Ştiri Externe: 30 Aprilie 2013 / Credibilitate?
| 30/04/2013 | Autor theophyle Categorii: International, Stiri Europene |
CIA a plătit în secret, în valize sau rucsacuri, zeci de milioane de dolari preşedintelui afgan. CIA a livrat în secret, în valize sau rucsacuri, zeci de milioane de dolari, în numerar, preşedintelui afgan Hamid Karzai, timp de peste un deceniu, scrie cotidianul The New York Times în ediţia de luni. “Se numeau «bani fantomă»”, a declarat Khalil Roman, un adjunct al directorului cabinetului lui Hamid Karzai în perioada 2002-2005. “Veneau în secret şi plecau în secret”, subliniază el.
Plătiţi în schimbul asigurării unei influenţe în ţară, aceşti bani ar fi contribuit la amplificarea corupţiei în Afganistan, potrivit unor foşti şi actuali oficiali citaţi de cotidianul newyorkez.
“Cea mai mare sursă de corupţie în Afganistan erau Statele Unite”, a declarat pentru The New York Times un oficial american sub protecţia anonimatului. Aduce Mediafax. Articol Original in NYT
În Olanda are loc marţi [astazi] ceremonia de urcare pe tron a Regelui Willem-Alexander, după abdicarea Reginei Beatrix. n Olanda are loc marţi ceremonia de urcare pe tron a Regelui Willem-Alexander, după abdicarea Reginei Beatrix. Prinţul Willem-Alexander va deveni, la 46 de ani, cel mai tânăr suveran din Europa, un eveniment pe care olandezii îl vor celebra printr-o sărbătoare grandioasă, în nuanţe de portocaliu, culoarea naţională, scrie France Presse. Aproximativ 800.000 de vizitatori îmbrăcaţi în 
portocaliu ar urma să invadeze străzile din Amsterdam pentru a marca întronizarea. Tânărul rege va fi primul bărbat din 1890, după trei regine şi o regentă în ţara sa. Acesta va fi şi primul dintr-o nouă generaţie de monarhi europeni, a căror vârstă medie este de 71 de ani, care accede la tron. După 33 de ani de domnie, regina Beatrix a semnat actul de abdicare, predând ştafeta generaţiei tinere. Viitorul monarh a anunţat deja că el şi soţia sa de origine argentiniană Maxima (41 de ani) nu sunt adepţi stricţi ai protocolului. Astfel, contrar mamei sale, el nu ţine neapărat să fie numit cu apelativul ‘majestate’. ‘Oamenii pot să-mi spună aşa cum se simt ei mai confortabil’, a mai spus el, pretinzând că vrea să fie un monarh al ‘secolului XXI’ care să reconcilieze tradiţia cu modernitatea. Rolul monarhului a evoluat de la crearea în 1815 a Regatului Ţărilor de Jos, care a fost înainte republică. După 2012, suveranul nu mai este implicat în formarea guvernului, parlamentului, ca înainte, dar semnează încă legi. Willem-Alexander a asigurat că va accepta acest rol pur simbolic dacă parlamentul va decide în acest sens. Noul rege va depune jurământul în faţa celor două camere ale parlamentului, care se vor reuni în fosta biserică din Amsterdam, situată la o aruncătură de băţ de palatul regal. El va fi întronizat şi nu încoronat, o nuanţă marcând separarea între biserică şi monarhia din Olanda. Dacă întronizarea reginei Beatrix în 1980 a fost marcată de violente manifestaţii împotriva crizei de locuinţe, în cazul lui Willem-Alexander evenimentul nu ar trebui să fie puternic perturbat. Amsterdamul are prevăzute şase locuri pentru manifestaţiile antimonarhiste, dar unul singur a fost rezervat până acum de către republicani, care prevăd o acţiune paşnică, în haine albe, în opoziţie cu portocaliul. Aceştia vor protesta în special pentru a cere o reducere a bugetului alocat Casei regale, un fond anual de 825.000 de euro. Criticat aspru pentru cuvintele sale şi amestecul improbabil de stiluri, cântecul oficial al întronizării va răsuna de asemenea. Marţi seara, 17 milioane de olandezi sunt invitaţi să-l cânte împreună în cor. Integral aduce Agerpres
OTE vinde către norvegieni operaţiunile telecom din Bulgaria. Compania norvegiană de telecomunicaţii Telenor va cumpăra Globul, al doilea operator telecom din Bulgaria, de la grupul elen OTE, care deţine în România 
pachetul majoritar de acţiuni la Romtelecom, operatorul de comunicaţii mobile Cosmote şi reţeaua de magazine Germanos.
Prin tranzacţia evaluată la 717 milioane euro, care va fi finalizată în al treilea trimestru al acestui an, OTE speră să îşi reducă datoriile la jumătate, faţă de 4 miliarde de euro în 2011, scrie Bloomberg.
Globul are o cotă de piaţă de 36% în Bulgaria, iar circa 7% din vânzările OTE provin de la operatorul telecom bulgar. Globul a avut o cifră de afaceri de 378 mil. euro în 2012 şi un EBITDA (profit operaţional) de 135 mil. euro. Compania furnizează numai servicii de telefonie mobilă. În tranzacţie sunt incluse şi cele 178 de magazine Germanos.
Grupul german de telecomunicaţii Deutsche Telekom este cel mai mare acţionar al OTE, deţinând 40% din acţiuni, şi controlează managementul companiei elene. Telenor, ale cărei venituri au provenit anul trecut în 58% din afara Norvegiei, Suediei şi Danemarcei, este prezentă în Ungaria, Serbia, Muntenegru, Thailanda şi Malaiezia. Ziarul Financiar
Austeritatea tensionează din nou cuplul franco-german. Politica de austeritate apărată de Germania şi de cancelarul Angela Merkel este tot mai des criticată de partenerii europeni ai Berlinului. Tonul cel mai virulent l-au adoptat socialiştii francezi. Premierul francez Jean-Marc Ayrault a fost nevoit să intervină în week-end pentru a calma spiritele, mai mulţi miniştri din guvernul său au ieşit şi ei la rampă pentru a denunţa discursul ţinut de unii dintre membrii majorităţii parlamentare de la Paris. Persistenţa şi uneori chiar agravarea crizei economice riscă să provoace însă şi alte luări de poziţie. 
Scandalul declanşat vineri continuă să facă valuri. La sfârşitul săptămânii trecute, un proiect de rezoluţie ce urma să fie discutat de biroul naţional al Partidului socialist francez – partidul de guvernământ – o descria pe Angela Merkel drept “cancelara austerităţii” şi o acuza pe lidera de la Berlin de “intransigenţă egoistă”. Textul a fost între timp amendat, a fost eliminată orice referire la persoana canelarei iar Berlinul a ignorat criticile subliniind că “ceea contează pentru noi este acţiunea guvernului francez”. Un guvern divizat care a jonglat tot week-endul pentru a iesi din acest impas. Condiţii în care presa franceză, inclusiv cea de stânga, nu încetează să critice atacurile socialiştilor francezi la adresa cancelarei Angela Merkel. Libération, ziar de centru-stânga, denunţă “jocul periculos al socialiştilor, gata s-o transforme pe cancelara germană în ţap ispăşitor în loc să discute mai bine despre politica guvernului lor. Este demagogic să acuzi Berlinul sau Bruxellesul. Populismul care subminează Franţa se alimentează cu xenofobie şi ne aşteptam la altceva decât la germanofobie din partea socialiştilor” scrie editorialistul de la Libération. Citind aceste rânduri, nu-i deci de mirare că Le Figaro, ziar conservator, e şi mai virulent estimând că este “iresponsabil să dai vina pe Angela Merkel şi Europa pentru dificultăţile care se acumulează în Franţa. Că Grecia, Italia sau Spania se plâng de austeritatea pe care o îndură e o treabă, dar să-ţi imaginezi că Franţa rupe punţile cu Germania în plină criză înseamnă a ignora complet proiectul european” notează ziarul de dreapta. “Există linii care nu trebuie încălcate” scrie şi Les Echos, analistul ziarului economic amintind în acest context apelul la o “confruntare sau înfruntare democratică” pe care l-a lansat zilele trecute Claude Bartolone. Preşedintele Camerei Deputaţilor, al patrulea om în statul francez, inspirat sau poate chiar încurajat de aripa stângă a socialiştilor, şi-a reiterat dealtfel ideea în week-end, ignorând deci apelurile la calm lansate de premier şi o serie de miniştri. Manuel Valls de la Interne, Michel Sapin de la Muncă şi Pierre Moscovici de la Economie au criticat un discurs “iresponsabil, demagogic, nociv, neadaptat şi contraproductiv”. Unii editorialişti pun pe seama preşedintelui francez “curajul” unora dintre socialişti de o ataca pe cancelara germană. Într-o emisiune televizată de acum o lună, François Hollande îşi exprimase dorinţa de a construi “o tensiune amicală cu Angela Merkel”. Aparent, partidul său nu a reţinut decât cuvântul “tensiune”… Integral aduce RFI
Care sunt opţiunile militare ale SUA la implicare în războiul din Siria? În ciuda declaraţiilor preşedintelui american Barack Obama conform cărora folosirea armelor chimice este „o schimbare de reguli” a planului pe care ar trebui să-l abordeze Statele Unite ale Americii, este puţin probabil să apeleze în viitorul apropiat la opţiuni militare. Iar, în cazul în care s-ar întâmpla totuşi asta, cu siguranţă ar vrea să aibă de partea sa toţi aliaţii. Până acum, Obama s-a opus măsurilor puternice şi a ezitat de exemplu înarmarea rebelilor care luptă cu regimul lui Bashar al-Assad, însă Administraţia Obama 
cunoaşte o nouă situaţie în prezent. Odată cu anunţul făcut joi de Casa Albă, potrivit căruia deţine dovezi că s-au folosit arme chimice de preşedintele sirian Bashar al-Assad, presiunea care apasă pe umerii administraţiei Obama tocmai a devenit şi mai grea de suportat, notează jurnaliştiiReuters. După ce a decis să pornească războaiele din Afganistan şi Irak, Pentagonul este reticent faţă de posibilitatea unei implicări a Statelor Unite în războiul civil din Siria. „Există multe analize care trebuie realizate înainte de lua orice hotărâri importante care ar putea împinge politica Statelor Unite şi mai multe înspre luarea unor măsuri militare”, a declarat un înalt oficial militar pentru Reuters. O astfel de prudenţă este justificată, având în vedere experienţa războiului din Irak, când SUA a pornit la război bazându-se pe informaţii incorecte în ce priveşte arme de distrugere în masă deţinute de Saddam Hussein. Pentagonul a formulat numeroase avertizări referitoare la riscurile enorme şi la limitările puterii militare americane care ar putea fi resimţite în cazul unei implicări directe în războiul sirian. Un posibil scenariu al unei intervenţii care ar duce puţin mai departe limita de implicare a Statelor Unite ar fi lovituri asupra unităţilor de infrastructură care au legătură cu folosirea de arme chimice sau împotriva forţelor pro-Assad. „Cel mai potrivit răspuns (la folosirea limitată a armelor chimice – n.r.) ar fi lovirea unităţilor responsabile, indiferent dacă sunt de artilerie sau aerodromuri”, a declarat Jeffrey White, fost înalt oficial în cadrul Agenţiei de Apărare şi Informaţii a Pentagonului şi expert în problemele din Orientul Mijlociu. „I-ar demonstra lui al-Assad că există o consecinţă pentru folosirea acelor arme – problema de până acum este că regimul nu a suferit nicio sanţiune pentru acţiunile sale.” O altă opţiune analizată de Pentagon presupune crearea unor refugii umanitare cu zone de interdicţie aeriană pentru armata siriană, fiind una dintre opţiuni agreată de mai mulţi senatori, printre care şi fostul candidat la preşedinţie în 2008, John McCain. Integral aduce Adevarul.
Cum şi-ar putea UE recâştiga credibilitatea? Europa îşi pierde puterea de convingere. De la debutul crizei euro, încrederea cetăţenilor în structurile europene a scăzut dramatic, chiar şi în ţări tradiţional proeuropene, cum ar fi Germania. Jose Ignacia Torreblanca, politolog spaniol, e de părere că euroscepticismul se poate asemui cu un virus. Un virus care nu poate fi combătut. Iar molima s-a întins deja pe întregul continent. Încrederea cetăţenilor în UE s-a diminuat masiv în intervalul 2009 – 2012, mai ales, 
potrivit unui studiu al UE, în ţările sudice afectate de criza economică şi de durele măsuri de austeritate dictate de la Bruxelles. În Spania, proeuropeni nu mai sunt decât 20 la sută din locuitori. În 2009, erau 56 la sută. Şi italienii au devenit eurosceptici pe măsură ce ţara lor s-a afundat în criză. În 2009 proeuropeni erau 52 la sută, acum sunt doar 31 la sută. UE şi-a pierdut prestigiul şi în ţări relativ stabile, cum ar fi Germania şi Franţa. Încredere nu mai au acum în UE decât 30 la sută din germani. În 2009 erau 44 la sută. Iar în Franţa procentajul a scăzut, în acelaşi interval de timp, de la 42 la 34 la sută. Aceste cifre se regăsesc în cel mai recent eurobarometru, comandat de UE. Torreblanca se declară surprins că, potrivit noilor date, aproape toţi europenii se consideră victime, indiferent că trăiesc în ţări contributoare, cum ar fi Germania, sau în ţări beneficiare, cum ar fi Spania. Politologul a evaluat datele cuprinse în eurobarometru pentru European Council on Foregin Relations, un institut de cercetări european. “Oamenilor le este teamă de viitor, se tem pentru locurile lor de muncă, pentru standardul lor de viaţă. Şi fac Europa vinovată de criză”, afirmă eurodeputata laburistă germană Jutta Steinruck. În opinia ei, această impresie, că Europa poartă întreaga vină, este răspândită de mulţi politicieni şi de numeroase companii media. Torreblanca s-a declarat încredinţat de existenţa unei strânse legături între situaţia economică şi încrederea în structurile europene. Totuşi, problema este mai profundă. “Oamenii au sentimentul că au pierdut controlul. Că sunt siliţi să accepte măsuri care le sunt prezentate drept lipsite de alternativă”. Germanii trebuie să accepte noi şi noi credite pentru statele în dificultate, iar cei din sudul Europei noi şi noi măsuri de austeritate. “Democraţia este astfel golită de conţinut fiindcă în democraţie trebuie să existe mereu alternative. Iar cea mai mare primejdie e să reuşească salvarea monedei euro, cu preţul pierderii încrederii cetăţenilor”, a afirmat Torreblanca. “Am spus prea multă vreme că nu există alternativă”, consideră şi germanul Rainer Wieland. Este membru al Uniunii Creştin-democrate şi vicepreşedinte al Parlamentului European. Wieland sprijină măsurile de salvare a monedei euro şi se bucură că politicienii germani, în marea lor majoritate, fac acelaşi lucru. Totuşi, în opinia sa, diversele opţiuni trebuie pe viitor discutate mai deschis fiindcă “mereu există alternative”. Germanii, de pildă, ar putea să refuze să acorde asistenţă financiară statelor ameninţate de faliment. Într-un atare caz, ar trebui să fie însă dispuşi să suporte şi consecinţele negative ale unei astfel de decizii. Până în prezent, nici în Germania şi nici în Spania nu există mulţi susţinători ai renunţării la moneda euro sau ai ieşirii din UE. Totuşi, foarte mulţi sunt nemulţumiţi de metodele prin care se încearcă combaterea crizei. Nemulţumirea e confirmată de lipsa unor rezultate concrete în ţările silite să aplice programe de economisire. Spania, de exemplu, se află în continuare în recesiune iar şomajul a crescut la 27 la sută. În rândul tinerilor, a depăşit 50 la sută. Concomitent, tot mai mulţi germani pun la îndoială programele de creditare, finanţate din bani publici. “Idealul unei Europe solidare se duce pe apa sâmbetei”, constată Jutta Steinruck. “Oamenii încep din nou să fie neîncrezători, iar duşmăniile vechi revin în actualitate. Nu ar fi pentru prima dată în istorie că astfel de crize sunt folosite de extremele politice în scopuri proprii.” Rainer Wieland împărtăşeşte această temere: “Există clar pericolul ca oamenii să-şi caute salvarea la partidele populiste”. Populişti antieuropeni sunt deja în ascensiune în ţări cum ar fi Grecia sau Italia. Chiar şi în Germania a apărut recent un partid care promovează cu precădere renunţarea la moneda euro. Primejdia ca proiectul european să eşueze fiindcă nu-l mai sprijină cetăţenii este mare, avertizează Wieland. De aceea “trebuie să vorbim mai mult despre lucrurile bune. Dacă stăm să ne gândim de unde a plecat continentul nostru şi unde a ajuns, constatăm că e o mare performanţă despre care prea puţin se vorbeşte”, a spus politicianul conservator. Integral aduce Deutsche Welle
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
De remarcat modestia si bunul simt ce il caracterizeaza pe noul Rege al Olandei .
Decenta Ziggy, cuvant greu de invatat pentru liderii nostri 🙁
exact cum ai scris aseara : totul pleaca de la educatie.
http://www.rtl.de/cms/news/exclusiv/thronwechsel-niederlande.html 😀
Ziua buna oameni buni,
Parca vad cum , renuntand la protocol, devenind popular (adica de-al nostru din popor, 🙂 ) , sa inceapa ziaristii sa ii vorbeasca prieteneste,si batandu-l pe umar sa ii spuna : sa traiesti mai badie. (ca sa nu ma refer la cuvinte ca: penibil, chior, javra…..). :). Exista totusi un risc. Nu cred ca , neaparat, ca asta inseamna modernizare, ci mai degraba inceputul disparitiei monarhiei acolo. Diseminarea in popor va pune intrebarea ,automat, : de ce sa semneze el actele? de ce sa il numim rege, de ce ……..da’ cine-i ala sa se dea mare? ….da de ce sa-i dam bani?. etc, etc, etc.
Ai dreptate eugen , sunt de acord cu ideea ta . trebuie repectat protocolul de la cap la coada . Asta ineeamna monarhie .