), reputat expert german in limbile indo-europene si limba etrusca. Numele provine de la cuvantul grec Tursānioi si cuprinde o grupa lingvistica compusa din Raetica (Raetic), limba vorbita in Alpii de sud, limba Lemnie (Lemnian) originara in Marea Egee (insula Lemnos) si limba Etrusca. Personal cred ca Helmut Rix are dreptate. Teza lui Rix este din nefericire minoritara. G.M. Facchetti catalogheaza grupa tyrsenica ca sub grupa a limbilor Egeene (Aegean family), impreuna cu Eteocipriota si Minoica (Eteocretana), despre care am mai discutat.
Alti lingvisti reputati, Palmer si Steinbauer, au incercat sa dezvolte o torie care plasa etrusca ca o evolutie aparte din limbile caucaziene, gasind similaritati intre cecena curenta si etrusca antica. In sfarsit, alt lingvist de renume, James Mellaart, propune o teorie evolutionista a limbii etrusce dintr-un dialect pre-Indo-European, prezent pe teritoriul Anatoliei moderne.
Parerea mea, asa cum am expus-o mai sus, sustine teoria regretatului Helmut Rix. Etrusca nu are nimic in comun cu limbile indo-europene si s-a dezvoltat independent la sfarsitul bronzului, in nordul peninsulei Italice, sudul Elvetiei si sud vestul Balcanilor.
Scrisul etrusc s-a raspandit in regiunile mentionate mai sus intre secolul al X-lea i.Hr si a disparut complet, impreuna cu limba etrusca aproximativ in primul secol d.Hr. Cele mai vechi inscrisuri etrusce dateaza din secolul al VIII-lea i.Hr. Limba Etrusca a avut o literatura extrem de bogata, mentionata cu admiratie de literatii latini. S-au descoperit aproximativ 13 000 de inscriptii diferite. Din nefericire, exista numai un singur manuscris complet, neinteligibil astazi. Dintre literatii latini importanti, care au cunoscut limba etrusca, putem enumera pe Împaratul Claudius, a caru-i prima nevasta a fost de origine etrusca (Urgulanilla), Marcus Varro, Tit Liviu si Cicero.
In tabela alaturata puteti vedea alfabetul grec originar din Eubea (a doua insula ca marime, dupa Creta, din arhipelagul grecesc), un alfabet etrusc “sintetic,” reconstruit de cercetatorii moderni. Alfabetul etrusc timpuriu (arhaic), a fost folosit intre secolele al VIII-lea pana in secolul al IV-lea i.Hr. si alfabetul etrusc tarziu a fost folosit pana in primul secol d.Hr. Alfabetul etrusc contine 26 de caractere si a fost fara indoiala o sincrezie intre primele alfabete grecesti (Minoic si Eubean) si alfabetele vest-semitice (Fenician si Ebraic timpuriu). Suficient de privit caractere latine pentru a intelege influenta etruscilor asupra alfabetului latin. Etrusca arhaica a fost scrisa ca alfabetele semite de la dreapta la stnga, influentele indo-europene au schimbat cursul scrierii de la stanga la dreapta, astfel ca etrusca a inceput sa fie scrisa de prin secolul al V-lea i.Hr. de la stanga la dreapta
Documente interesante scrise in limba etrusca, descoperite si publice:
- Liber linteus – fâșiile de mumie de la Zagreb. Este cel mai lung text cunoscut redactat în etruscă, o carte veritabilă, scrisă pe pânză, care a fost fragmentată pentru înfășarea unei mumii egiptene. Trei fragmente au dispărut. Mumia se află în muzeul național al Croației din Zagreb. Textul caligrafiat în negru și roșu, pe 12 coloane, provine din sec. I î.Hr. și conține circa 230 rânduri, respectiv 1.200 de cuvinte lizibile. Repetițiile sugerează un caracter ritual al textului. I se mai spune “calendarul religios”, care prevede data și locul pentru fiecare zi pentru ceremoniile dedicate zeităților.
- Tabula capuana – tăblițele de lut de la Capua. Textul constă din zece paragrafe și 62 de rânduri. Astăzi sunt lizibile circa 300 de cuvinte. Textul are caracter religios și conține indicații privind pregătirile pentru ritualul funerar.
- Cippus perusinus – Textul unui contract din sec. III sau II î.Hr. de 46 de rânduri și circa 100 de cuvinte care reglementează limita dintre proprietățile funciare a două familii.
- 2 table de aur din Pyrgi – aflate la Muzeul Etrusc din Roma. Un text, bilingv, este o dedicație zeiței canaaneene Astarteea (Iștar). Un text, redactat de un “magistrat” al orașului Caere (astăzi Cerveteri), numit Thefarie Velianas, invocă zeița Uni (la greci Hera, la romani Iuno). Alt text, redactat în feniciana punică, conține indicații privind o ceremonie dedicată aceleiași divinități.
- 4 inscripții pe table de plumb – Una conține o predicție făcută de un oracol și a fost descoperită la Santa Marinella lângă Roma. Altă inscripție, găsită la Magliano, este gravată în spirală și conține o listă de ofrande către divere divinități. A treia a fost găsită în Volterra și se presupune a fi un text cu caracter ritual-magic. A patra inscripție, găsită la Campiglia Marittima, conține un blestem proferat de un libert împotriva câtorva persoane.
- Tabula cortonensis – tablă de bronz descoperită în 1992 aproape de Cortona, lângă lacul Trasimene. Inscripția este cel de-al treilea text ca lungime, după textul de la Zagreb și cărămida de la Capua. Conține 40 de rânduri și este un act notarial.
- Cartea de aur – este denumirea pentru 6 tablițe susținute laolaltă de inele. Obiectul a fost găsit recent în Bulgaria și se află la Muzeul Național din Sofia. În afară de text, tablițele conțin ilustrații: un călăreț, o sirenă cu harfă. Textul este cercetat actualmente la Londra.
Bibliografie, note si citate:
Barker, G.; T. Rasmussen , The Etruscans. London: Blackwell 1998.
Bloch, Raymond, The ancient civilization of the Etruscans. New York: Cowles Book 1969.
Macnamara, E. , Everyday Life of the Etruscans. London: B. T. Batsford
Stillwell, Richard, ed. Princeton Encyclopedia of Classical Sites. 1976
WikiCommons under GNU
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
ce explicaţie ar fi pentru descoperirea atât de departe în Bulgaria?
Pentru ca Bulgaria a fost cea mai nordica zona de tranzit din Asia Mica spre occident, inclusiv Peninsula Italica
Dupa etrusci , cea mai mare amprenta in Italia o vor lasa romanii . 😆
In alte domenii tip furtul de cabluri electrice dar efectele sint memorabile . Sa blochezi temporar jumate din circulatia feroviara nu e la indemana oricui . 🙁