Ziarul de Duminica – 20 martie
| 20/03/2016 | Autor Cetatean Categorii: Ziarul de Duminica |
Buna dimineata intr-o zi de duminica, 20 martie. Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamanii in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Tudor Zarojanu. Contributors. La o despărţire
Ce s-ar mai putea spune acum despre profesorul Solomon Marcus? Răspunsul e: totul! Totul este de spus! Măcar acum! Știți de ce am folosit de două ori cuvântul “acum”: pentru că abia acum cea mai mare parte a României a aflat că a existat Solomon Marcus. Dar nu și cu ce se ocupa! E foarte bine că presa – ce-a mai rămas sub acest blazon, cotat drept a patra putere în stat… – știe și spune că profesorul s-a luptat pentru o educație românească de calitate. A fost, indiscutabil, în ultimii ani, preocuparea sa principală. Dar nu singura și, mai ales, nu prima! Dacă tot îl descoperim, ca pe atâția alții, doar după ce s-a stins din viață, atunci haideți s-o facem ca lumea, adică începând cu începutul. Începutul sună așa: Solomon Marcus a fost ultimul mare enciclopedist român. Prin comparație cu predecesorii lui, de la Dimitrie Cantemir, prin Bogdan Petriceicu Hașdeu, până la profesorul lui, Grigore Moisil, Marcus a avut șansa – dar a și știut s-o folosească! – de a fi contemporan, în plină putere creatoare, cu două fenomene extrem de importante, mai ales pentru cineva cu înclinații enciclopedice: Internetul și transdisciplinaritatea. Când a apărut Internetul, Solomon Marcus avea 68 de ani. Cam ce vă propuneți să faceți după 68 de ani și ce șanse vă acordați să învățați ceva cu totul nou – cum ar fi o limbă străină sau conducerea unei mașini – după această vârstă? Ei, bine, el a devenit una cu rețeaua mondială de calculatoare. Când am avansat o dată ideea ce ne-am face dacă ar cădea Internetul, mi-a scris disperat: Nu mai vorbiți despre așa ceva, că mă sperii! În urmă cu aproape 14 ani, când s-a născut băiatul meu cel mare, profesorul Marcus a fost unul dintre primii pe care, fericit, i-am sunat. După ce m-a felicitat, m-a întrebat total pe neașteptate: “Și spre ce vă gândiți să-l îndreptați?” Am înlemnit. Copilul avea o zi. Aproape cu teamă, am îngăimat: “Nu credeți că e cam devreme!?” Mi-a răspuns foarte serios: “Nu!” Știți cum e: rareori ești atât de inspirat cât ți-ai dori. Atunci am fost! “Spre transdisciplinaritate!”, am spus. Profesorul a fost încântat. Integral pe Contributors
Cosmin Zamfirache. Adevarul. Povestea nespusă a Războiului de Independenţă al României. Bătăliile au fost câştigate de eroismul unor ţărani lăsaţi flămânzi, goi şi fără decoraţii
Istoricii din Botoşani au scos la iveală din arhive scrisori şi documente care prezintă o altă faţă a Războiului de Independenţă. Dincolo de luptele din redute, de cifre şi de întreaga literatură care a descris romanţat evenimentul în culori eroice, războiul a avut şi laturi întunecate pentru soldaţii simpli şi pentru familiile lor rămase acasă. Războiul a rămas în memoria posterităţii în special prin eroismul armatelor române, prin cucerirea redutelor Griviţa şi Plevna, dar şi prin personaje romantice cântate de poeţi ca Vasile Alecsandri sau zugrăvite de pictori precum Nicolae Grigorescu. Documentele scoase la iveală de istoricul botoşănean, printr-o muncă titanică prezintă realitatea războiului, în care eroii prezentaţi romantic de artişti devin oameni în carne şi oase care suferă şi trăiesc în condiţii grele. În documente apare viaţa plină de privaţiuni din spatele frontului, discuţiile sincere dintre combatanţi, dar şi aspecte inedite de viaţă cotidiană. Apar chiar şi nedreptăţile sociale şi frustrările eroilor adevăraţi aruncaţi la coşul de gunoi al istoriei, cărora le-au luat faţa beizadelele acelor vremuri. „Am încercat să reconstitui, pe baza documentelor de la Arhivele din Botoşani, un tablou real, fără înflorituri, a ceea ce s-a întâmplat atunci, în acel moment crucial pentru viitorul României moderne. Sunt de la scrisori cu conţinut personal, umane, încărcate de emoţie, până la documente oficiale. Este o cronică plină de viaţă, nu este nimic artificial, bombastic. Este realitatea, chiar dacă uneori crudă, nedreaptă şi dureroasă“, spune istoricul Ştefan Cervatiuc. De altfel el a reuşit să publice aceste documente într-o lucrare intitulată „Contribuţia fostelor judeţe Botoşani şi Dorohoi în susţinerea Războiului de Independenţă“. „Curcanii“ lui Alecsandri erau flămânzi, despuiaţi şi de multe ori îşi făceau rost singuri de hrană, căutând prin curţile bulgăreşti sau prin rămăşiţele forturilor otomane. „Trupele sunt obosite nu numai de marş, dar şi de privaţiuni şi lipsă de hrană mai cu seamă. Este mai mult decât urgent trimiterea de pesmeţi, cel puţin 300 mii kilograme, căci marşurile se vor face, dar oamenii vor cădea de osteneală fără hrană. Este imperios trimiterea de cojoace fiind unii oameni de tot goi“, scria şeful statului major, colonelul Fălcoianu către ministrul de Război, pe 22 decembrie 1877. Integral pe Adevarul. Cititi si cateva fragmente din jurnalul lui Carol I, pe Romania Libera
Clarice Dinu. Gandul. Nu ştiu ce a fost într-o viaţă anterioară Iohannis, dar în asta e sigur român
În ţara în care copii mai mor înecaţi în latrinele şcolilor, Klaus Iohannis vrea să-şi ia stropitoare de peste jumătate de milion de euro la Cotroceni să nu mai ajungă probabil la el mirosul de rahat. Ghinion, cum ar spune preşedintele „României educate”, scrutând cu privirea fix până în gardul Palatului Prezidenţial. Nu ştiu ce a fost într-o viaţă anterioară neamţul Klaus Iohannis, dar cu siguranţă în aceasta este român. Tocmai ce-am aflat miercuri că preşedintele are nevoie nu de o aeronavă, ci de o „flotilă prezidenţială”. „Practica europeană este să aibă flotile între 3 şi 5 aeronave, practica europeană de la care nu putem să ne abatem”, a anunţat ministrul transporturilor, Dan Costescu. Problema s-a discutat şi în CSAT: „Acolo am făcut o prezentare a comisiei numite, care este planul nostru de acţiune. Nu s-a vorbit despre bugetare, decât că avem un punct fix – rectificarea bugetară. Guvernul anterior nu ne-a lăsat un buget şi nici nu avea cum pentru acest lucru, iar comisia nu era activă când s-a stabilit bugetul acesta”. În discuţiile de până acum despre aeronava prezidenţială preţurile vehiculate au fost între 10 milioane de euro şi 56 de milioane, cât pusese Guvernul Ponta într-un proiect de lege. Ori cinci, să facă ministrul Costescu socoteala. O altă urgenţă dinspre Cotroceni ne-a fost adusă la cunoştinţă joi. Preşedinţia vrea să cumpere pentru curtea Palatului Cotroceni un sistem de irigaţii a vegetaţiei în valoare de 2,8 milioane de lei cu tot cu TVA. Adică o stropitoare de 622.000 de euro şi a şi lansat în acest sens o cerere de ofertă pe sistemul public de licitaţii. Peste 100.000 de elevi învaţă în acest an şcolar în 28.000 de clădiri care nu au autorizaţie de funcţionare. Cea mai mare parte dintre ele au probleme cu toaletele. În anii trecuţi, în astfel de capcane mortale, şi-au găsit sfârşitul câţiva copii, înecaţi în dejecţii. Integral pe Gandul
Daniel Befu. Romania Libera. Episodul XII: Cine a sponsorizat Echipa de raliu a lui Ponta
Nicolae Dumitru (NIRO), acționarul majoritar al dezvoltatorului cartierului Central Residential Park SA, unde familia fostului prim-ministru Victor Ponta deține trei apartamente, este și proprietarul turnului de birouri unde și-a avut sediul multă vreme sponsorul echipei de raliu a premierului. Conexiunile duc spre un membru al Consiliului Concurenței și spre grupul de interese al lui NIRO. În mai 2009, în timpul guvernării PDL-PSD, președintele României Traian Băsescu a dat un decret prin care l-a validat consilier de concurență pe Dan Ionescu, fostul director executiv al cartierului de lux unde locuiește fostul prim-ministru. De cum s-a așezat pe fotoliul de membru al Consiliului Concurenței, Dan Ionescu, care este și în prezent pe această funcție, și-a schimbat în CV data nașterii, după cum a descoperit presa la acea vreme. Gestul poate avea o singură explicație: data nașterii o schimbi doar dacă vrei să nu fii identificat în cadrul firmelor în care ai fost acționar sau administrator. Dar tocmai această modificare m-a făcut să caut amănunte despre fostul director executiv al cartierului de lux. Am aflat, astfel, că Dan Ionescu a cumpărat în iunie 2006 o parte din acțiunile deținute în cadrul SRL-ului R Distribution Group de către Tribeca Distribuție SRL. Asociații majoritari ai Tribeca erau Pepe Berciu și Ion Andrei Biriș. Cei doi sunt distribuitorii mărcii de whisky “Jack Daniels“ în România (prin intermediul unei alte firme a lor, BDG Import). În 2006, Ion Andrei Biriș și Pepe Berciu au fost și parteneri de afaceri direcți cu NIRO ’95 Impex (acționarul majoritar al Central Residential Park), căruia i-au vândut majoritatea părților sociale deținute în R Distribution Group. Cei doi susțin, însă, că nu au făcut niciodată afaceri cu Nicolae Dumitru, deși datele de la Registrul Comerțului îi contrazic. În perioada 2003-2006, Berciu și Biriș au fost parteneri și cu Clitemnestra Volschi (administratorul cartierului de lux). Tot aceasta a fost și „secretar de ședință“ în firma New Global Investments, a trio-ului Udrea-Cocoș-NIRO). Iar Victor Ponta a fost totodată și avocatul cuplului Udrea-Cocoș. În mod bizar, patronii BDG Import spun că nu o cunosc și că nu au auzit niciodată de Clitemnestra Volschi, deși au derulat o afacere împreună. Integral pe Romania Libera
Armand Gosu. Revista 22. Plahotniuc detonează bomba Tănase
Ieșirea din paradigma geopolitică care a permis capturarea țării de un oligarh este singura șansă de a scăpa din mocirla în care băltește Republica Moldova de un sfert de veac. La 4 martie 2016, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a continuat seria de decizii stranii cu care a obișnuit atât Moldova, cât și cancelariile lumii, modificând condițiile de alegere a președintelui, cu câteva săptămâni înainte de terminarea, la 23 martie, a mandatului președintelui Timofti. Prin această hotărâre, Curtea anulează prerogativa alegerii președintelui de către Parlament, cu o majoritate de 3/5, adică 61 de voturi din 101, și redă cetățenilor acest drept. Așa cum era până în 2000, când s-a modificat Constituția, Moldova devenind atunci republică parlamentară, singura din Comunitatea Statelor Independente. Decizia de acum contrazice alte hotărâri „definitive“ ale Curții, dar nimic nu mai poate uimi în cazul Moldovei, unde singura certitudine este incertitudinea. Și totuși, în Moldova, locul unde viața bate filmul, Curtea a „corectat“ și situația de dinainte de 2000, ridicând vârsta președintelui la 40 de ani, în loc de 35. Întâmplător? Nu! În politica moldovenească nimic nu e întâmplător. Chiar dacă președintele Curții, controversatul Alexandru Tănase, se jura că nu știa vârsta la fel de controversatului politician Renato Usatîi, cel care conducea în sondajele de opinie la intenție la vot. Decizia din 4 martie a consolidat statutul Moldovei de fostă republică sovietică total imprevizibilă, contrastând dramatic cu fostele surate din Uniune, care se remarcă prin stabilitate și predictibilitate. Decizia Curții ar putea fi un veritabil game changer pentru scena politică, a cărei dinamică era dată de protestele antioligarhice, care au adunat într-un mare front comun forțe politice, civice care altădată stăteau pe poziții adverse. Liantul era ura față de Plahotniuc, personaj ieșit din subteranele lumii criminale, de sorginte ex-sovietică, care a luat în captivitate un stat întreg. Fenomenul nu este nou. Și în alte republici sovietice s-au produs evoluții similare. Integral pe Revista 22
Claudia Postelnicescu. Adevarul. SRI şi justiţia. Decizia CCR nr. 51 din 16.02.2016 şi resetarea unei paradigme
Se discută disproporţionat de mult despre SRI, Securitate şi servicii secrete, rolul lor în înfăptuirea justiţiei, în instrumentarea dosarelor penale, ca fiind un „câmp tactic”, despre ofiţeri acoperiţi în justiţie etc. şi rareori cu argumente raţionale, obiective, clare, ci mai degrabă cu emoţii, conspiraţii, scenarii sofisticate şi precizări de surse anonime „din sistem” sau jurişti anonimi consultaţi în dreapta sau stânga. Cred că după tot zgomotul şi furia din aceste ultime zile care au urmat deciziei Curţii Constituţionale (CCR) din data de 16 februarie, prin care a decis că sintagma „alte organe specializate ale statului” din art. 142 alin. 1 din C. Pr.Pen. este neconstituţională, fiind lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate în raport cu textul constituţional al art. 1 alin. 3 din Constituţie, care se referă la garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, putem să luăm argument cu argument şi să vedem the silver lining (partea pozitivă, dincolo de conspiraţii şi paranoia). Referitor la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate. Au circulat numeroase opinii juridice sau extra-juridice în spaţiul public, inclusiv o scrisoare pierdută a guvernului privind ridicarea acestei excepţii, care nu a mai ajuns la CCR. Pe scurt, guvernul nu putea sesiza Curtea Constituţională, iar Avocatul Poporului, după cum am văzut în motivarea CCR consideră articolul supus sesizării constituţional. Ridicarea excepţiei într-un dosar penal aflat în curs, în faţa instanţei de judecată, este însă firească şi legală, chiar dacă unii au apreciat că nu era un aspect relevant pentru soluţionarea cauzei. Însă noul cod de procedură penală, care reglementează aspecte procedurale, este de aplicabilitate imediată, inclusiv pe aspecte de nulităţi ale unor acte efectuate anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură penală, conform art. 3 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a C.Pr.Pen., care spune că: „Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare”, cu excepţiile prevăzute de lege. Integral pe Adevarul
Dorin Timonea. Adevarul. Secretele unui mare fizician român: „Tot ce am făcut a fost pentru a distruge comunismul“. De ce i s-a spus „rectorul“ închisorii Aiud
Printre sutele de intelectuali români care şi-au găsit sfârşitul în închisorile comuniste s-a aflat şi marele fizician George Manu. Acesta a fost arestat în 1948 şi implicat cu alte vârfuri ale intelectualităţii politice româneşti în aşa-zisul „proces al marii trădări naţionale“. Vocaţia de dascăl pusă în practică şi la închisoare i-a adus denumirea de „rector“ al „Universităţii Aiud“. George Manu a fost o figură deosebită în mişcarea naţională de rezistenţă de după al Doilea Război Mondial. A urmat Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, obţinând în 1925 două licenţe: în matematică şi în fizico-chimice. În 1926 a obţinut certificatul de studii superioare de chimie fizică şi radioactivitate al Facultăţii de Ştiinţe din Paris. A lucrat apoi la Institut du Radium (1927-1934), pregătindu-şi teza de doctorat sub îndrumarea celebrei Mariei Curie. În 1933 a susţinut teza de doctorat, cu menţiunea „très honorable”. A declinat oferta de a rămâne cercetător la Institut du Radium şi s-a întors în ţară, devenind asistent la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1935). A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 21 decembrie 1935. S-a remarcat printr-o puternică activitate anticomunistă, motiv pentru care a şi fost arestat în 1948 şi implicat, cu alte vârfuri ale intelectualităţii politice româneşti, în aşa-zisul ”proces al marei trădări naţionale”. Urmarea a fost o condamnare la 25 de ani muncă silnică. Replica sa la aflarea sentinţei a fost următoarea: „Nu am de ce să mă apăr. Tot ce am făcut a fost pentru a distruge comunismul. Îmi pare rău că n-am reuşit.” În momentul arestării, era profesor de fizică nucleară la Politehnica din Bucureşti, fiind considerat, alături de profesorul Horia Hulubei, unul dintre marii atomişti ai ţării. Se spune despre el că, după condamnare, ar fi fost vizitat la închisoarea din Aiud de un consilier sovietic care i-ar fi propus ca, în schimbul eliberării, să accepte să lucreze în laboratoarele din Uniunea Sovietică alături de un cunoscut atomist rus cu care el fusese coleg de studii în Germania. Dar profesorul George Manu a refuzat această ofertă, nedorind să lucreze pentru cei pe care îi considera duşmani ai României. Integral pe Adevarul
Dan Tapalaga. Hotnews. De ce nu e bine ca SRI a devenit organ de cercetare penala speciala
Dificila situatie. Numerosi oameni inteligenti, adepti ai gandirii autonome si critice, comenteaza perfect derutati problema supravegherii tehnice, cazuti intr-o stare de confuzie adanca. Am constatat cu totii dificultati reale de pozitionare din partea aparatorilor justitiei. Am mai vazut tendinta de a reactiona in extreme, reducand totul la argumentul pro sau anti DNA si SRI. Cei pro au vazut in decizia Curtii Constitutionale o catastrofa, dar n-au avut nimic de zis cand Guvernul a legiferat prin ordonanta de urgenta o monstruozitate. Cei anti au aplaudat CCR si au urlat isteric impotriva Guvernului dupa ce SRI a primit atributii de organ de cercetare penala speciala. Unde este insa adevarul? Cine are dreptate in toata harmalaia din care putina lume mai intelege ceva? Pentru a pricepe mai bine ce a facut Guvernul acordand SRI prin OUG statutul de organ de cercetare penala speciala e bine sa ne amintim cateva fapte esentiale. In intervalul 16 februarie, cand s-a anuntat decizia CCR, si 9 martie, data aparitiei motivarii, o armata de alarmisti a trambitat moartea anticoruptiei. Zile in sir au proorocit sfarsitul DNA sau au vociferat la televizor, decretand printre vaiete si suspine doliu national: judecatorii Curtii au asasinat anticoruptia cu decizia de a declara neconstitutionale interceptarile realizate de Serviciul Roman de Informatii. Pana la aparitia motivarii, toti acesti cavaleri ai apocalispei s-au transformat in purtatorii de cuvant ai unui SRI ingrijorat, dar prudent. Cu temele facute dupa scandalul de la inceputul lui 2015, cand George Maior a trebuit sa demisioneze in urma unor atacuri frontale la judecatorii Curtii, serviciul n-a mai lovit direct, ci a atacat prin interpusi. Fara a le contesta unor comentatori bunele intentii, multi au inghitit pe nemestecate toate exagerarile, toate gogosile si cifrele ametitoare (miliardul de euro necesari investitiilor in echipamente) livrate de SRI pe post de argumente in tentativa institutiei de a limita un mic dezastru. Integral pe Hotnews
Times New Roman. Lovitură grea pentru divinitate! Barnevernet i-a luat copilul lui Dumnezeu, pentru rele tratamente
Nimeni, nici măcar Dumnezeu, nu mișcă în fața Barnevernet, direcția pentru protecția copilului din Norvegia. Celebra divinitate tocmai a fost înștiințată de norvegieni că singurul său fiu, Iisus, va fi preluat de autorități și îi va fi căutată o nouă familie. ”Dumnezeu spune că el este prezent peste tot, deci inclusiv în Norvegia, așa că el intră sub jurisdicția Barnevernet”, spune inspectorul care se ocupă de caz. ”Iar modul barbar în care și-a tratat copilul, trimițându-l de bunăvoie ca să fie crucificat, nu lasă loc de interpretări: un astfel de tată nu merită să își crească propriul fiu.” Integral pe TNR
Va urez o duminica placuta! 🙂
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna dimineata ! http://www.ziare.com/stiri/justitie/ordonanta-interceptarilor-e-constitutionala-dar-trebuie-urmata-de-lege-o-justitie-dreapta-se-face-dupa-legi-clare-interviu-cu-prof-univ-deaconu-1413844
Buna dimineata 🙂
Tapalaga este si el aparatorul lui “vodă ce bun“, de parca dupa voda asta nu poate veni un altul nu la fel de bine intentionat. Ma enerveaza apelul la intarirea organelor (ca sa folosesc un cuvant drag organelor de partid si de stat) de represiune, care e de fapt in dauna modificarii pradigmei functionarii acestora. Vodă cel bun e o binecuvantare cat timp este vodă, necazul este ca viata continua si dupa asta, iar eu vreau ca orice vodă, bun sau rau, daca nu ma ajuta, macar sa nu se bage cu bocancii in viata mea.
Buna seara http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/fostul-sef-al-securitatii–iulian-vlad–si-a-turnat-tatal-la-partid-410731
Salut
Nici nu aveti habar cite gunoaie umane a avut socialismul in Romania . Promovati , diplomati ulterior si chiar cu doctorate (in general erau cu 4 clase primare , DUPA facultati au facut si scoala medie cu liceul la comasati. In doar 6 luni. ) . Avansati in grad , pensi marete , etc .
Va mai trece ceva timp pina sa se recunoasca JURITIC cit de criminal a fost regimul si pe ce scursori umane se baza in posturile cheie .
Dar asta exclusiv dupa funerarul solem de stat si cu onoruri militare la trecerea in nefiinta a tatucului Ion Iliescu .
Salut 😀
Si cu totii .. sunt patrioti rau de tot 😉
Leagănul ortodoxiei este Grecia, țara cu mănăstiri construite în taină de călugări prigoniți de către musulmanii care i-au ocupat! Dar Dumnezeu nu i-a lăsat! Sfinți ajutători, Athosul sfânt, credința lor, toate au fost întărite în timpul ocupație otomane. Acum este altceva. – See more at: http://www.nasul.tv/imigrantii-au-declansat-iadul-in-grecia-stau-peste-flori-pe-langa-casele-oamenilor-nu-se-mai-poate-iesi-in-parc-cu-un-copil-cu-un-animal-de-companie-cu-nimic/#sthash.iQJBCOgL.dpuf
buna dimineata!
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei-21-martie-mita-si-conflictul-de-interese-se-lafaie-la-ministerul-sanatatii/45174/