Barbarii (8) – Avarii
| 19/04/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Avarii au constituit timp de două secole o putere militară de temut între Imperiul Franc şi Imperiul Bizantin, ocupand teritorii intre bazinul Marii Negre si teritoriile de astazi ale Serbiei si Austriei. Putin este cunoscut despre acest popor migrator originar probabil din Asia Centrală, a cărui limbă facea parte din grupul de limbi turcice. Din nefericire lucrurile sunt departe de a fi certe. Existand mai multe teorii, mai toate divergente. Unii istorici, care se bazează pe manuscrise chinezeşti, presupun că avarii erau o populaţie de origine indo-europeană, provenită de pe un teritoriu la sud de teritoriul Afganistanului de azi. Potrivit acestor cronici chinezeşti, avarii ar fi fost o ramură a poporului vorbitor al unei limbi indo-europene şi având numele chinezeşti Yüe-tschi sau “Cücen.” Dupa aceste cronici, avarii au fost o perioadă vasali popoareleor proto-mongole care trăiau în stepele din Asia centrală. Există speculaţii şi pe seama unei prezumptive origini fino-ugrice a avarilor. In ultimii ani, tot mai mulţi cercetatori inclină să creada că avarii au fost o populaţie altaică de tip turcic.
Alţii susţin teoria potrivit căreia originile avarilor ar fi fost cele mongole. O a treia teorie afirmă că avarii ar fi fost un popor turcic, de tip altaic. Cert este faptul că această populaţie migratoare a fugit din Asia Centrală după o serie de războaie cu o populaţie numită de istorici “turcii albaştri“. În drumul lor spre Vest, avarii au urmat traseul folosit şi de ceilalţi migratori vreme de milenii. Ei au trecut Munţii Urali, apoi au străbătut stepele nord-pontice. În sursele bizantine, avarii sunt menţionaţi prima dată în cronica lui Priscus, din secolul al V-lea.
Acest Priscus Rhaetor (Priskos), a fost primul care a scris despre tribul avarilor din vestul Siberiei. Priscus susţine teoria conform căreia originea lor este din zona lacului Balhaş, aşa cum sursele chinezeşti susţin înrudirea cu triburile Hua. Potrivit lui Priscus, avarii şi hunii au fost forţaţi de sabiri să se mute spre vest, până spre Volga, menţionănd comunităţi avare pe teritoriile din estul Europei.
Migraţia avarilor spre centrul Europei a fost rapidă, sub presiunea altor triburi, probabil turanice. Avarii intra în Europa în anul 557, iar în anul 560 s-au ciocnit de triburi hune şi bulgare din nordul Mării Negre. În 562, sub conducerea hanului Baian, avarii ajung la Dunăre şi cer de la bizantini plaţi pentru a pazi malul de nord al Dunarii, cerere însă refuzată de împăratul Iustin II (565-578). În 567, împreună cu longobarzii, avarii cuceresc regatul gepizilor, situat pe teritoriul Transilvaniei. Teritoriul transilvan devine pentru avarii crescători de animale o regiune preferată în timpul verii. La mijlocul secolului al VI-lea, avarii ocupă Câmpia Panonică, obligand populatia slavă sa plăteasca tribut. La est, avarii înfrâng triburile slave ale anţilor dintre Bug şi Nistru. Avarii au reuşit, până în 573, să îşi construiască un imperiu imens, care includea şi stăpânirea asupra Transilvaniei. În aceste condiţii, avarii au intrat în conflict cu celelalte două mari imperii, cel bizantin şi cel al francilor. În anul 626, de exemplu, aliaţi cu perşii, avarii au asediat Constantinopolul. Acest asediu a marcat apogeul puterii avare.
Liderul suprem al avarilor era kaganul (hanul), care era si autoritatea religioasă supremă. Rangul următor la nivelul puterii politice îl reprezenta tudun-ul. Alte ranguri importante: yug(u)rus, tarkan (tarhan), kapkan (kaphan), katun (sotia kaganului).
“Prisăcile” avare în Transilvania – Aceste întărituri, de sorginte avara, care au avut organizări de trib bine configurate și în Transilvania au fost consemnate sub nume de “presaka” (“prisăci”). “Prisăcile” avare erau zone împădurite lăsate în paragină, prevăzute cu locuri supravegheate de trecere, denumite porta (poartă), clusa sau kapu (poartă pe maghiară și turcă), fiind apărate de grupuri militare.
Prisăcile erau dispuse pe un aliniament natural ușor de apărat și întărit prin plantarea de vegetație deasă, șanțuri, întârituri din stâlpi de lemn. Unii istorici români opinează că prisăcile ar fi fost opera avarilor, în timp ce alții, adepți ai protocronismului, le atribuie formațiunii statale a voievodului Gelu. [ Vezi prima opinie, a doua opinie nu merita mentiune bibliografica – Doina Ciobanu, The role of salt deposits in the political-military history of the Carpatho-Danubian space in the 1st-13th centuries. In: Studia Antiqua et Archaeologica, IX, Iași (2003). ]
Tezaurul de la Sânnicolaul Mare
Tezaurul de la Sânnicolaul Mare, descoperit la finele sec. al XVIII-lea şi compus din vase de aur, ce vădesc tehnică înaltă de orfevrerie, se presupune că a aparţinut avarilor. Tezaurul de la Sânnicolaul Mare este compus din 23 de obiecte din aur, în greutate totală de peste 10 kilograme, provenind din perioada medievală timpurie. Este considerat unul dintre cele mai importante tezaure de la începutul evului mediu european. După descoperirea şi după recuperarea sa de către autorităţile vremii a fost inclus în colecţia Curţii Imperiale austriece. În prezent se află la Kunsthistorisches Museum din Viena. Cele 23 de piese ale tezaurului, în greutate de 9.925 grame, eterogene ca formă şi execuţie stilistică, sunt confecţionate din aur cu o fineţe variind între 12 şi 22.
Pe teritoriul Romaniei de astazi au fost descoperite morminte si obiecte atirbuite avarilor la Sînpetru German, Felnac, Peregu Mare (jud. Arad), Dumbraveni, Cipau, Valea Larga (jud. Mures), Unirea (jud. Alba), Corund (jud. Harghita), Ocnisoara si Ocna Mures (jud. Alba), Turda, Câmpia Turzii, Sic (jud. Cluj) si Ocna Dejului.
***
Slavii, tributari regatului Avar se răscoală în 623-624 sub conducerea negustorului franc Samo, reusind sa se elibereze de sub suzeranitatea avara, și astfel începe declinul regatului avar. Aceste atacuri contra avarilor sunt continuate de bulgari, croați, celelalte popoare slave din Balcani. După cca. 670 pe teritoriile stăpânite de avari se stabilesc membrii uni alt popor migrator, turanic, venit si el dinspre est, noii veniți s-au integrat în societatea avară pasnic si fara probleme sociale care au ramas in memoria istorica Unii istorici, ca de exemplu arheologul maghiar Gyula László presupun că aceștia ar fi fost secuii (vezi “teoria dublei cuceriri”, “kettős honfoglalás”).
Sub presiunea francilor, și în urma înfrângerilor militare suferite, avarii acceptă să se creștineze. Regele lor se botează după ritualul catolic, luându-și numele de Avram. Imperiul Avar însă nu a putut fi salvat nici prin aceste măsuri importante. În anul 803 hanul Krum al bulgarilor stabiliti la ud de Dunare învinge armata avarilor. Bulgarii, încă necreștinați, ocupă regiunile sudice ale fostului imperiu avar, îndeosebi Transilvania de Sud (cunoscută pentru minele de metale inclusiv pretioase și sare) și teritoriul Voivodinei din Serbia de astăzi.
Avarii vor fi invinsi si asimilati in Europa de catre Carol cel Mare, care întemeiază în anul 800 în estul Imperiului Franc Marca (regiune) Avară, situată pe teritoriul de astăzi al landului austriac Carintia. Avarii nu total, ei fiind amintiți până în 950 ca plătind impozite în regiunea aparținând Croației de astăzi.
Bibliografie, citate si lecturi ulterioare:
Curta, Florin. Southeastern Europe in the Middle Ages, 500-1250. Cambridge Medieval Textbooks 2006. Carte fudamentala scrisa de un academic roman din Statele Unite. László Makkai & András Mócsy, editors, 2001. History of Transylvania, II.4, “The period of Avar rule“
Paragraful urmator este inexact si tendentios:
“The archaeological data on settlements in the 5th and 6th centuries indicate that along the Northern and Eastern Carpathians, an uninhabited and uninhabitable forest had spread in a swath that was, on average, some 120 kilometres wide (and as much as 150–200 kilometres wide in certain areas). For an entire people and its livestock, this zone would have been virtually impassable even if it had not included, in the middle, a 80–100 kilometre-wide mountain barrier with an altitude ranging from 1500 to 2000 {1-220.} metres. The situation in Transylvania could be extrapolated from the valleys of the Upper Tisza and Lower Szamos rivers: from the beginning of the 6th century, there is no archaeological trace of human life in that region all the way to the Tiszafüred-Nyíregyháza-Debrecen line.”.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Cinci întrebări:
– cultura vinului la noi s-a dus naibii o dată cu venirea avarilor şi căderea statului gepid?
– totuşi, în sângele cărui popor se presupune că au rămas mai mult? la croaţi sau la austrieci în Carinthia?
– ce erau sabirii? de i-au păfugat şi pe huni şi pe avari
– unde intră slavii în ecuaţie? de când am început să ne amestecăm cu ei, după căderea gepizilor sau înainte? din textul tău rezultă că la venirea avarilor slavii erau deja instalaţi la vest şi la est de noi; sau după căderea avarilor au început să se instaleze pe aici? cu Krum a început slavizarea sau cu sârbii?
– strămoşul Menumorut ar fi fost avar?
Şi o precizare: dragii de austrieci scriu mare tezaurul de la Nagyszentmiklós şi mic-mic într-o notă de subsol “heute, Sânnicolau Mare, Romania”
“a cărui limbă facea parte din grupul de limbi turcice” – unde s-au păstrat mărturii despre limba lor?
Incet si metodic,
1. Sabirii au fost o federatie de popoare turcice cunoscuta sub numele de turcii albastri sau Gokturks / Kök Turks care au ocupat diferite zone inclusiv zona de sud a Siberiei. Probabil numele Siberiei este legat de numele acestui popor / federatii.
2. Slavii intra in ecuatie imediat dupa rascoala condusa de Samo, atunci prind curaji devenind mai putin “domestici;
3. Cred ca vita de vie a disparut mai devreme putin imediat dupa retragerea romanas, cand populatia ramasa a inceput sa devina cvasi-migratoare din cauza invazilor
4. Probabil avar sau peceneg. Eu tind sa cred ca a fost peceneg. Vedem noi mai tarziu de ce 🙂
Nu prea avem marturii legate de limba lor. Cateva inscriptii si cateva cuvinte prezente intr-un imn de slava regelui Pipin care le-a tras o “bataie serioasa”, de fapt anihiland regatul lor. Imnul se numeste “De Pippini regis Victoria Avarica”.