Ziarul de Duminica – 27 iulie
| 27/07/2014 | Autor Cetatean Categorii: Ziarul de Duminica |
Ziarul de Duminica propune cititorilor Politeia cele mai bune articole publicate in cursul saptamanii in media on-line. Articolele nu sunt mentionate intr-o ordine anume.
Anca Simina. Gandul. Ziua in care mi-am parasit copiii
Primii mei copii ar fi dat, anul acesta, bacalaureatul. Eu am fugit, înghiţindu-mi vinovăţia, să mă salvez. Niciun ministru nu mi-a arătat însă, în doisprezece ani, că am greşit. Purta o rochie albă şi largă. În praful acela gros, adunat în valuri în staţia de autobuz proptită direct pe marginea şanţului, rochiţa ei albă n-avea nicio noimă. Dar praful se ridica rar, doar când vreo maşină lăsa asfaltul ca să facă încă 10, poate 12 kilometri, pe drum pietruit până la capăt. Capăt de linie al cursei zilnice – unica – dinspre oraş. Capăt de lume. La Oboroceni, am ajuns greu. La capătul unor ani în care exersasem predarea într-un „borcan”cu copii de oraş. La capătul unui examen lung de titularizare dat prima şi ultima oară, acum exact 12 ani. Nu-mi amintesc ce mi-a picat, nici câţi am fost. Nu ştiu câte note de 2 s-or fi luat sau cum a sunat atunci breaking-news-ul, dar sigur n-a fost niciun 10. O ştiu, în schimb, pe secretara acră de la inspectorat care mi-a râs în nas. Intrasem arogantă, hotărâtă, rece. Îmi imaginasem că ea avea să mă strige între primii şi eu aveam să-i smulg oricare din cele două posturi scoase stunci la concurs în oraş, la Şcoala Waldorf. Singurele. Îmi închipuisem că ea avea să dispară între borderouri subliniate cu pastă roşie şi eu aveam să mă bucur, ani la rând, dimineaţa, de clasa mea de copii, iar după amiaza aveam să fug la cursuri, la facultate. A fost pe dos. Directorul, un ins uscat şi emotiv, m-a aşteptat în poartă. Eram primul lui titular. Din biroul lui de doi pe doi care era şi cancelarie, m-a dus să îmi arate şcoala. Integral, pe Gandul
Stefan Liiceanu. Contributors. „Nu vă faceți griji, domnu’ Președinte, țara asta se descurcă.” Oare?
Pornind de la spectacolul acestui dialog dintre președinte, premier și ministrul de finanțe de la Palatul Cotroceni de săptămâna trecută, am simțit nevoia să scriu câteva rânduri obiective despre situația economică din România. Să vedem concret dacă lucrurile stau chiar atât de bine pe cât susține premierul („Nu vă faceți griji, domnu’ Președinte, țara asta se descurcă”) și, folosind acest prilej, să răspundem la întrebarea arzătoare dacă am ieșit cu adevărat sau nu din Marea Criză. Precum unui pacient care, mergând la doctor, i se iau pulsul, tensiunea și i se face o analiză de sânge, este necesar să scrutăm economia României prin prisma a patru indicatori esențiali: 1) forța de muncă, 2) banii disponibili în economie, 3) nivelul de creditare și 4) bursa de valori. După cum putem observa din Graficul 2, salariul mediu net pe economie (linia roșie) a crescut mult în ultimii 11 ani, de la 473 RON pe lună în ianuarie 2003 până la 1,735 RON în aprilie 2014, deși el ramâne la un nivel mai mult decât modest în comparație cu salariile din țările dezvoltate. Între finele anului 2008 și începutul lui 2011, salariul mediu net pe economie a fost nechimbat, în jur de 1,400 RON, însă apoi a crescut cu aproximativ 22% până în prezent. La prima privire, am zice chiar că nu a fost nici o criză! Dar această creștere este iluzorie dacă luăm în calcul inflația, adică creșterea prețurilor bunurilor de consum. Degeaba au crescut salariile medii pe economie cu 22% în ultimii trei ani și ceva, când, în aceeași perioadă, prețurile bunurilor de consum au crescut cu 26%. Salariul mediu real este așadar mai mic cu 4% față de finalul anului 2008. Evoluția salariului mediu net real pe economie se poate observa tot în Graficul 2 (linia albastră) și aceasta ne arată clar că salariile ajustate pentru inflație rămân sub nivelul anului 2008 (de fapt, dacă calculăm în euro, ele sunt chiar și mai mici, căci leul s-a depreciat în această perioadă). În concluzie, avem un efectiv al salariaților cu aproape 9% sub nivelul din 2008 și la același nivel ca în anul 2003, și avem salarii medii nete reale către mai mici de șase ani încoace (față de o creștere medie anuală de 15% din 2003 până în 2008). Și-atunci, mergem sau nu „în direcția bună”? Integral, pe Contributors
Laurentiu Mihu. Romania Libera. Cum pot fi șterse urmele? Primele greșeli din strategia lui Ponta pentru Cotroceni
Șeful Guvernului de la București își va încerca norocul pentru a deveni președintele acestei țări. Deși e tânăr, trecutul îl împovărează. Va putea el șterge urmele anilor din urmă? Primele indicii arată că îi va fi aproape imposibil. Premierul României a anunțat joi, după prânz, că ezitările sale au luat sfârșit: “Voi candida. Asta este ceea ce voi cere pe 29 (iulie), marţi, în cadrul structurii PSD, pentru că am deja sprijinul oficializat al Partidului Conservator şi al UNPR, voi cere sprijinul pentru candidatură, după care în septembrie avem nevoie de un congres”. Pe fondul degringoladei încă în curs a Dreptei, beneficiind de un aparat de imagine întins ca o caracatiță, dar și cu sprijinul esențial al baronilor PSD (extrem de panicați de consecințele luptei anti-corupție), nu este exclus ca Victor Ponta să îi urmeze lui Traian Băsescu la Cotroceni. Deși, personal, consider că un asemenea deznodământ nu poate fi încă tratat ca o fatalitate, haideți să pornim de la premisa că Victor Ponta o ia la sănătoasa cu șansa întâi. Interesant, totuși, este că momentul – consumat prin anunțul privind apropiata oficializare a intrării în cursa pentru Cotroceni – a fost îmbrăcat de Ponta în hainele de duminică ale bilanțului personal și protejat cu umbrela de soare a răscolirii unor amintiri de maximă tristețe. În cele ce urmează, voi insista pe amintiri. Bilanțul fiind dezbătut deja de analiștii economici, care nu s-au lăsat păcăliți nici de culorile zglobii din Power Point, nici de cifrele grase pe care premierul și echipa sa le prezentaseră la Palatul Victoria, nu are sens să mai revin.Victor Ponta știa foarte bine că, odată lansat pe orbita Cotrocenilor, nu va putea ocoli un consistent moment al decontului. Integral pe Romania Libera
Adrian Patrusca. EVZ. Premierul bine temperat: Preludiu, Toccata și Fuga!
A intrat în Palatul Victoria ca Mihai Viteazu în Alba Iulia. Sub el mergea în buiestru USL, un armăsar mândru de Șaizeci și ceva la sută, legănându- l în mod plăcut. Panașul îi fâlfâia semeț, mulțimile răcneau în extaz, Tata- Socru zâmbea complice. Totul arăta perfect pentru Cel Mai Tânăr Premier. Gloria promitea să dureze veșnic. Nimic nu părea să-l atingă. Nici plagiatul, nici miniștrii care picau în jurul lui ca muștele, nici Băsescu ajuns o umbră. Soclul de procente, oricât de mânjit de guguștiuci, rămânea stabil și intact. De aceea, prima zgâlțâială mai puternică l-a năucit. L-a paralizat. A fost ceea ce s-ar putea numi Asaltul Ziariștilor din 22 noiembrie 2013. Într- o seară ploioasă de vineri, banala conferință de presă la Guvern s-a transformat într-un masacru. Premierul tocmai aruncase bomba accizei la combustibil. Ziariștii au profitat de ocazie și l-au prins la înghesuială. Întrebările au căzut ca grindina. Perfect țintite, excelent argumentate. Era întâia oară când l-am văzut pe Victor Ponta pierdut. S-a bâlbâit. S-a contrazis. L-au trecut toate apele. Și în final s-a dat de gol: banii de pe acciză nu sunt pentru infrastructură, ci, așa cum bănuiam toți, urmau să servească drept fond de pomeni electorale în 2014. Când a ieșit din scenă, cu umerii căzuți, escortat de Palada pe post de coadă între picioare, premierul arăta stors ca un prosop de boxer bătut măr. Aroganța, Sarcasmul, Zeflemeaua i se topiseră. După 23 de luni de guvernare catastrofală, procentele îi erau abia știrbite. Dar a venit al doilea episod. A doua Mișcare, cum se zice în muzică: Barca pe Uliță. Sau Bătaia Navală de Joc din 22 aprilie 2014. Imaginea cu premierul tras cu barca de către pompieri prin mijlocul satului, ca să nu-și ude cizmele de cauciuc noi-nouțe, a fost mai puternică decât o ghiulea de demolare mânuită de un macaragiu iscusit. Toată fațada atent tencuită – de June Bărbat de Stat – a lui Ponta s-a surpat în hohotul homeric al națiunii. Iar înregistrările cu „Fă, Doina!” au avut efectul unei replici la un seism devastator: au prăbușit și ultimii bolțari de credibilitate, rămași atârnați după primul șoc. Nimic nu este mai nimicitor decât ridicolul. Integral pe EVZ.
MRU. Adevarul. Apel către electoratul lui Traian Băsescu şi către toată dreapta
Acest apel se adresează tuturor celor care l-au votat măcar o singură dată în viaţă pe Traian Băsescu. La Primăria Capitalei sau pentru funcţia de Preşedinte. Celor care au votat împotriva demiterii sale în 2007 sau au refuzat să voteze în 2012. Acest apel e pentru cei care au văzut în Traian Băsescu mai mult decât omul, e pentru cei care au votat pentru un principiu. Dezamăgiţii sunt şi ei incluşi aici, poate că nimeni nu i-a numărat, dar, cu siguranţă, numărul lor e cu mult mai mare decât credem noi. Paradoxul acestor zile constă în faptul că dreapta e dispusă să se unească în spatele unei idei generoase şi drepte precum cea care a dus la alegerea lui Traian Băsescu, dar nu şi în spatele unui singur om. Fie el chiar şi Traian Băsescu. De aici şi căutarea omului providenţial. Se vede că ne-am epuizat răbdarea şi înţelepciunea de a face ceva singuri şi atunci e cazul să recunoaştem că va trebui să lăsăm ELECTORATUL să ne unească în ciuda disensiunilor noastre. El e singurul care ne poate împinge de la spate într-o construcţie unică de dreapta. Dar nu subestimez capacitatea multora dintre politicienii de dreapta capabili să ignore toate semnalele şi să eşueze pe stâncile propriului orgoliu. Toată dreapta e îngrijorată că nu luptă nimeni cu Victor Ponta şi că doar Traian Băsescu a rămas să mai spună câte ceva. De aici şi opinia că dreapta e slabă şi paralizată. Eu aş zice că nu Victor Ponta e problema, ci mecanismul din spatele lui. El poate fi schimbat oricând de o altă clonă, care va spune şi va face acelaşi lucru ca şi el. Problema e sistemul prost construit, care permite ca o gaşcă de băieţi deştepţi să îl deturneze cu două-trei legi. Marea dezbatere a dreptei nu e cum reformăm sistemul, ci dacă a fost sau n-a fost lovitură de stat în 2012. În 2012 am avut parte de cel mai bun exemplu al deturnării unui stat prin cele mai non-violente mijloace posibile. Facem dezbateri în jurul definiţiei loviturii de stat şi uităm că, de fapt, avem un stat slab şi un sistem şubred şi incapabil să se apere. Dar nu mai e nevoie de o armată care să ia în captivitate statul. E nevoie de câţiva absolvenţi de drept care să ştie cum să manevreze legile. Astăzi e posibil să paralizezi o economie din spatele unui monitor de calculator. De ce nu ar fi posibil şi cu un sistem legislativ? Integral pe Adevarul
Iulian Anghel. Ziarul Financiar. Cu CAS o rezolvăm, dar ce facem cu închiderea Arpechim Piteşti, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Mechel Târgovişte, Europharm Braşov sau Ursus Cluj?
Este bine că după patru ani de şocuri fiscale de la PDL (impozitul forfetar, TVA) şi după alţi doi ani de la PSD (acciza pe benzină, taxa pe stâlp) se pune acum problema scăderii contribuţiilor sociale, dar războiul care s-a declanşat este nejustificat de mare pentru o măsură care nu scoate România din subdezvoltare. Atâta energie s-a consumat pentru justificarea sau contra-justificarea acestei măsuri încât aparent de ea atârnă cu totul relansarea economică şi punerea României pe un drum corect, ceea ce este fals. Lupta cea mare este de fapt cu subdezvoltarea şi anume cu oprirea industrializării şi a urbanizării ţării în urmă cu 25 de ani. Faţă de 8 milioane de salariaţi cât avea în 1990, România mai are astăzi doar 4,5 milioane iar gradul de urbanizare stagnează la 52% în ultimele două decenii şi jumătate. Privatizarea – către străini, către români – a fost urmată din păcate în multe, prea mult locuri, de distrugere şi capitalul venit în loc, străin în primul rând, nu l-a înlocuit pe cel anterior pentru a putea antrena suficient economia şi populaţia în activităţi cu valoare adăugată. Carom Oneşti, Fibrex Săvineşti, Moldosin Vaslui, IMUM Medgidia, fabricile de zahăr şi de ulei din Bărăgan, Chimopar Bucureşti, Doljchim Craiova, Solventul Timişoara, Sinteza Oradea – numai câteva exemple din sute de fabrici de îngrăşăminte, de fibre şi fire sintetice, de reactivi chimici, mase platice, solvenţi, insecticide, aditivi pentru uleiuri minerale sau produse farma, cu mii de angajaţi care în loc să fie modernizate au fost demolate sau aşteaptă la rând. Nu era nevoie în România de îngrăşăminte, de fire şi fibre, de reactivi chimici şi medicamente? Închiderea capacităţilor industriale a fost urmată de depopulare: cu 32% a scăzut populaţia oraşului Roman între 2002 şi 2012, cu 23% Câmpia Turzii, cu 22% populaţia oraşului Brăila şi cu 26% populaţia oraşului Turnu Măgurele. Unde s-a mai văzut, în ce ţară din lume a mai avut loc o aşa depopulare ca urmare a condiţiilor vitrege de trai fără să fi avut un război sau ciumă? Integral pe Ziarul Financiar.
Times New Roman. 10 strămoşi celebri din care se trage Victor Ponta
• Vittorio del Ponte, dulgher pe caravela Santa Maria, care susţinea că a văzut primul America, înaintea lui Columb;
• Un alt celebru strămoş este exploratorul fenician Vihtokis Ponttis, care a denumit Pontul Euxin, actuala Marea Neagră;
• Deşi premierul nu prea vrea să se laude cu asta, el e un descendent al Pilat din Pont, fost prefect al Iudeii şi responsabil pentru moartea Domnului Iisus Hristos;
• Einstein a plagiat Teoria Relativităţii de la Viktor Pontstein, savant şi stră-stră-bunic al premierului; Integral pe TNR
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
buna dimineata ! in plina canicula se aud deja Colindele de Craciun :))
Buna dimineata! Doua canale de tv shopping din SUA au avut deja programe speciale de Craciun. Christmas in July 🙂
buna , incurajatoare vestea 😀 adica .. ” O ce Veste minunataaa ” :))
Buna ziua,
din articolele selectate se intrevad problemele lui Ponta.
Dar nici Antonescu nu se simte prea bine. Doar ca soarta lui nu mai conteaza!
http://www.ziare.com/crin-antonescu/pnl/ce-o-fi-fost-in-capul-lui-crin-antonescu-1312796
http://www.ziare.com/pnl/pdl/invitatii-ziare-com-stefan-vlaston-intrebari-adresate-noului-pnl-si-la-care-refuza-sa-raspunda-1313285
mos baston pune intrebari. sa le intrebe si pe doamnele EBA , Nuzty ce spuneau recent despre MM . chiar si pe dl Basescu .
Buna seara ,
Lasandu-i la o parte pe micii nostri sobolani rosii,
“The shooting down of Malaysia Airlines flight MH17, the killing of 298 innocent people and the desecration of their bodies in the sunflower fields of eastern Ukraine, is above all a tragedy of lives cut short and of those left behind to mourn. But it is also a measure of the harm Mr Putin has done. Under him Russia has again become a place in which truth and falsehood are no longer distinct and facts are put into the service of the government. Mr Putin sets himself up as a patriot, but he is a threat—to international norms, to his neighbours and to the Russians themselves, who are intoxicated by his hysterical brand of anti-Western propaganda.”
http://www.economist.com/news/leaders/21608645-vladimir-putins-epic-deceits-have-grave-consequences-his-people-and-outside-world-web?spc=scode&spv=xm&ah=9d7f7ab945510a56fa6d37c30b6f1709
buna , am citit ca niste avocati umbla sa il aduca pe bolsevic in fata unei instante . http://english.astroawani.com/news/show/putin-to-be-sued-for-his-alleged-involvement-in-the-mh17-crash-40766
Buna seara
http://ukraineatwar.blogspot.nl/2014/07/launch-location-detected-of-missile.html
Ma uitam aseara la acel “The Soviet Story” al lui Edvins Snore. Parca aveam un “déjà vu” privitor la relatiile ruso-germane. Pe de alta parte …. au aparut fisuri intre oligarhi si hardlineri la kremlin, conform BND-ului (Bundesnachrichtendienst), ei zic cum ca sint lupte puternice in culise :
http://www.spiegel.de/politik/deutschland/russland-putin-und-oligarchen-uneinig-a-983072.html
Asta e ff tare: unde ti-ai investi banii : “Russland, Iran, Argentinien oder Simbabwe”?
http://www.spiegel.de/wirtschaft/unternehmen/economist-eine-billion-dollar-abschlag-auf-russische-aktien-a-983109.html
Presimt o lunga vara fierbinte…
drumul pe care a pornit Putin in iarna ( foc asupra civililor din Kiev , in timpul saradei de la Soci ) e fara intoarcere . i-a fost ranit “orgoliul” la maxim daca iti amintesti seara festivitatilor de incheiere a JO . deci.. din partea unui nebun care vrea sa se impuna cu forta armelor nu avem la ce sa ne asteptam bun !
Apropo de dare in judecata….ar avea si motive…
“Buk” asta poate sa faca treaba de unu’ singur …cind se poate. “they fitted each launch vehicle with its own X-band multi-mode radar, under a radome on the front of the rotating launch platform”
http://aviationweek.com/defense/buk-missile-system-lethal-undiscriminating
Cu alte cuvinte , le dam cite un kalashnikov la smecherii din cartier!!!
Presupun ca un 777 este suficient de mare astfel incat un BUK autonom sa nu-l rateze…
“angajam blondina draguta, cunostiinte solide operare sisteme AA, preferabil BUK, . Limba rusa obligatoriu…..”
Uitati ceva interesant:
http://www.evz.ro/jocul-la-dublu-al-unui-proaspat-lider-prl.html
Cine face rost de lista celor care si-au construit “case” in vederea expropierii?
Asa, ca sa stim cu cine votam…
La b1, Cristian Preda si-a iesit di nminti ca Sorina Matei a acuzat opozitia ca nu a luat pozitie in cazul Duicu-Ponta.
Predoiu , mult mai calm, va analiza parerea presei ca opozitia nu se vede!
Putin ii ajuta cu tot ce se poate: mercenari ,blindate ,bani si minciuni .
dar toate au un pret :
http://www.faz.net/aktuell/politik/ausland/ukraine-krise-putins-kurze-beine-13065967.html
vv ponta ar trebui sa stie ca e prea mic pt un razboi atit de mare.
“Since the downing of Flight 17, a civilian jet, the flow of heavy arms into eastern Ukraine has drastically increased”
http://www.nytimes.com/2014/07/27/world/europe/ukraine-rebels.html?hp&action=click&pgtype=Homepage&version=HpSum&module=first-column-region®ion=top-news&WT.nav=top-news&_r=0
Inca o data se pare ca sintem prinsi la mijloc. Si ,ca de obicei , ne ocupam de aliante, casatorii , divorturi. Normal , tot “ei” sint de vina cum ca au stricat petrecerea….
Buna dimineata,
neata! 🙂
http://politeia.org.ro/stiri-revista-presei/revista-presei…birurile-ponta/29956/