Ciocnirea civilizatiilor
| 30/11/2012 | Autor theophyle Categorii: Carte, Magazin Politic |
Samuel Phillips Huntington (1927-2008) fost un politolog american, cunoscut pentru teza sa referitoare la ciocnirea civilizațiilor. Samuel P. Huntington, s-a impus pe plan mondial, în 1993, când a publicat Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale. O altă carte fundamentală, Ordinea politică a societăților în schimbare.
În ultimii ani a predat la John M. Olin Institute for Strategic Studies al Universității Harvard și a fost consilier al Departamentului de Stat (Ministerul de Externe) al SUA. În anul 1993 a publicat în revista Foreign Affairs studiul intitulat ” Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale”, care a provocat o amplă dezbatere. Tezele lui Huntington contrazic pe cele ale lui Francis Fukuyama, exprimate în 1991, care preconizau succesul global al democrației liberale după sfârșitul Războiului Rece. (Sursa:Wikipedia)
Urmand ramura constructionista a teoriei politice internationale, Huntington sustine ca in lumea de dupa Razboiul Rece, cele mai importante distingtii dintre oameni nu sunt de natura ideologica, politica sau economica. Ele sunt de natura culturala. In timp ce statele nationale vor ramane principalele unitati de analiza in afacerile internationale, comportarea lor va fi influentata decisiv nu de goana dupa putere si bogatie (asa cum ar sugera realismul), ci de preferintele, asemanarile si deosebirile culturale.
Huntington defineste civilizatia ca fiind cel mai larg nivel de recunoastere cu care o persoana se poate identifica, una care se refera la valorile, nromele sociale si institutiile care conduc societatea. Huntington este atent in realizarea diferentelor dintre rasa si civilizatie: rasa nu este influentata de istorie, norme sociale si valori asa cum poate fi influentata civilizatia, asadar fiind posibil ca indivizi apartinand aceleiasi rase sa fie adanc diferentiati de civilizatie, sau ca indivizi din rase diferite sa fie uniti de civilizatie. Huntington admite ca civilizatiile sunt flexibile, fara un inceputuri sau sfarsituri precise, concrete. Cu toate acestea, el sustine ca granitele care impart civilizatiile ar putea fi ambigue insa ele sunt reale si importante. Civilizatiile nu sunt structuri politice insa ar putea reprezenta un numar de unitati politice (mai multe natiuni, mai multe state… etc.). El sustine religia ca o unitate centrala a caracteristicilor civilizatiilor si o foloseste ca o variabila in identificarea catorva din cele mai proeminante civilizatii : japoneze, hinduse, islamice, vestice, latin-americane si chiar si africane.
De ce vor ciocni civilizatiile ? In primul rand, Huntington sustine cultura ca fiind cea mai izbitoare identitate cu care se poate identifica un individ, o identitate care transcede peste alte dimensiuni posibile de indentificare, cum ar fi ideologiile sau ocupatiile. Apoi el afirma ca modernizarea socio-economica a rezultat in dizlocarea individuala si intr-o crestere a capabilitatilor sociale de a stimula innoirea culturii indigene. Huntington afirma ca democratia este paradoxala insasi prin natura sa : prin raspandirea democratiei si institutiilor democratice intr-un stat non-democratic, Vestul da oponentilor sai cunoasterea si abilitatea necesara pentru a se revolta. Intr-o zi statele statele slabe vor putea ataca utilizandu-se de aceleasi valori vestice de care s-au folosit pentru a-si promova interesele. In cel de-al treilea rand, identitatea culturala este importanta in definirea mentalitatii de „noi vs. ei” si este indispensabila in protectia „noastra” fata de „ei”. In cel de-al patrulea rand, identitatea culturala este cea mai concreta si cea mai putin compromisa dimensiune a identitatii. Huntington sustine de asemenea raspandirea naturale a conflictelor in sistemele internationale si este convins de proeminenta identitatii culturale.
Pentru a se ajunge la coesiunea cluturala, Huntington sustine ca succesele economice, militare si politice sunt indinspensabile oricarei civilizatii pentru a-si dezvolta valorile, institutiile si cultura. Pentru Huntington, politica locala este politica etniilor iar politica globala este politica civilizatiilor. Asadar, conflictul dintre civilizatii se duce pe doua nivele : pe de o parte la micro-nivel, conflictele se nasc din impreunarea statelor din diferite civilizatii; la macro-nivel, conflictele apar intre statele puternice din diferite civilizatii. Conflictele dintre civilizatii apar de-a lungul frontierelor care separa statele si grupurile in cadrul unei civilizatii comune. In lumea contemporana, tarile se vor alinia cu tarile de culturi similare impotriva tarilor fata de culturi diferite. Frontiere prelungite ar duce la ceea ce Huntington se refera drept „sindromul tarii inrudite” (kin-country sindrome), conform caruia tari secundare si tertiare vor veni in ajutorul statelor principale in cazul unui conflict de frontiera. Huntington sustine cultura drept o forta fie de unificare fie de divizare in lumea contemporana. Ca forta de divizare, ea poate crea tari „fisurate”, natiuni care sunt divizate cultural chiar in cadrul in aceluiasi stat (de exemplu situatia regiunii Quebec din Canada). Aceste tari divizate capata forma atunci cand natiunile incearca sa-si redefineasca identitatea culturala prin identificarea cu civilizatiile din afara granitelor culturale, bazate pe dimensiuni de identitate mai putin frapante, cum ar fi intersectarea aspectelor economice.
Ciocnirea civilizațiilor va domina politica mondială crede Huntigton . Linia dintre civilizații va reprezenta în viitor linia frontului” . În esență, teza provocatoare și importanta a “Ciocnirii civilizațiilor” este aceea ca creșterea violențelor în lume este determinată de conflicte între state și culturi care se bazează pe tradiții religioase. Huntington, fost consilier politic a lui Clinton, argumentează că oamenii politici trebuie să țină cont de această situație în special când intervin în problemele interne ale altor țări. În cele cinci părți ale cărții sale el dezvoltă această teorie:
Partea I: Susține ideea conform căreia pentru prima oară în istorie, politica globală a devenit atât multipolară cât și multicivilizaționala; modernizarea este prezentată distinct față de occidentalizare și ea nu produce nici o universalizare a civilizației si nici o occidentalizare a acesteia.
Partea II: Balanța puterii se schimbă în rândul civilizațiilor: Vestul se află într-un relativ declin, în timp ce Asia își dezvoltă puterea economică, politică și militară. Islamul cunoaște o explozie demografică cu consecințe negative asupra țărilor musulmane și asupra vecinilor lor. Toate civilizațiile non-vestice își reafirmă propriile valori culturale.
Partea III: Acum se pun bazele unei noi ordini mondiale. Aceasta se caracterizează prin: societățile care au afinități culturale vor coopera între ele; eforturile de a schimba o societate de la o civilizație la alta vor eșua; țările se vor grupa în jurul statului care exprimă chintesența civilizației lor.
Partea IV: Pretențiile universaliste ale Vestului vor determina din ce in ce mai des conflicte cu celelate civilizații, în special cu Islamul și China; la nivel local se vor declanșa războaie între musulmani și non-musulmani.
Partea V: Supraviețuirea Vestului depinde de americani care trebuie să-și reafirme identitatea, dar și de restul statelor vestice care trebuie să accepte că civilizația lor este unică și nu universală, iar țelul lor trebuie să fie efortul comun de reînoire și prezervare a civilizației lor în fața asaltului civilizațiilor non-vestice. Evitarea unui război global al civilizațiilor depinde de măsura în care liderii mondiali vor accepta să coopereze pentru a menține caracterul multicivilizațional al politicii globale.
În cadrul lucrării sale, autorul utilizează o serie de concepte noi și realizează o interesantă diferențiere a civilizațiilor. Elementul religios se pare că este criteriul cel mai important în această clasificare. În unele cazuri el folosește însă și alte criterii, precum proximitatea geografică sau similitudinile lingvistice. În funcție de aceste criterii el deosebește următoarele civilizații:
- Civilizația „vestică”: cuprinde, după el, vestul Europei (Uniunea Europeană) și America de Nord. Tot aici se află și alte state derivate din statele europene, precum Australia sau Noua Zeelandă.
- Civilizația „ortodoxă”: cuprinde toate statele „ortodoxe printre care și România și Grecia.
- America Latină: E un hibrid între civilizația vestică și populația locală. Poate fi considerată ca parte a civilizației vestice însă cu structuri sociale și politice distincte de Europa și SUA.
- Civilizația „musulmană”
- Civilizația „sinică”: cuprinde China,Coreea, Singapore, Taiwan și Vietnam.
- Civilizația „japoneză”: considerată de autor a fi o sinteză între civilizația chineză și popoarele altaice…
- Civilizația hindică
- Civilizația Africii subsahariene: poate să devină, în concepția autorului, a opta civilizație.
Ciocnirea civilizatiilor este nu numai o carte de stiinte politice, dar si o opera de istorie, sociologie si psihologie. Huntington face uz de teoria constructionista pentru a-si cladi teoria sa precisa. Prin promovarea si utilizarea culturii drept unitatea de baza in construirea civilizatiei, Huntington manevreaza cu succes prin cele mai importante probleme ale relatiilor internationale din ziua de astazi.
Bibliografie si citate:
Ankerl, Guy. Global communication without universal civilization. INU societal research. Vol.1: Coexisting contemporary civilizations: Arabo-Muslim, Bharati, Chinese, and Western. Geneva: INU Press
Blankley, Tony. The West’s Last Chance: Will We Win the Clash of Civilizations?, Washington, D.C., Regnery Publishing, Inc., 2005
Harrison, Lawrence E. and Samuel P. Huntington (eds.), Culture Matters: How Values Shape Human Progress, New York, Basic Books, 2001 ISBN 0-465-03176-5
Huntington, Samuel P., The Clash of Civilizations?, in “Foreign Affairs”, vol. 72, no. 3, Summer 1993, pp. 22–49
Huntington, Samuel P., The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order, New York, Simon & Schuster, 1996
Toft, Monica Duffy, The Geography of Ethnic Violence: Identity, Interests, and the Indivisibility of Territory, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 2003
Wikipedia under GNU
Recenzii Anonime.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut Teofil! 🙂
Mulţumesc pentru prezentare. Am trecut cartea pe lista de priorităţi. Momentan citesc Contesa Sîngeroasă de Andrei Codrescu şi aşteaptă la rînd, Glafire de Cristian Bădiliţă.
Salut tibi,
Chiar merita. Carte scris acum ceva timp si foarta actuala. Maine am sa public un comentariu actual despre carte, interesant sper eu 🙂 Incet, incet le terminam pe toate, atat cat putem 🙂
Sînt aici şi voi citi cu interes. 🙂
Multzam 🙂