Perspective istorice (2): 5 întrebări pentru 5 împăraţi buni
| 20/05/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric, Magazin Politic |
Ipoteza principala a acestui mic eseu poate fi definita simplu – Nu turma este vinovata ca lupii au imputinat-o, ci ciobanul care nu s-a luptat cu lupii. Pe scurt, meritele sau defectele ciobanului vor hotari soarta turmei.
5 intrebari clare si 5 raspunsuri prezumtive
Prima intrebare – pot democratiile genera un sistem in care conducatori alesi democratic prin vot universal pot fi capabili si eficienti? Raspunsul este bineinteles afirmativ, pentru simplul motiv ca se intampla si s-a intamplat de aproape un secol.
A doua intrebare – pot alte sisteme, considerate nedemocratice, sa genereze lideri la fel de capabili si eficienti? Raspunsul este bineinteles ca da, se intampla de 4 milenii de istorie scrisa a societatii umane.
A treia intrebare – exista vreo legatura intre crizele sociale, economice, politice, sau culturale si lipsa continua de conducere competenta si eficienta ? Si aici raspunsul nu poate fi decat afirmativ. Lipsa unei conduceri competente reprezinta catalizatorul crizelor si de multe ori generatorul ei.
A patra intrebare – exista un grad de erodare dupa care intervine declinul unei societati (stat, uniune sau federatie) din cauza lipsurilor de competenta si eficienta ale conducatorilor acestor societati? Da, exista! Istoria scrisa a omenirii, cu sau fara interpretari partizane, ne indica clar existenta unei erodari, care poate fi fatala sau care poate fi oprita de o schimbare a sistemului care genereaza conducatorii societatii in proces de erodare.
O a cincea intrebare – care este perioada de rezistenta a unei societati care se erodeaza din cauza lipsei de competente? Aici raspunsul nu poate fi decat speculativ! Daca privim spre societatile trecutului, considerandu-le vechi (batrane) si la societatea moderna, considerand-o noua (tinara) si aplicand metafora “metabolismului social” vom vedea ca in trecut erodarea a fost mult mai lenta, devenind vizibila dupa doua-trei generatii de conducatori incompetenti. Intr-o societate dinamica si interconectata global ca societatea noastra, erodarea si declinul vor fi mult mai rapide, cu posibilitatea de a surveni in mai putin de o singura generatie. O generatie cuprinde in zilele noastre (2008 – 13) o perioada de 25-30 de ani.
***
Inainte de a trece la justificarea raspunsurilor mele, o mica poveste istorica. De la Nero, 54 d.Hr., si pana la Nerva, 98 d.Hr., intr-o perioada de 44 de ani, adica 2 generatii au condus Roma 7 imparati (Nero, Galba, Otho, Vitellius, Vespasian, Titus, Domitian). Desi exista inca multe dezbateri daca Domitian a lasat Roma in deficit sau nu, un lucru este clar – Roma a fost lovita grav de inflatie si preturile alimentelor au crescut de 5 ori in perioada Titus-Domitian.
Dupa perioada de erodare, Roma intra intr-o perioada de regenerare si apogeu, cunoscuta drept “perioada celor 5 împaraţi buni” – Nerva, Traian, Hadrian, Antoninus Pius si Marcus Aurelius. Dupa aceasta perioada de apogeu, va intra Roma in “criza secolului al III-lea”, dupa care se va eroda total, declin dupa care se va prabusi.
Termenul de “5 împaraţi buni” ii apartine lui Niccolò Machiavelli, folosit in cartea lui “Discurs asupra primelor zece cărţi ale lui Titus Livius.” Mai recent, titlul si motivatiile lui Machiavelii sunt preluate se marele istoric englez Edward Gibbon in capodopera proprie “Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman.” Ambii carturari mentioneaza ca succesul celor “5 împaraţi buni” se datoreaza faptului ca ei au fost alesi (numiti) si nu au mostenit biologic tronul imperial (respectivii sunt cunoscuti si ca “imparati adoptati”). Tot conclud ambii carturari ca toti acesti imparati au fost inainte de a deveni conducatorii romani, figuri politice, militare sau intelectuale de exceptie, implicit au avut cariere meritorii inainte de apogeul imperial.
***
Intorcandu-ne la raspunsurile pe care le-am dat intrebarilor cu care am inceput acest mic eseu, am cateva completari:
1. O democratie poate genera conducatori capabili numai daca acestia au fost probati prin cariere anterioare, care s-au dovedit apti, cu succese in afara politicii. Pepinierele partidelor politice au produs fructe alterate, incapabile sa-si conduca popoarele. Majoritatea liderilor occidentali sunt politicieni de meserie, care chiar daca au invatat o alta profesiune sau au studii academice intr-o profesie liberala au exersat-o extrem de putin, poate chiar deloc. Putinele exceptii sunt exact acelea care confirma regula. Deci acesti oameni, care raspund de soarta milioanelor de oameni ai popoarelor lor, sunt de fapt persoane care nu au excelat in nimic, niciodata. Singura cariera pe care o au este politica pe care o profeseaza, de cele mai multe ori populist si oportunist. Occidentul contemporan este condus de cei mai nepregatiti lideri din perioada de dupa cel de al Doilea Razboi Mondial.
2. Continuitatea politica a liderilor care nu au reusit sa se aleaga si care se “cramponeaza” de continuarea reprezentarii partidelor este total nerealista si daunatoare partidelor si electoratelor.
3. Cresterea “competentelor” si modelele cunoscute in alte parti ale lumii in afara Occidentului sunt de multe ori mai eficiente decat cele existente in democratiile occidentale. Traditia Orientului Îndepărtat cunoaste tranzitia de la un conducator la un altul printr-o institutie (inteleapta), care se numeste tàishàng huáng, in romaneste poate fi tradus “conducator maret ”, in sensul unui conducator care si-a implinit destinul, traieste si cedeaza locul benevol altora, pe care ii considera capabili de a-l urma. Traditia a inceput in 202 d.Hr. , regatul Chinez – Han, cam cu un deceniu inaintea unificarii lui Qin, aprox. 210 –220 d.Hr. Ea continua pana astazi si cred ca va continua mult timp de aici incolo. Aceasi traditie de “conducator in retragere” o puteti intalni si in Japonia, se numeste Daijō-tennō si a fost parte dintr-un sistem de guvernare numit Insei (cvasi monastic, nu in sens crestin). In Coreea, acelasi sistem se numeste Sang-hwang si a rezistat pana la prima anexare a Coreei la Japonia la inceputul secolului XX.
Din nefericire, toti vom urmari impreuna dezintegrari sociale si prabusiri de state, in special din cauza lipsei de intelegere a conducatorilor populisti, lipsiti de viziune si de intelegere, care alesi la fiecare 4-5 ani trebuie sa-si mentina populismul pentru a supravietui.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Sefule sa sti ca te felicit din toata inima pentru articolul asta .
E intelept fiind bazat pe cunoastere , e obiectiv bazat pe fapte si ca urmare concluzile sint perfect condivizibile .
– Ce e mare nedumerire 🙂 , in nici o tara din lume politica nu e considerata ca o meserie .
Ca atare nici unui politician nu este cerut sa obtina un cod de TVA cum e obligatoriu pentru toate meseriile din lume . 😆
– Curios ca in schimb toti stau in politica din tinerete si pina la batrinete (relativa ) cu legi care le acorda pensi ridicate si din tinerete , privilegii imposibil de obtinut in o activitate privata ( Romania , Spania , italia , Grecia doar citeva exemple).
Personal cred ca degenerarea democratiei la o pura lupta de putere fara idealuri si obiective majoritar popular condivise , e boala generala care a dus la partide fara membri cotizanti si politicieni mediocri daca nu catastrofali .
Inca o data , felicitari . Si daca o scriu eu , poti sa fi sigur ca le meriti .
Super-fain articolul.
Cumva pare că Occidentul e o Grecie mai mare. Conducători care gândesc pe termen scurt. E ales cel care abureşte cel mai convingător. Se fură în cantităţi ţapene şi se împrumută la greu ca să se arunce şi plebei câteva firimituri, să aibă impresia c-o duce bine.
Dar am câteva întrebări vizavi de perioada romană.
Cred că declinul a început cu Hadrian.
O dată că a cedat din provinciile cucerite de Traian în Asia Mică. Apoi că a construit zidul care-i poartă numele.
Poate rezonabile d.p.d.v. economic, dar mă îndoiesc că asemenea măsuri ar fi fost luate de Roma republicană care a continuat să se bată şi când Hanibal ajunsese ante-portas. Nici măcar Roma imperială la începuturi nu o văd abandonând teritorii şi ascunzându-se de barbari în spatele zidurilor.
E vizibilă creşterea ameninţării barbare dacă compari columna “noastră” cu cea a lui Marcus Aurelius.
Marcus Aurelius o fi fost un împărat competent, dar l-a lăsat ca moştenitor pe Commodus – asta fost orice orice în afară de tàishàng huáng.
Cred că dacă Commodus nu încheia acea pace tâmpită cu germanii altfel ar fi arătat istoria.
Apoi Decius şi mai ales Gallienus poate că ar fi fost consideraţi împăraţi exemplari dacă s-ar fi născut într-o perioadă mai “bună”.
Mă tot gândesc la termenul acela de juma de secol pe care Djuvara îl dădea ca perioadă a unei civilizaţii. Şi la noul ev mediu prezis – pe care tu îl estimezi că va începe peste 30 de ani …
Salve Doc! 🙂
Un exercițiu al rațiunii cu instrumentele speculației inteligente.
Rezultatul: până și un doctor își mai permite câte un mic relache, ce naiba! 😉
…asta dacă respectivul exercițiu nu este decât “blatul” unei prăjituri al cărui “moț” e pus la copt și vine în partea a doua, nu?!
Sănătate și numai bine! 😀
Buna ziua si multumesc pentru tema de gandire. Cred ca am fost primul student din generatia mea care a facut un proiect de an pe calculator si s-a umplut de bani de la colegi pe chestia asta. Profesorul nu contenea sa explice cum calculatorul nu va putea niciodata sa imite gandirea unui inginer; ulterior si-a schimbat parerea. Dincolo de argumente teoretice si indoieli metafizice, girafa exista chiar daca ardeleanul din poveste nu crede.
Teorie mea, pe care prietenii mei nu vor in ruptul capului sa o accepte este ca un calculator suficient de performant (de fapt un soft de inteligenta artificiala) va putea guverna si va elimina toate crizele economice. Stiu ca multi considera asta ridicol, iar uniora chiar le e frica de calculator, totusi catre asta ne indreptam.
Primul pas (cel actual) este ca putem scoate hartii si adeverinte din ce in ce mai eficient; urmatorul pas va fi cand acest lucru nu va mai fi necesar (deja incepe). Problema este ca in maxim doua generatii toti functionarii publici vor dispare. Daca acest lucru se va intampla suficient de lent nu va fi o criza sociala.
Un efect nebanuit al inteligentei artificiale globale si universal accesibile este ca o buna parte din comert va disparea. Daca ai nevoie de o imprimanta (de exemplu), vei descrie caracteristicile, iar calculatorul (dupa ce iti va da cateva optiuni probabil) iti va livra cea mai buna si mai ieftina imprimanta, direct din depozitul producatorului, sau de pe banda de asamblare, daca va gestiona bine conceptul just-in-time. La ora actuala electronicele trec prin prea multe maini pana ajung la consumator; pretul ajunge la de 8 ori pretul de fabricatie.
Alt efect al IA este justitia. Credeti ca un calculator nu poate judeca ? Pai asta e treaba lui sa faca. Problema este ca inainte de a incepe sa o faca, va gasi toate contradictiile legislative si va cere eliminarea lor (nu e treaba lui asta); ulterior orice lege va fi aprobata doar doar daca nu contine contradictii interne sau cu alte legi existente. Odata administrate probele procesul va fi instantaneu, iar motivarea va fi de fiecare data o perla de logica. O vreme oamenii vor dori ca instanta suprema sa fie alcatuita din oameni … o vreme.
Consecinta celor de mai sus si a multor altora este ca societatea va fi mult-mult mai productiva prin eliminarea profesiilor care nu aduc valoare propriu-zisa. Asta va duce la cresterea nivelului de trai la cote inimaginabile pana acum.
Credeti ca este SF ? eu cred ca asta urmeaza in 20-30 de ani, daca nu facem un razboi major, daca nu izbuneste o molima sau o catastrofa majora.
Petro, tu vorbești serios?! 🙂
Problema asta nu mai prinde nici la autorii SF care au întors-o pe toate părțile, sugând toată măduva din os..
Au să ne pregătim cumva de Razboiul Butlerian?! 😀
Va indoiti cumva ca vor disparea functionarii ? La fel se spunea si despre potcovari. Cine si-ar fi imaginat ca o meserie care dura de milenii va disparea in decurs de o generatie ?! Azi, ca si parinti ne miram cu orice ocazie ca nu mai citesc copiii si ca multi nu mai stiu sa vorbeasca; si asta parea incredibil. Dispar ziarele tiparite … cine a anticipat asta ? Firmele mari aveau un serviciu contabil cu zeci de angajati care munceau pentru salariul pe care il ridicai de la caserie; azi luam banii de pe card, iar contabilitatea o tine un angajat care vine odata pe luna. Masinile incep sa se conduca singure; va indoiti ca in maxim 20 de ani va fi interzis sa iti conduci masina pe drumurile publice ? Cine ar fi anticipat google acum 20 de ani ? dar internetul ?
Sa nu credeti ca inteligenta artificiala inseamna Terminator … sau jihadul butlerian. Nici macar legile robotice nu mai au rost. Priviti ultimii 50 de ani si extrapolati aceleasi schimbari pentru urmatorii 50 de ani … imposibil ! progresul nu este linear; riscam sa avem acelasi volum de schimbari in numai 20 de ani.
Oricum, conducerea societatii nu trebuie lasata la indemana incompetentilor, asa cum se arata in articol. Eu nici macar nu am propus o noua solutie acestei probleme, si doar am anticipat modul in care va fi rezolvata.