O istorie a băncilor şi a bancherilor (2) Bancherii regilor
13/04/2013 | Autor theophyle Categorii: Economie, Magazin Istoric, Ziarul de Duminica |
Religie și banking, secolele XII-XIII
Interdicția creștină de a percepe dobanda oferă în cele din urmă o oportunitate pentru bancheri de alte religii. Progresul si prosperitatea europeană au nevoie de finanțare pentru a se reconstrui si a reveni dupa perioada “neagra” de la inceputul Evului Mediu. Evreii , carora le-a fost interzisa majoritatea ocupatiilor sociale, vor furniza această cerinta de atunci si pana in zilele noastre. Succesul lor, acuzele de deicid si vizibilitatea lor extrema ca o religie diferita le vor aduce multe pericole de-a lungul timpului.
Același lucru se poate aplica si unui alt grup, Cavalerii Templieri, care timp de câțiva ani au reusit să devină bancheri extrem de puternici. Cavalerii Templieri, de asemenea, un ordin militar-religios exclusivist, cu ritualurile particulare, cad cu ușurință pradă zvonurilor, suspiciunilor și persecuțiilor, pana la anihilarea lor totala. Nevoile de finantare vor fi satisfacute de crestini printr-o inventie ciudata care rezista pana in zilele noastre. Inventatorii si primi profitorii acestei inventii, au fost zarafii nordului italian – lombarzii.
Bancherii regilor Europei, secolul al XIV-lea
La sfarsitul secolului al XIII-lea, bancherii din nordul Italiei, colectiv cunoscuti sub numele de lombarzi, înlocuiesc treptat pe evrei în rolul lor tradițional de creditori pentru cei bogați și puternici. Aptitudinile de afaceri ale lombarzilor ating apogeul cand inventeaza contabilitatea dubla, contabilitatea cu dubla-intrare (debit – credit). Aceasta . contabilitate “creativă” le permite să evite păcatul creștin al cametei ; dobânzile la un împrumut sunt prezentate în conturi, fie ca un cadou voluntar pentru binele facut sau ca o recompena a debitorului sau pentru riscul asumat de creditor. Centrele importante ale zarafilor (bancherilor) lombarzi sunt Siena, Lucca, Milano și Genova. Florența o sa fie totusi cel mai important centru bancar pentru aproape un secol. Florența avea toate avantajele posibile, inclusiv moneda-forte a timpului – florinul de aur. Primele monede cunoscute pe numele de florin de aur au fost bătute în 1252. Florinul devine repede moneda recunoscuta peste tot in Europa, respectata și de încredere.
Prin secolul al XIV-lea, două familii din oraș, Bardi și Peruzzi, devin liderii serviciilor financiare din Italia si toata Europa. Bancile Bardi și Peruzzi asigura colectarea și transferul de bani al marilor puteri feudale, fiind si administratori financiari ai papalitatii. Ei facilitau comerțul prin asigurarea unor comercianți cu cambii, prin care banii plătiti de către un debitor într-un oraș pot fi plătiti unui creditor, care prezintă documentul în altă parte (un principiu cunoscut în prezent sub forma de scrisoare de credit).
Capacitatea bancherilor lombarzi si apoi florentini să îndeplinească aceste functii si servicii a fost bazata pe numărul de sucursale Bardi in afara Italiei. În secolul al XIV-lea, familia are birouri în Barcelona, Sevilla, Mallorca, Paris, Avignon, Nisa și Marsilia, Londra, Bruges, Constantinopol, Rhodos, Cipru și Ierusalim.
Pentru a adăuga la sentimentul de putere (si mai tarziu pierzanie) al Florenței, mulți dintre conducătorii Europei au fost puternic îndatorati bancherilor orașului. Asta, pe termen scurt, a dus la căderea bancherilor.
Bancherii florentini fac imprudenta de a-l finanta pe Edward al III – lea al Angliei incepand cu anul 1340 in razboiul cu Franta, cunoscut in istorie ca “Razboiul de 100 de ani”. Edward al III – lea este puternic îndatatorat Florenței, după ce a împrumutat 600 de mii de florini de aur de la Peruzzi și alti 900 de mii de la Bardi (echivalentul cumulat ajunge astazi la cam 400 de milioane de Euro). În 1345, Edward al III – lea sisteaza platile catre florentini, ducand astfel ambele banci florentine la faliment.
Florența, ca un centru bancar mare, reuseste sa supraviețuiasca chiar și acestui dezastru. O jumătate de secol mai târziu, averi mari sunt din nou făcute de către bancherii finanțatori ai orașului. Alte doua mari familii proeminente apar în secolul al XV-lea, Pazzi și Medici; despre aceste familii si alte dinastii in articolul viitor.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul ]
salut! te rog frumos, pentru istoriile in episoade, poti sa lasi un link activ catre cele precedente? ar fi de mare folos! multumesc frumos si toate cele bune!
Salut
Sus, ai pagina denumită Magazin Istoric (printre altele). Click şi voila 🙂
Salut Visparule,
Vezi sus in partea dreapta a ecranului sub titlul “Din aceeasi serie” ai linkul la toate postarile legate de postarea actuala.
ah. scuze, nu bagasem de seama, eu m-am uitat doar in in partea de jos a articolului, fara sa ma uit la bara laterala din dreapta.
Multumesc .
Se confirma ca tot aurul e cheia succesului . Din mosi stramosi 🙂