Ziarul de Duminică – 21 Aprilie 2013
| 21/04/2013 | Autor theophyle Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamani in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Dilema Veche. Puterea scrisului. Andrei Pleşu
Acum aproape trei ani, am simţit nevoia să reacţionez la iritările unora dintre cititori, nemulţumiţi că bombăn de pe margine. N-am fost, se pare, convingător. Primesc, în continuare, aceleaşi reproşuri. Nu-mi rămîne decît să-mi reiau pledoaria.
Printre reacţiile celor care îmi fac onoarea să mă citească, există două pe care mi-e greu să le pricep. Amîndouă exprimă o exasperare: unii cad de acord că observaţiile mele sînt corecte, dar îmi reproşează că-mi exersez spiritul critic fără să propun soluţii, fără să arăt calea ieşirii din impas. Alţii, încă şi mai radicali, îmi cer să încetez cu lamentaţiile şi să fac ceva. Dincolo de admonestare, cele două reacţii lasă să se întrevadă o măgulitoare supraevaluare a capacităţilor mele de intervenţie, dar şi convingerea că simpla opinie, analiza de pe margine, scrisul în genere nu sînt suficiente în vremuri grele. Trebuie să pui umărul, să intri în arenă, să dai indicaţii precise, salvatoare. Ce-ar fi de spus despre cele două nemulţumiri ale unora dintre cititorii mei?
1. Să vin cu soluţii. Mi se cere, în fond, să fac miracole. Să rezolv cvadratura cercului, să aduc dovada unei competenţe universale. Pe de o parte, sînt certat că mă bag unde nu-mi fierbe oala, că sînt de vină, ca intelectual, pentru prostul mers al ţării, iar pe de alta, mi se atribuie forţa de a găsi răspunsul adecvat, rezolvarea promptă a tuturor neajunsurilor, în numai două pagini de editorial. Ori vreau, dar nu pot – şi atunci ar fi mai bine să tac din gură, ori pot, dar nu vreau – şi atunci sînt suspect de aroganţă, netrebnicie, elitism. Aş observa, mai întîi, că semnalarea unei disfuncţii nu implică neapărat o indicaţie de tratament. Integral in Dilema Veche.
Revista 22. Un an plin de nimic. Cosmin Alexandru
Ultimul an a consumat în România o cantitate de energie, pasiune și putere de luptă care au dus la nimic și care ne-ar fi ajuns pentru cinci ani în care să realizăm cu adevărat ceva.
Ministrul Niță declara recent că cine vrea să îi vorbească ar trebui mai întâi să citească, să studieze și apoi să vină la el. Fusese probabil inspirat de Ponta, care și-a manifestat public convingerea că niciun candidat nu poate ajunge președintele României în 2014 fără sprijinul PSD. Nici liberalii nu se lasă mai prejos, prin Eugen Nicolăescu, care se arăta deplin sigur pe sine către jurnaliști luna trecută: „Ăia pe care dumeavoastră îi cunoaşteţi îi aduceţi la mine să-i conving că nu au dreptate să fie îngrijoraţi“.
Aroganțe pe toată linia, tocmai când „ză madăr and ză fadăr“ al tuturor aroganților a ieșit din pușcărie. Nu par a fi învățat nimic din căderea lui. Și el era foarte sigur, acum niște ani, că toți și toate se află la picioarele lui pe veci. Pare că majoritatea parlamentară are efecte secundare severe. Cei care oricum se credeau buricul pământului încep să facă din asta o politică de stat. Dar câte burice să-ncapă într-o țară atât de mică?
Toți politrucii ăștia pe care acum îi cam încurcăm or să fie peste câțiva ani vai mama lor. Cine nu-i va uita îi va înjura ca la ușa cortului pe unde îi va prinde, pentru că nu vor fi reușit absolut nimic pentru dezvoltarea României. Deși planuri mari au. Varujan Vosganian ne îndemna profetic săptămâna trecută: „Încercaţi să închideţi ochii şi imaginaţi-vă o Românie fără ştampile. România trebuie să nu mai aibă ştampile şi vă spun că în strategia de reindustrializare vom avea acest lucru“. Să scăpăm de ștampile e un lucru bun. Să faci din asta o prioritate în strategia de reindustrializare a unei ţări presupune să nu înțelegi deloc pe ce lume trăiești. Integral in Revista 22.
Adevarul. S-a pus punct „episodului Kosovo”. Cu ce consecinţe? Cristian Unteanu
Evident, după rezoluţia Parlamentului European care cere recunoaşterea statului Kosovo de către toate cele 5 state membre UE care nu o făcuseră până acum, România va trebui să se conformeze. Consecinţele sunt însă demn de a fi analizate. Aceasta deoarece, în continuare, marea întrebare care s-a născut imediat după conflictul din Kosovo a rămas de actualitate: se mai poate ivi un nou stat în Europa în urma unei declaraţii unilaterale de independenţă urmată de război? Dacă se poate, aşa cum au demonstrat-o seria de evenimente care s-au succedat după dispariţia fostei Iugoslavii, dacă aceste state au fost imediat recunoscute pe plan european şi internaţional tocmai de frica extinderii ostilităţilor şi debalansării pe lungă durată a spaţiului balcanic, atunci istoria a consemnat un precedent.
Oare de ce cele 5 state (Spania, Grecia, Slovacia, Republica Cipru şi România) la care face acum apel Parlamentul European nu au recunoscut până acum Kosovo? Tocmai pentru că fiecare dintre ele are motive să se teamă că acest tip de precedent ar putea fi vreodată invocat pe viitor de către o regiune cu veleităţi de independenţă… Din nefericire, scenariul acesta nu este deloc unul teoretic, fiecare dintre cele 5 ţări având în braţe una sau mai multe probleme de acest gen, situaţii tensionate mai mult sau mai puţin vizibile, cronicizate sau în prag de acutizare, oricum cu un grad înalt de pericol. Integral in Adevarul.
Romania Libera. Obscenitatea publică cu Adrian Năstase. Cristian Campeanu
Adrian Năstase a revenit pe scena publică cu un interviu manipulator la Antena 3, care a dorit să opună aura de martir al cauzei anti-Băsescu pe care o poartă Năstase, imaginii de trădător conciliant pe care încearcă să i-o confecţioneze lui Ponta. Spectacolul, pe alocuri obscen, a avut însă o singură ţintă: Departamentul Naţional Anticorupţie. Un motiv în plus pentru a susţine independenţa admirabililor procurori ai acestei instituţii, care trebuie apărată de „samuraii” regimului USL.
Ca teoretician al retoricii, Hitler era convins că cea mai bună propagandă trebuie să aibă drept obiect „marea minciună”, o miniciună atât de revoltător de mare încât nicio persoană decentă şi raţională să nu o poată accepta. Propaganda trebuia să apeleze nu la raţiunea indivizilor ci la sentimentele masselor. „Massele – spunea Hitler – sunt feminine şi proaste. Numai emoţia şi ura le pot ţine sub control”. Antena 3 aplică această reţetă de inspiraţie nazistă a propagandei de aproape opt ani. Ura faţă de Băsescu şi faţă de tot ceea ce poate fi asociat cu Băsescu (Occident, UE, Boc, Macovei, Morar si, mai nou, Kovesi) este constanta acestei propagande, la fel cum ura faţă de evrei era constanta propagandei naziste. Latura aşa-zis „feminină” (să fim bine înţeleşi, nu împărtăşim nicio clipă acest concept al feminităţii, dar este conceptul cu care operează propaganda) este asigurată de poveşti „de suflet” despre suferinţă şi nedreptate cum a fost cea a celebrei de acum „artiste a foamei”, Cristiana Anghel.
Aceste două componente – „feminitatea emotiva” şi „ura” – au fost prezente şi în interviul, despre care însuşi Gâdea a admis că a fost regizat, “acordat” de Năstase Antenei 3. Partea „feminină” trebuia asigurată de povestea “de suflet” despre tentativa de sinucidere, care poate fi probată cu cicatrice nevazute, de povestea cu trecerea revolverului din mâna stângă în mîna dreapta, de momentul culminant, care trebuia să ţină publicul cu mâna la gură, al luptei cu poliţistul salvator. Nu, Adrian Năstase nu a fost un laş! El a văzut în închisoare filmul „Samuraiul” şi, asemeni samurailor care nu suportau dezonoarea pe care o spălau prin seppuku, nici el nu a suportat indignitatea condamnării şi a trecut revolverul din mâna stângă în mâna dreaptă la un milimetru de carotida, fie-i numele lui Bradisteanu laudat! Integral in Romania Libera
Contributors. Ce produc universitatile romanesti. Mihai Maci
Ce poate face un elev la finele liceului (cu “competenţele” şi “abilităţile” dobândite în cei 12 ani de şcoală)? Teoretic totul, practic nimic. Decât, eventual, să se angajeze ca muncitor necalificat. Dar aceeaşi societate care se indignează foarte uşor la auzul câte unui cuvânt mai apăsat abhoră de facto (dar niciodată în discursul oficial) acest gen de muncă, pe care o asimilează unei forme absolute de eşec nu doar profesional, ci şi uman (cel puţin în România, căci în străinătate pare a fi acceptabilă). Acestei societăţi îi aparţin şi elevii, şi părinţii lor. Astfel că, până la urmă, majoritatea elevilor iau drumul universităţilor; nu pentru că au ales ceva, ci – pur şi simplu – pentru că nu au ce face. Numai că starea învăţământului superior e şi mai tristă decât aceea a învăţământului general. Universităţile au, în societate, două funcţii esenţiale: în primul rând să le dea studenţilor nişte cunoştinţe sigure şi clare şi în al doilea rând să îi deprindă cu disciplina problematizării. Venind în contact cu textele fundamentale ale domeniului ales şi medidând asupra felului în care acestea reuşesc (sau nu) să sesizeze relieful realului, gândirea tinerilor devine deopotrivă stabilă – în reperele ei fundamentale – şi flexibilă – în atenţia cu care se raportează la concret. Universitatea nu dă o calificare (acesta e atributul şcolii profesionale), ci îşi deprinde studenţii cu rigoarea gândirii domeniale în virtutea căreia, atunci când ajung să profeseze, sunt capabili să înţeleagă, să organizeze şi să orienteze datele domeniului în care se exercită cunoştinţele lor. Sau, mai curând, aşa ar trebui să stea lucrurile. Problema universităţilor noastre este, în ultimă instanţă, aceea că şi-au pierdut rostul: ele nu mai aprofundează marile idei care au dat consistenţă istoriei şi (tocmai de aceea) nu gândesc – decât marginal şi fără efecte – lumea în care îşi desfăşoară activitatea. Nu gândesc, dar produc, asemeni unor utilaje defecte. Şi produc în neştire. Integral in Contributors.
Ziarul Financiar. Poate deveni România o naţiune bogată? Birgit Niessner
Succesul României în procesul de recuperare a decalajului faţă de ţările europene avansate este incontestabil. În doar opt ani, în perioada 2000 – 2008 economia României s-a catapultat de la o pondere de 23% din PIB-ul pe cap de locuitor al vechilor state membre ale UE la 42%. Cu toate acestea, procesul de convergenţă a luat o pauză odată cu apariţia crizei. Şi fiindcă România mai are mult până să ajungă din urmă ţările din Europa Occidentală, se pune următoarea întrebare arzătoare: cum poate ajunge la acel nivel? Mai funcţionează încă motorul creşterii şi oare acesta este cel potrivit pentru viitor?
Motorul creşterii României a fost alimentat de un sector industrial puternic şi de intrări de investiţii străine directe semnificative, care au adus tehnologie în ţară. Acest import de productivitate a facilitat dezvoltarea industriilor orientate spre export. Povestea de succes a mărcii Dacia este un exemplu bun pentru ceea ce Banca Mondială numeşte „mecanismul de convergenţă“ european: cooperarea în domeniul tehnologiei de înaltă performanţă între noile şi vechile state membre ale UE duce la excelenţă în industria din Europa Centrală şi de Est.
Vestea bună este că acest motor de creştere funcţionează în continuare, chiar şi pe timp de criză. Producţia industrială a României s-a redresat rapid, spre deosebire de cea din Europa de Sud. Pornind de la o valoare de 100 în 2005, producţia industrială a României a crescut la 130 în 2011, în timp ce acest indicator a scăzut la 88 pentru Italia. Efectul crizei asupra investiţiilor străine directe şi exporturilor este vizibil cu ochiul liber, însă o parte din acesta a trecut deja.
Vestea proastă este că vechiul model de creştere nu va fi suficient pentru a mai reduce din decalaj în deceniul următor. Dincolo de faptul că în România există încă prea mulţi oameni care lucrează în agricultură, obstacolul din calea unei creşteri bazate mai mult pe inovaţie este numărul prea mic de angajaţi din sectoarele de producţie bazate pe tehnologie de înaltă performanţă. Doar 6% din angajaţi lucrează în sectoare de înaltă performanţă în România, în condiţiile în care această proporţie este dublă în Republica Cehă. Mai mult, unii critici spun că povestea Dacia nu este legată de excelenţa tehnologică, ci de costurile reduse ale forţei de muncă. Integral in Ziarul Financiar
Deutsche Welle. Demolarea reperelor anticomuniste. Petre M. Iancu
De ce a ajuns România zonă de risc pentru statul de drept? De ce, alături de Ungaria, figurează la loc de frunte între ţările UE în care democraţia e în primejdie? Un motiv ar fi păcatele contra memoriei.
Pe lângă întârzierea masivă a introducerii reformelor în spaţiul românesc, după 1989, în comparaţie cu alte state ex-comuniste, una din explicaţiile uluitorului derapaj anti-democratic al puterii USL-iste, din vara anului trecut, rezidă în lipsa unui minim consens valoric şi istoric.
Înăbuşirea în faşă a acestui consens, absenţa lui, obţinută între altele prin dezinformare şi dezagregarea reperelor anti-totalitare, facilitează reinterpretările oportuniste şi condiţionează descurajarea gândirii critice, apte să ţină piept tentativelor de restaurare a dictaturii.
În alte state comuniste foştii disidenţi au ajuns după 1989, rapid, în vârful ierarhiei. De pildă în Cehoslovacia lui Vaclav Havel. În România s-a impus iliescismul.
Că în societatea românească mai proliferează şi în prezent aberante atitudini pro-ceauşiste şi pro-comuniste e aiuritor, dacă se ţine cont de catastrofa provocată între Carpaţi şi Dunăre de totalitarism, fascism şi comunism în genere, şi de Ceauşescu şi de poliţia lui politică în mod special.
Or, nu mi se pare defel întâmplător faptul că puciul din vara anului 2012 a avut loc în condiţiile în care, potrivit unor sondaje, s-au înregistrat în România majorităţi nutrind nostalgii pro-ceauşiste.
La fel de puţin aleatorie e propulsarea la vârful unor importante instituţii culturale româneşti a unor foşti securişti, ori turnători ai securităţii precum şi a unor cercetători ori manageri prea puţin aveniţi.
Sunt, desigur, salutare conferinţe de separare a apelor în care se face distincţia dintre luptătorii anti-comunişti (din munţi) şi extremiştii de dreapta dintre ei, precum cea pe care a fost invitat s-o ţină, la Bucureşti, la 18 aprilie, germano-românul William Totok, sub egida IICMR şi a Institutului Elie Wiesel.
Dar, în genere, se degajă impresia că, la Bucureşti, s-ar substitui autenticul anti-totalitarism, promovat de pildă de fosta conducere a IICMR, pe vremea când şeful său onorific, profesorul româno-american Vladimir Tismăneanu încă nu fusese dat afară, cu un anticomunism care, dacă facem abstracţie de conferinţa lui Totok, pare, prin comparaţie cel puţin, de faţadă. Integral la Deutsche Welle.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna dimineata 🙂
din pacate ptr. noi, ptr. Romania, “obscenitatea publica” cu Adrian Nastase continua, se incearca transformarea in erou national si “victima” a sistemului.Expunerea mediatica si prezentza in lumina reflectoarelor a puscariasului AN, va aduce un prejudiciu Romaniei greu de recuperat.
Este incredibil cat de jos am ajuns ca natie 🙁 Ptr. asta ar tb sa “multumim din inima partidului” in general si in particular Pivniceresei.
Buna Dimineata mar 🙂
din nefericire, toti avem certitudinea ca mai jos nu se poate cobora, si de fiecare data realitatea ne contrazice 🙁
Bun gasit
ca in povestea cu un pesimist si un optimist: mai rau de atit nu se poate, zice primul, ba se poate, zice al doilea. Iar astia ai nostri ca (si) coniferele au resurse la greu, pe masura lacomiei de orice
Buna dimineata arrletty,
nu trebuie sa-ti explic tie, dar se poate muri si de indigestie grava. S-a mai intamplat! Vezi ce a patit cetateanul Nastase 😆
http://www.evz.ro/detalii/stiri/ancheta-de-amploare-a-dna-la-varful-loteriei-romane-1033741.html
eheeee, mai e mult pina departe…
Salut
Da – Un an fara nimic.
Daca aduni si scazi vezi ca rezultatul de de suma nula. Ne-am agitat si noi si ei a fost revolta mare in borcanul de iaurt, cu virtejuri si cocolase ametitoare, am scris si au scris , am protestat si au protestat si de la distanta privit suntem tot aia…. doar un an mai batrini si un pic mai caraghiosi;.
Poporul merge pe drumul lui, hrebenciucii pe drumul lor. doar ca s-a inversat sensul: acum ei sunt caii si noi suntem cainii
Salut,
intr-o lume schimbatoare, trendurile se mai inverseaza. O sa ia niste timp, dar pana la urma o sa se intmple, sper.
Sigur ca se va intimpa. Ce urmeaza dupa cuaternar ?
Tsunami! si nu cuaternar ci cutremur !!!
o zi buna tuturor.
Buna Sare
‘neata buna. Idem si ziua.
1.nashpa. Oricum o dai tot te critica cineva;
2.de parc-ar fi singurul. A zis bine MRU: stabilitatea stagnarii;
3.mi se pare corecta observatia. Daca rss moldova ar fi fost in UE, rss transnistria ar fi ridicat pretentii;
4.parafrazand: obsceni au fost, obsceni sunt inca… si-or fi in neamul romanesc…. Mai ales acolo in frunce. Ca paduchii;
5.6.de ce le-am pus impreuna? Ehh… las’ ca nu e greu. ZF ma obisnuise cu un continut quality. In acel articol se cam bate campii. Calapodul e asemanator cu cel al guzganianului de la 2.;
7.in urma cu ceva vreme credeam ca incercarea de demolare a miturilor comu’iste e o dovada de incremenire-n proiect. Poate mai bine spus e ca speram. Iata cum te obliga realitatea sa revii cu zgaibaracele pe tarana.
Faza cu loteria era la mintea cocosului. Fondul special care se creeaza din cotizatiile celor care spera intr-o viata mai buna alimenteaza direct contul aflat in pixul intaiului dintre gubernatori 😉
Buna Ken,
Multumesc pentru sinteza 🙂
Cu placere 😉 … dar am avut stimuli 😛
Cam suspecta tacerea din Korea. Sper sa nu-l impinga pacatu’ s-apese “pa boton” taman pe 1 mai.
Buna 🙂
ai cumva un glob de cristal 😆 Doamne fereste, ptr. ca timpul si vremurile ne dovedeste cu prisosintza ca este plina lumea de nebuni 🙁
Ar fi fost bun un glob d-ala. Pffff… The Economist ar fi dat faliment. WSJ pornea in pribegie impreuna cu The Guardian. Iar BBC ar fi fuzionat cu The Sun si cu The Sunday Times. Asadar… mai bine ca n-am. Da’ un pestisor as vrea 😛
Daca_chiar are de gand s-o faca… acea zi are suficienta incarcatura si simbolistica internationala 😉
Daca tot ne este livrat AN pe post de “victima politica” a capitalismului de cumetrie, merita citit editorialul lui Cristoiu.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/romania-lui-cristoiu-o-premiera-mondiala-romaneasca-aclamarea-unui-puscarias-la-congresu-1.html
Da, e bun!
L-am citit si am sa-l si citez in editorialul de dupa amiaza 🙂
eu stiu? Inteleg ca au mai miscat niscavai rachete!
hi hi hi… ti-a facut-o si tie cu reply 😀
Oare sa fie asa de nebuni 🙁 Din pacate oameni cu probleme la mansarda sunt si la noi, saptamana asta l-am auzit pe unul la RRA care nu cred ca era cu toti “boii acasa”, aproape ca era de acord cu ce se intampla in Coreea de Nord, facuse si o calatorie in zona.
Buna Mar.
Sinteza ( 😛 ): …momentul despre care confratele mele gazetăriţe, băutoare de tutun şi mîncătoare de pizza la miezul nopţii, ar spune direct, frust, că a fost pișăcios…
cinic omul si tu repede cu sinteza 😀 Am ras cu lacrimi 😛
Pai… pișăcios sau nepișăcios concluziile sunt nashpa. Am observat prin comentarii niste paralele facute cu dej si cizmaru. Doar ca asa se-ntampla cand “priceperea” iti da ghes fara sa mai uzezi ratiunea (nu de alta da’ poate se strica). Atat dej cat si cizmaru nu erau, citez: liberati conditionat. Atat dej cat si cizmaru au ajuns mahari dupa parnaie. condamnatul-eliberat-inainte-de-termen a fost mahar inainte. Dar stii ceva? Daca tot fac ei paralele de dragu’ condamnatului macar de-ar avea parte de tot. Sunt sigur ca_condamna… pardon, mai-marii armatei vor fi obligati sa traga la sorti postul de sef al plotonului. Ba chiar si componenta 😉
buna ziua
zf,ce spune d-na niessner
in 2010 ,romania era la 33 pct fata de media EU;de unde o fi scos 42 pct???
si daca tot vorbeste de imbalante,de ce nu pleaca de la puterea de cumparare?
iar chestia cu salariul de 15 pct si productivitatea de 38 pct( parca) e de-a dreptul aiuritoare;
singura explicatie ar fi ca d-na vrea sa ” impacheteze” frumos investitiile erste in romania si sa le vanda cat mai bine;
ca vorbim de dezvoltare: din 94,cred,exista un studiu al bnr care definea ca ” sectoare strategice” : agricultura cu procesarea( mai ales procesarea),turismul si IT;
idiotul ala de vosganian si sefii lui la fel de idioti,ar putea sa se uite pe chestia aia
asta imi reaminteste de multele milioane de euro cheltuite ca sa se stabileasca autostrazile ” necesare ” romaniei;daca cineva avea curiozitatea sa se uite pe un plan al iptana din 1967-da,1967, vedea ca e la fel de actual azi,cum va fi si peste 10 ani;
cele de mai sus demonstreaza inca odata ca nu suntem in stare sa ne tinem de tgreaba;doar gargara si fushareala si rezultatul il simtim toti;
e mai ” ieftin” sa barfim la carciuma-mai nou pe bloguri-decat sa punem osul la treaba
cat de actual e cioran!!!!
@kenwood -n corea
cred ca sunteti tanar;e tipic ” propagandei comuniste”-de altfel aplicata cu succes si azi de usl;
crezi teme pentru ” uz intern”si exploatezi la maxim nimicuri
au facut-o ca trebuiau sa aniverseze 15 aprilie,ziua de nastere a ” fondatorului”; au plimbat ceva rachete,au reamintit doctrina chiuche,l-au preamarit pe fondator ,au aratat continuitatea si necesitatea nepotului… gata
Sunt constient de ceea ce spuneti, intamplator. De acord ca “agitatia” trebuia sa fie maxima pt a “legitima” mostenitoru. Sau viceversa: mostenitoru s-a agitat ca sa-si legitimeze existenta. V-as ruga insa sa nu uitati ca i-a gonit pe ambasadori. Pot intelege propaganda interna si chiar daca sunt tanar, dupa cum spuneti, am apucat destula si p-aici ca s-o pot recunoaste. Faza e ce face cu externu’. Ok, a fortat mana unora incercand sa obtina oaresce chestii. Failed cu brio, pe linie. Cred ca va trimite doua “sburatoare” fara incarcatura nucleara. E drept c-asa pare intr-o logica pe masura. Dar daca n-o face il halesc aia din prima linie a partidului. Dezvoltand: poate ca aia l-au impins de la spate sa intre-n corzi, anticipand rezultatul, pt ca dupa ce-l matrasesc sa se arate lumii ca fiind “reformisti” si intelepti. Am mai vazut filmu’ 😉
S-a trezit si nulitatea
Doamne fereste de mai rau 🙁 – “Ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu, afirma ca situatia economica din Romania “nu este in cea mai buna forma”
http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-14662046-relu-fenechiu-situatia-economica-nu-este-cea-mai-buna-forma-crestere-reala-buzunare-din-2014.htm
merita sa vezi interviu si sa-l asculti pe gunoias cum pronunta fara sa-i tresalte nici un muschi: fier vechi, vandut la fier vechi, cei care au furat samd.
vorbesc despre intreviul de pe postul ProTembel.
Sunt ani buni de cand nu ma mai uit la ProTembel si nu numai. In plus gunoiasi este ptr. mine zero barat, un penal dovedit si neascuns.
Și idiot. Întrebat de către papagalii aceia care se dau interviatori la Pro Tembel, dacă este vinovat, Fenechiu a răsouns: “Niciun HOȚ nu spune că a comis o faptă”
http://www.thesun.co.uk/sol/homepage/news/4886691/Woman-performs-online-sex-shows-in-village-shop-in-Greatham-Hampshire.html
no comment
Postare noua
Politică de weekend – Cetăţeanul Năstase şi pisica lui Schrodinger