Dereglare şi funcţionalitate
| 29/06/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Politic, Ziarul de Duminica |
Moto: Cand lucrurile merg prost undeva, au tendinta sa mearga prost oriunde – ( Legile lui Murphy)
Traim intr-o perioada in care functionalitatea a devenit problema cheie a existentei umane. Incepand cu institutii, oranduiri sociale, servicii si produse, pana la comportamentul individual al cetatenilor se simte intrarea intr-o zona in care functionalitatea este pusa sub semnul intrebarii si devine factor important in viata cotidiana a lumii contemporane – aici si pretutindeni.
Suficient sa deschizi un ziar sau sa intri intr-un portal de stiri ca sa-ti dai seama ca statul de drept si institutiile lui, democratia, socialismul, capitalismul, economia de piata, pietele de capital, agentiile de rating, mass–media, zona euro, Uniunea Europeana, Statele Unite, NATO, toti G-ii importantilor lumii sunt acuzati de disfunctionalitate. Intr-un fel nu ar trebui sa fim ingrijorati pentru ca România se pozitioneaza pe ultimul loc din tările europene la stiinta de carte, cu un procent de peste 50% de analfabeti functionali – si ceea ce nu stii nu doare! Deci am putea conclude ca la noi numai analafabetismul este functional. Si daca este asa, omul habar nu are ce se intampla cu el, neintelegand ceea ce citeste. Dupa cum probabil stiti, analfabetism functional se referă la persoanele care stiu să citească, dar nu înteleg ceea ce au citit.
Pe zi ce trece societatea umana incepe sa piarda puncte pretioase la examenul functionalitatii. Minciuni repetate la infinit, care tind sa se transforme in “adevaruri” (complet false) in ochii unor oameni manipulati si dezinformati complet. Conform datelor publicate de Economist Intelligence Unit, din 2008 si pana astazi democratia, asa cum este perceputa din punct de vedere metodologic-academic, este in regres peste tot in lume (vezi tabelul alaturat si linkurile respective din bibliografie). Pentru ca cifrele sa fie clare si pentru cei care nu au rabdare sa citeasca documentul din bibliografie, mentionez ca din cele 167 de state care sunt mentionate in acest studiu, numai 25 pot fi considerate cu adevarat democratice (11,3%); 54 de state, (adica 37,2%), inclusiv Romania, “sufera” de democratii deficitare (flawed); in 37 de state democratiile sunt “hibride”, adica arata ca democratiile nu sunt de fapt democratii adevarate (14,4%). Restul de 51 de state (37,1%), nici macar nu mimeaza democratia.
Politica romaneasca a atins in ultimii ani cote de disfunctionalitate greu de inteles. Parlamentul Romaniei nu mai face legi, el se doreste stapanul Romaniei desi este populat de penali, analfabeti si talhari. Guvernul lucreaza cu “asumari” si “ordonante de urgenta” si Curtea Constitutionala arbitreaza ce este sau nu este legitim constitutional. Partidele sunt stapanite de oligarhi si jocurile sunt facute prin “locotenentii” acestora. “Locotenentii” sunt cei ajunsi, cei care au reusit sa devina omul CUIVA, adica sa-si gaseasca un patron care sa-i promoveze contra unor servicii mai mult sau mai putin importante. “Locotenentii” nu au culoare politica, adica politica – pentru ei – este un subterfugiu, o masca, pentru a intretine un echilibru “democratic” si o siguranta ca nici o schimbare in optiunile electoratului nu va lovi in sfintele interese ale “stapanilor.”
Societatea consumerista a dat gres si a subminat total legile naturii si ale dreptatii. Sistemul capitalist este lucrativ si corect numai dacă la el poate lua parte o majoritate masiva a societatii. Sistemul capitalist nu mai este fezabil atunci când devine o jucărie a pieţelor manipulate si instabile. În timp ce guvernele injectează miliarde de euro în pieţe pur şi simplu pentru a nu contraria faimosul Dow Jones, prestaţiile sociale se evaporă. Sumele evaporate pe pieţele de valori sunt o nimica toată faţă de slăbirea legăturilor sociale. Pentru cine se zbate pentru a studia în amfiteatre aglomerate fără vreo speranţă de a-şi realiza visele într-o bună zi, Facebook nu mai este suficient pentru a-si descărca frustrarile. Am ajuns in tragicul moment cand, pentru prima oara in istoria societatii umane, o generatie va trai mai rau decat generatia parintilor si asta nu din cauza unor calamitati naturale, molime, razboaie, ci din cauza lipsei civismului, a responsabilitatii si a valorilor spirituale schimbate pe cele materiale, in derizoriul primitiv al margeluselor de sticla.
Bineinteles ca lucrurile nu s-au nascut ieri si nu numai aici – nu insa atat de fatis, nerusinat si endemic. Nici aberatiile “statului-social” sau ale “capitalismlui fiduciar” nu s-au nascut ieri si in nici un caz aici. Ele sunt cu noi, probabil, de cateva decenii. Se vor schimba lucrurile? Chiar nu stiu! Din nefericire, lucrurile se pot schimba si in mai rau – vezi Ungaria si vezi ce ni s-a intamplat noua in vara trecuta. Exista sansa ca cetateanii sa-si de seama in timp util de lucrurile care se petrec zi de zi in preajma lor? Poate ca da, vedem vocile lor din Brazilia si pana la Istambul, din Madrid si pana la Sofia. Deocamdata noi inca il asteptam pe Godot sau pe Mesia, cine stie?
Scurta Bibliografie:
Sursa: Comitetul de criză pentru salvarea învățământului românesc
The Economist Intelligence Unit: “Democracy Index 2010″.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
salutari la toata lumea
cred ca nici macar pe Godot nu il mai asteptam. nu mai asteptam nimic, pe nimeni.
senzatia e de lehamite, de abandon.
“de ce sa ma mai agit ? oricum nu se schimba nimic. si cand s-a schimbat ceva de fapt nu s-a schimbat nimic. doar o gashca cu alta”
alta: “de ce sa ma agit sa schimb eu ceva ? te straduiesti sa schimbi ceva, sa construiesti ceva, muncesti si depui energie cativa ani si apoi se darama tot cat ai bate din palme”
asta mi se pare groaznic: moartea sperantei. speranta de mai bine, speranta ca se poate face ceva.
ca senzatia e indusa sau nu … nu stiu. dar e greu sa lupti pentru orice daca nu crezi ca ai macar ceva sanse acolo.
sper ca nu am imbatranit 🙂
dar parca numai stiri si comentarii “negre” aud, citesc de ceva vreme. si e ca picatura chinezeasca: mai devreme sau mai tarziu tot te afecteaza, fara sa iti dai seama.
oricum, cred ca cel / cei care vor reusi sa invie speranta vor avea rezultate frumoase si vor reusi si sa adune in jurul lor o mare parte din cei tacuti dar valorosi.
amos,
nu esti tu tipul sa ridici mainile, nu?
🙂
nu. am motive puternice acasa sa merg mai departe 😀
Super! 🙂
Buna dimineata 🙂
Aparent off topic (dar cred ca nu prea tare):
In URSS, Lenin vrea sa le arate cum e cu comunismul. Asa ca se organizeaza un tren, care sa mearga spre comunism.
– Cand se termina combustibilul locomotivei, sunt distruse case/garduri/paduri, ca sa alimenteze cazanul.
– Cand se termina sinele, sunt demontate sinele din urma si se monteaza in fata trenului (nimeni nu se intoarce din drumul “spre inainte”) si astfel inainteaza prin pustiu.
– Cand se termina mancarea, Lenin exclama: “Am ajuns in comunism”.
Cam asa e si cu progresul asta. Cand distrugi tot, cand ramai fara nimic, cand nu mai poti inainta, ai ajuns in comunism. Noi inca nu am ajuns acolo, mai trebuiesc demontate sinele…
Corectii-politic, Socialistii si Ecologistii lucreaza intens la asta.
Doar nu o sa ne intoarcem din progres… mai bine rupem toate legaturile. 😆
Suntem (global) o societate amnezica. Vrem sa uitam de comunism, vrem sa uitam de corupti, vrem sa uitam de ticalosi, vrem sa uitam de totalitarism. Sau macar sa nu-i vedem.
O corectura:
Spui: “”Societatea consumerista a dat gres si a subminat total legile naturii si ale dreptatii.”
IMHO, ar trebui:
“”Societatea consumerista a dat gres pentru ca a subminat total legile naturii si ale dreptatii.”
Buna Dimineata DanSu,
da, se poate si asa 🙂