Ziarul de Duminica – 14 august
| 14/08/2016 | Autor Cetatean Categorii: Ziarul de Duminica |
Buna dimineata intr-o zi de duminica, 14 august . Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamanii in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Rodica Culcer. Revista 22. Inamicii domnului Dragnea
PSD se află în ofensivă împotriva inamicilor săi – care pot fi miniștri tehnocrați, dar, în fond, se numesc adevăr, transparență, profesionalism, stat de drept și corectitudine. Oricât l-am critica pe Liviu Dragnea, un merit tot trebuie să-i recunoaștem – acela de a-și identifica foarte corect inamicii. Din recenta campanie verbală lansată de liderul PSD la adresa premierului Cioloș și a miniștrilor neafiliați politic din guvern rezultă limpede că domnul Dragnea știe exact cine poate compromite imaginea partidului său în prag de campanie electorală: nu PNL, partid compromis prin nenumăratele complicități cu PSD și lipsit în acest moment de lideri și de viziune, ci miniștri care nu sunt împovărați de balastul partidelor politice decredibilizate și putrede și care au curajul și argumentele necesare pentru a demasca afacerile veroase ale foștilor demnitari PSD-iști, precum și incompetența lor administrativă. De la o vreme, miniștri tehnocrați au renunțat la discreția inițială și au ieșit la atac, punând PSD într-o lumină cât se poate de nefavorabilă. Astfel, ministrul Justiției, Raluca Prună, a respins dur atacurile de duzină ale fostului premier Victor Ponta, încheindu-și contraatacul cu o întrebare retorică memorabilă: „nu cumva meritam mai mult decât un rebut intelectual de acest tip?“. Mai grav însă pentru PSD este că doamna Prună a demascat manevrele politico-mediatice din spatele recentei revolte din penitenciare, iar Corpul de control al ministrului Justiției a întocmit un raport asupra privilegiilor de care se bucură mogulii și politicienii încarcerați. Și tot ministrul Justiției a promovat în guvern ordonanța care restrânge la un total de 20 numărul de zile cu care poate fi redusă pedeapsa cu închisoarea a așa-numiților „pușcăriași scriitori“.La fel de „periculos“ pentru PSD este și ministrul Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, care i-a pus la punct, cu argumente și cifre, nu numai pe logoreicul Ponta, ci și pe comisarul european Corina Crețu. Integral pe Revista 22
Denis Grigorescu. Adevarul. Acasă la Eugen Chirca, unul dintre partizanii grupării Arnăuţoiu: „La Jilava eram 140 de deţinuţi într-o cameră. La Piteşti am primit cele mai crunte bătăi“
Între 1949 şi 1958, în comuna argeşeană Nucşoara a fost organizată cea mai puternică şi lungă rezistenţă anticomunistă din Europa. Cei care au luptat împotriva regimului comunist au fost conduşi de fraţii Petre şi Toma Arnăuţoiu. Printre ultimii supravieţuitori se numără şi Eugen Chirca (86 de ani). Un drum până în Nucşoara, comuna-simbol a rezistenţei anticomuniste, este o experienţă specială, ce are parcă şi ceva iniţiatic în ea. Ca să ajungi la Nucşoara, treci mai întâi prin Corbi, o altă comună cu peisaje superbe şi oameni speciali, comună ce a dat mai mulţi partizani mişcării de rezistenţă. De cum părăseşti comuna Corbi şi intri în Nucşoara, peisajul se schimbă gradual. Drumul începe să urce cu curbe line mărginite de multă verdeaţă şi de case frumoase, dar fără nimic ostentativ. Locul are o încărcătură specială. Urmează să mă întâlnesc aici cu profesorul Constantin Berevoianu, cel care este şi directorul Şcolii „Toma Arnăuţoiu“ din Nucşoara. Extrem de pasionat de mişcarea de rezistenţă anticomunistă de aici, profesorul Berevoianu este un specialist în domeniu. În plus, spre lauda sa, predă de trei ani elevilor de clasa a VIII-a un curs privind mişcarea de rezistenţă. l caut pe profesorul de istorie Berevoianu la pensiunea pe care o administrează şi aflu că tocmai a plecat cu un grup de turişti din Bucureşti pe malul Lacului Învârtita, să le prezinte istoria locurilor şi a mişcării anticomuniste. Îl găsesc în mijlocul unui grup de peste 50 de tineri, dând explicaţii clare şi foarte interesante despre partizani. Aflu că pe malul lacului a fost prins unul dintre partizani, Cornel Drăgoi, băiatul preotului Drăgoi. „Securiştii au dat de el, a sărit în apă, a vrut să intre sub un podeţ, unde ar fi putut scăpa. Însă un pescar l-a arătat securiştilor. L-au prins şi a făcut 12 ani de temniţă“, spune profesorul Constantin Berevoianu. Cum îi spiona Elisabeta Rizea pe securişti După ce grupul de turişti pleacă, avem timp să stăm de vorbă pe îndelete. Am o primă curiozitate. Cum a reuşit să reziste grupul de partizani timp de nouă ani în munţi? „Datorită imensităţii pădurilor din zonă şi sprijinului constant dat de localnici. Partizanii îşi luau hrana de vara în munţi. Iar atunci când nu le ajungea, o amestecau cu coajă de fag“, aflu de la profesorul Berevoianu. Integral pe Adevarul
Ondine Ghergut. Romania Libera. Rechizitoriu. Colegii torționarilor, cooptați în cadrul Consiliului Frontului Salvării Naționale
Pentru prima dată în istoria justiției postdecembriste, într-un rechizitoriu de trimitere în judecată se face o radiografie a metodelor de represiune practicate de regimul totalitar din 1945 până în 1989 și se explică și motivele pentru care nu a existat un proces al comunismului după 1990. Rechizitoriul Secției Parchetelor Militare prin care, la începutul lunii august 2016, au fost trimiși în judecată ucigașii disidentului anticomunist Gheorghe Ursu decupează secvențe ale represiunii regimului dictatorial, constituindu-se într-un veritabil prim episod al “Procesului comunismului”. Prin trimiterea în judecată pentru infracțiuni contra umanității a fostului ministru de Interne George Homoștean, a fostului șef al Securității,Tudor Postelnicu, fostului șef al Direcției a VI-a Cercetări Penale a Securității, Vasile Hodiș, și a ofițerului Marin Pârvulescu se începe atât înfăptuirea actului de dreptate pentru uciderea lui Gheorghe Ursu, cât și radiografierea modalităților de reprimare și eliminare a opozanților lui Nicolae Ceaușescu. Prin disjungerile din dosarul “Ursu”, procurorii vor continua anchetarea celor vinovați pentru torturarea și uciderea deținuților politici în pușcăriile comuniste. În atenția procurorilor sunt 119 torționari încă în viață. Procurorii mililatari descriu în rechizitoriul “Ursu” circumstanțele politice și juridice care au permis comiterea atrocităților împotriva opozanților Partidului Comunist. “Instaurarea Guvernului condus de Petru Groza la data de 06 martie 1945 a reprezentat începutul regimului comunist în România. În 1948, Partidul Comunist deţinea deja controlul asupra întregii societăţi româneşti. Prin prezenţa consilierilor sovietici în conducerea politică şi de stat s-a suprimat complet rolul opoziţiei în România, iar pasul următor a fost lichidarea structurilor militare, de ordine şi informaţii (Siguranţă, Poliţie, Jandarmerie şi Serviciul Special de Informaţii) şi înlocuirea lor cu altele create după criterii de clasă”, explică procurorii militari în rechizitoriul “Ursu”. Prin modificările legislative, anchetarea, judecarea şi condamnarea unei persoane pentru „crime politice” devenea o activitate aflată la bunul plac al Securităţii şi a structurilor de partid. Una dintre modificări stabilea “suspendarea inamovibilităţii şi stabilităţii pentru magistraţi . Această nouă abordare a problemei justiţiei a determinat deposedarea magistratului de atribuţiile şi statutul său, devenind şi el un simplu funcţionar supus ierarhiei totalitare”, afirmă procurorii. Integral pe Romania Libera
Simona Suciu. Adevarul. Nicolae Tomaziu, ultimul supravieţuitor al lagărului de muncă de la Canalul Morţii: are 100 de ani, s-a retras la o mănăstire şi îşi scrie memoriile
Nicolae Tomaziu a avut o viaţă demnă de un film istoric. Are 100 de ani şi este singurul în viaţă dintre deţinuţii care au supravieţuit lagărului de muncă de la Canalul Morţii, cum era denumit Canalul Dunăre-Marea Neagră. A trecut prin multe tragedii, iar acum s-a retras la Mănăstirea Caraiman din Buşteni. Tomaziu s-a născut la 26 februarie 1916 în satul Păltiniş din Botoşani. Avea deja patru fraţi şi surori, iar mama sa, bolnavă de tifos a murit a doua zi după naştere. Şi el a contractat boala şi nimeni nu i-a dat şanse de supravieţuire. A fost însă un luptător din primele minute de viaţă. „Imediat după ce m-am născut, o femeie din sat m-a acoperit cu zăpadă şi apoi m-a învelit în covoare. Când m-a scos de acolo, eram roşu ca racul, dar am scăpat. Acum, tehnica este recunoscută peste tot în lume şi se numeşte Kneipp. M-am născut în război şi nu erau de niciunele. M-a alăptat o femeie din sat. Acum, dacă privesc în urmă la viaţa mea, mai bine ar fi trăit mama în locul meu, că mai avea copii de care să aibă grijă. Eu tinereţea mi-am pierdut-o pe front şi în lagăre de exterminare“, povesteşte Nicolae Tomaziu. Sărăcia era mare în familie, iar Nicolae a fost trimis de tată să crească la bunici. După un timp, aceştia l-au trimis înapoi pentru că nu aveau cu ce să-l hrănească, a trecut însă peste toate şi a ajuns la şcoală. A făcut gimnaziul în satul natal, liceul la Satu Mare, iar într-un final, Şcoala Superioară de Textile tot la Satu Mare. A fost repartizat la Fabrica de Bumbac din Bucureşti, iar apoi la Cisnădie. Ororile de pe front A luptat în Al Doilea Război Mondial şi îşi aduce aminte cu lacrimi în ochi de acea perioadă. „Cine nu a trăit atunci nu îşi poate închipui cum a fost. Am ajuns la un moment dat la Odessa, unde trebuia să capturăm dezertorii ruşi. Erau catacombe pline de oameni care se ascundeau şi noi trebuia să-i dezarmăm. De asemenea, trebuia să verificăm toate casele să nu fie muniţie înăuntru. Una dintre ele a explodat, iar din şapte colegi, am pierdut patru. Eu am supravieţuit, dar şi acum am imaginea în minte. Integral pe Adevarul
Daniel Iosif. Contributors. Din bube, mucegaiuri si noroi, isca-vom frumuseti si prețuri noi?
Să pornim de la un lucru evident, dar ascuns sub preș: peste 2-3 decenii, România nu va mai avea bani nici de a întreține ceea ce (nu) a construit – pentru că în România și ceea ce nu se construiește mănâncă bani. În fine, revenind și privim statisticile legate de dinamica populație. Îngrozitor! Populația îmbătrânește iar tineri care să le ia locul nu mai sunt. Pe lângă faptul că nu mai sunt întrucât sporul natural este într-un colaps din 1990 încoace, cei care totuși se mai nasc vor dori, cu ardoare, să părăsească țara. La aceștia, se mai adaugă, deloc neglijabilă, o cifră de tineri care își pierd viața prostește, fie prin incedii, accidente rutiere sau prin spitale, în urma malpraxisurilor. Dacă astăzi statul se descurcă cât de cât cu pensiile, ce va face peste câteva decenii? (Se descurcă este impropriu spus, dacă ne uităm la ce pensii sunt astăzi prin România sau, de cealaltă parte, la nesimțirea pensiilor speciale). Se va produce o dublă tragedie: bătrânii nu vor mai avea după ce bea apă iar tinerii, clasa activă, vor trage la jugul lor. Aici mi se pare principala problemă a României. Șicanale politicii românești vin și trec, însă politica dezastruoasă dusă de ei va duce țara în colaps în scurt timp. Se pare că politicienii nu mai au deloc viziune politică (și acest lucru este valabil pentru toată clasa politică internațională). Ei sunt puși numai pentru a trage câteva sfori și a reprezenta anumite categorii sociale care, la rândul lor, sunt într-o mai mare competiție. Cât tupeu să ai să mai faci astăzi un copil (am zis unul, nu doi sau trei!)? Ce viitor mai are el într-o astfel de țară? Mai poate spera la o eventuală îmbunătățire a lucrurilor? Cert este că la ora actuală, locul lor nu este în România. Acum este sigur: clasa politică românească este imposibilă de relansat. Șansa a avut-o PNL-ul care, după episodul Colectiv, putea să dea tonul schimbărilor politice mult așteptate. Nu a fost așa, cu toate că ar fi putut instaura un set de legi și norme care să ne ducă spre normalitate. A ales varianta compromisului, a liniștii. Cu alte cuvinte, PNL –ul nu a dorit schimbare; a vrut numai să o mimeze. Din acea debusolare a ieșit totuși ceva bun: prim-ministrul Cioloș. De atunci încoace, încrederea populației se scurge de la Palatul Cotroceni spre Palatul Victoriei. Johannis de abia se mai menține în sondaje și nu văd deloc cu ochi buni PNL-ul la alegerile din toamnă. Integral pe Contributors
Malin Bot. EVZ. Cum va ajunge România republica bananieră a Europei, fără să producă banane
O întâmplare de weekend, petrecută pe Valea Prahovei, mi-a adus aminte de celebrul mandat de ministru pentru „Marile Proiecte” al domnului Dan Şova, actual inculpat în dosarul Turceni-Rovinari. De foarte mult timp evit Valea Prahovei din pricina aglomeraţiei imposibile. Nu mai ţin minte exact când am parcurs ultima dată Valea Prahovei cu maşina, dar mi-am amintit în acest weekend că am stat exact în aceeaşi aglomeraţie şi am ajuns, exact la fel, să îmi petrec o zi de sâmbătă mai mult în maşină decât la destinaţie. Circuli pur şi simplu ca în Evul Mediu sau ca într-o republică bananieră, unde conceptul de „infrastructura” e necunoscut şi, din pricina asta, economia aproape nu există.Prizonier în coloana kilometrică de autoturisme am avut ocazia să admir mai bine peisajul şi mi-am mai adus aminte cum promitea ministrul Dan Şova că se va muta pe şantier, cu cortul, ca să vadă terminată autostrada Comarnic – Braşov, o investiţie care rezolva şi nebunia de pe Valea Prahovei. N-am văzut nici autostrada, nici vreun cort în care să locuiască „sine die” fostul ministru. Doar l-a auzit o ţară întreagă când a făcut această promisiune. Autostrada promisă de Guvernul Ponta nu există, la fel cum nu există o autostradă nici între Piteşti şi Sibiu, un traseu vital pentru câţiva dintre cei mai mari producători din România. Valea Oltului este un loc unde joci ruleta rusească la volan printre camioane, TIR-uri şi autocare. Integral pe EVZ
Andrei Luca Popescu. Gandul. DIICOT, poveşti erdoganiste cu Sky News
În timp ce majoritatea jurnaliştilor şi păreriştilor, din presă şi de pe internet, au rămas fixaţi în poziţia de aruncat cu rahatul pe deplin meritat în Sky News şi ruşinea de jurnalist care este Stuart Ramsay, procurorii DIICOT par să-şi fi mutat sediul şi practica judiciară la Baku, Ankara sau Moscova din vremurile ei bune. Aplauzele continuă: bravele şi solidele noastre organe ne apără ţărişoara de terfelire. Nu ne-o mai fură ungurii, ci britanicii acum. România a ales, ca de atâtea ori, să-şi dezmorţească reflexele sovietice şi să facă campanie de imagine şi dezminţire cu o instituţie de forţă a statului. Comunicatul de presă în care ni se relatează pe larg cum trei români de etnie maghiară „au creat temere şi insecuritate în populaţia civilă a României” merită analizat paragraf cu paragraf. Este ceva nemaivăzut în România, aceasta fiind de fapt prima oară în istoria justiţiei române când asistăm la un dosar penal pentru infracţiunea de „comunicare de date false”. Protagonişti: un jurnalist (britanic, care îşi face de ruşine meseria) şi trei ageamii (dornici de un ciubuc facil de 1.000 de euro, cu permise şi arme de vânătoare). Nu rataţi argumentaţia DIICOT, pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi, vorba unui alt mare comunicator de informaţii false, român, dar ignorat ca atâţia alţii, în mod inexplicabil, de procurorii DIICOT. L-am huiduit din toţi rărunchii pe jurnalistul Sky News Stuart Ramsay, ca atâţia alţi jurnalişti, nu pentru că a stricat imaginea României (e ca şi cum ne-am enerva că un criminal în serie nu-i dă bineţe unei bătrânici), ci pentru că şi-a bătut joc de cele mai de bază principii ale acestei meserii, minţind, înscenând şi falsificând realitatea. Trăind probabil cu frustrarea unei prese româneşti aflate în moarte cerebrală şi cu metehne cel puţin la fel de jegoase ca ale papiţoiului britanic, am sărit ca arşi: băi, băieţi de la Sky News, aveam nişte pretenţii de la presa occidentală serioasă. Când colo, sunteţi la fel de serioşi ca Daily Mail. La această strategie de reparare a imaginii României a marşat (spiritele mari se adună) şi proaspătul nostru ambasador la Londra, domnul Dan Mihalache, un diplomat de mare tradiţie, care nu a cerut Sky News, nici mai mult, nici mai puţin, decât să difuzeze materiale despre ancheta DIICOT din România, la aceeaşi oră şi în aceleaşi condiţii de audienţă în care au difuzat şi mizeria lui Stuart Ramsay. „Elementele care rezultă din ancheta desfăşurată de autorităţile române vor fi puse la dispoziţie de către acestea”, scrie Ambasada României la Londra unui post privat de televiziune din UK. Vedeţi bine, am ajuns să facem diplomaţie cu DIICOT-ul. Să trecem deci la analiza pe text a acuzării aduse de DIICOT celor trei guguştiuci care s-au gândit că fac câte o mie de euraşi cinstiţi şi fără bătăi de cap, sub bagheta magică a prestidigitatorului Stuart Ramsay de la Sky News, trăgându-şi nişte cagule pe cap şi înşirând baliverne despre cât de departe trag armele lor de vânătoare. Integral pe Gandul
Va urez o duminica placuta!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna dimineata !
” Când vorbeşte despre ororile de la Canal, lui Nicolae Tomaziu îi dau lacrimile. „Au fost, într-adevăr, ani de exterminare, mai ales în ceea ce priveşte hrana. Când se dădea carne, mai bine zis oase, picioare şi resturi de capete, ne bucuram. La ciorba de fasole strângeam o lingură de boabe pe care le savuram apoi una câte una. În general, primeam ciorbă de varză. Când primeam arpacaş era sărbătoare. Era singurul aliment după care simţeam că am mâncat ceva. Din când în când, primeam şi 200 de grame de pâine, în rest ne dădeau doar un bulz de mălai cu tărâţe, ars şi greu de mâncat. Când ieşeam la lucru, rupeam pe furiş o buruiană pentru a ne potoli foamea. Am mestecat şi paie din saltele şi aşchii de la paturi. Apa nu se putea bea. Era adunată într-un butoi unde pluteau insecte cu sutele. Am intrat acolo cu aproape 70 de kilograme şi am ieşit cu 38. Norocul meu a fost că aveam o soră care era medic la Curtea de Argeş şi m-a oblojit. Am rămas şi acum cu sechele. Am rămas cu un stomac sensibil şi tot acolo mi-am pierdut şi dinţii“, povesteşte Nicolae Tomaziu.
Ps – In prezent urmasii criminalilor bolsevici dau legi si conduc institutii in Romania .
buna ziua
si o completare recenta
http://adevarul.ro/international/in-lume/trei-porti-deschise-rusi-intrarea-infern-1_57af63e95ab6550cb8bb29f3/index.html
Buna ziua!
Daniel Iosif:..pe linga altele..”Se pare că politicienii nu mai au deloc viziune politică (și acest lucru este valabil pentru toată clasa politică internațională)”
http://www.hotnews.ro/stiri-international-21224322-angela-merkel-cere-sefilor-marilor-companii-din-germania-angajeze-refugiati-bild.htm
Era un garajist prin Hamburg (deh…”Mittelstand” sau pe acolo..) care a angajat un refugiat prin Arbeitsamt (oficiul de munca).
2 chestii :
una la mana ..era bun numai la curatenie desi zicea ca-n tara lui era mecanic. probabil, dar a fi “mecanic” nu inseamna a folosi numai ciocanul si cheia de 12.
a doua la mana : se considera prost platit pt ceea ce trebuia sa faca.
buna ziua
eu unul abia astept sa vad cate mii angajeaza siemens si cate mii angajeaza evonik
salut
aici angajari http://www.stiripesurse.ro/fostul-procuror-general-al-marii-britanii-angajat-de-familia-milionarului-adamescu_1147058.html
asa ca intre mafioti , rusi si … “prizonieri politici ” :))))
http://www.computerworld.com/article/3105665/robotics/the-us-marines-are-testing-a-pocket-sized-helicopter-drone.html 😀
Buna ziua
Apropo de Sky News ( a trecuta o saptamana ) http://www.cunoastelumea.ro/ticalosia-celor-de-sky-news-are-un-precedent-in-1990-atunci-l-au-prezentat-pe-mihaila-cofar-victima-a-violentelor-maghiare-drept-un-ungur-maltratat-de-romani/
” Pe 19 martie 1990, pe la orele 14-15, jurnalistul britanic Gary Honeyford de la Sky News se cazează la Hotelul Grand din Târgu Mureş, solicitând o cameră cu vedere la bulevardul central. Ulterior cere şi acces la terasa Hotelului. Peste 24 de ore, lumea era invadată cu imaginea unui “pogrom” în care un “ungur” era maltratat bestial de români pentru că “îşi dorea o universitate în limba maghiară”. Victima reală, Mihăilă Cofar, trăieşte de 26 de ani cu grave disabilităţi, în timp ce atacatorii lui au fugit în Ungaria. Autorul transmisiei mincinoase de la Sky News nu a fost sancţionat niciodată profesional. Dimpotriva: dezinformatorul Gary Honeyford este astăzi tot la Sky News, cu responsabilităţi importante, ca editor de ştiri la Departamentul Politic, producător şi coordonator al unor transmisii internaţionale ale vizitelor primului ministru britanic în Irak, Afganistan, SUA şi China, etc, etc, etc. România nu l-a tras la răspundere niciodată pentru diversiunea care i-a distrus imaginea, iremediabil, în martie 1990, când realitatea din stradă stătea tocmai pe dos . “
Buna 🙂
Traficantii astia sunt de fapt niste victime inocente ale romanizarii fortate, le-a fost frica sa vorbeasca intre ei ungureste, chiar daca erau neamuri.
Asta este adevarata poveste a filmului, drama minoritarilor. Acum am priceput. 😀
Sper sa-i **ta pe ungurasi de sa le sara mustiucul, si pentru Ramsey ala.
Salut 😀
Da.. iar pe arest preventiv sa beneficieze si de placutele bilingve :))
Buna seara. Interesanta ideea http://adevarul.ro/news/eveniment/fentarea-cozii-permise-i-ar-putea-aduce-tariceanu-5-ani-inchisoare-1_57b096ae5ab6550cb8c19f1f/index.html
buna dimineata 🙂
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei-15-august-tariceanu-trafic-de-influenta-la-permise/48656/