Pagini de istorie – Doamna Chiajna
| 23/12/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Doamna Chiajna, nepoata lui Stefan cel Mare, fica lui Petru Rares, sotia lui Mircea Ciobanu-Voda si mama lui Petru Voda cel Tânar este fara indoiala un subiect de serial de televiziune care l-ar concura cu succes si pe vestitul serial turcesc, “Suleiman magnificul”.
Doamna Chiajna s-a nascut din Petru Rares si prima lui sotie, Maria, în Polonia, probabil în anul 1525, pe când viitorul domn al Moldovei se afla în pribegie. Doamna Elena, desi mama vitrega, a crescut-o ca pe copiii ei, dându-i o educatie aleasa. Numele ei de botez a fost Ana-Despina fiind slavizat a devenit Chiajna.
Doamna Chiajna a fost singura femeie care a condus o ostire in lupta din istoria acestor meleaguri. Nu a fost niciuna inaintea ei si nici alta dupa ea! Murind tânar, probabil de moarte buna, Mircea Ciobanul, cunoscutul domn care si-a macelarit boierii nu o data ci de doua ori, o lasa pe doamna Chiajna vaduva, cu sapte copii în grija. Cu toate ca abia avea 11 ani, îl instaleaza pe tronul tarii, sub tutela ei, pe primul nascut dintre copii, Petru, caruia i s-a zis, din cauza vârstei, Voda Petru cel Tânar.
Boierii, razvratiti pe timpul domniei lui Mircea Ciobanul, aciuati in Transilvania, socotesc ca le-a venit vremea sa-i plateasca familiei asupritorilor lor, strâng armata si pornesc spre Bucuresti pentru schimbarea necoptului domnitor. Chiajna nu are incredere in nimeni si se pune în fruntea oastei domnesti. Este învinsa la Românesti, dar reuseste sa îsi ia revansa în batalia de la Serpanesti. În cele din urma, doamna Chiajna este nevoita sa ia drumul Stambulului cu întreaga ei familie.
La Stambul, Chiajna aduna 210.000 de galbeni, intra în legatura cu ajutorul unui eunuc cumparat de ea cu 4000 de galbeni (o suma fabuloasa), cu doua dintre cele mai frumoase cadâne din haremul sultanului, evreica Nurbani si venetiana Safigi. Stimulate si dumnealor “cu multe bijuteri facute de cei mai buni bijutieri ai orientului, ele sopteau la urechea batrânului Suleiman ca Petru, ca fiul Chiajnei, este un copil destept si mama sa o femeie destoinica si ambi fideli nevoie mare sultanului Otoman. Convins si prin farmecele cadânelor si prin cei 200.000 de galbeni, suma cea mai mare platita de un supus valah, sultanul o trimite pe Chiajna si pe fiul ei la Bucuresti, cu firman de domnie”.
Pentru a întări domnia fiului sau minor cere de la turci doi tineri fanarioți pentru fiicele sale. Au fost propuși Stamatie Paleologu, tânăr și chipeș și un bătrâ Cantacuzen. Fiica ce trebuia să se căsătorească cu bătrânul, a fugit cu tânărul boier român Radu Socol pe care îl iubea. Fapta sarmanei copile a starnit un scandal monstru la Stambul. Ca să spele rușinea, Chiajna a trimis multe daruri mari. În același timp ca să se răzbune pe boieri, care conform credintei ei au pus la cale fuga fetei cu Radu Socol, a dat ordin să fie omorâți mai mulți dintre ei.
Desi Petru voda cel Tânar nu avea decât saisprezece ani, maica-sa hotaraste sa-l însoare si pe el cu o domnita aratoasa si de neam bun, Elena, fiica a unui anume capitan Nicolae Cherepovici, consilier apropiat al voievodului Ardealului. Se duc tratative intense, cu peripetii si compromisuri si de o parte si de alta, si, în cele din urma, nunta bogata si fastuoasa – are loc la Sibiu, în august 1563.
S-a întâmplat însa un lucru foarte ciudat. Numai dupa cinci luni de la nunta, în ianuarie 1564, proaspata doamna Elena a lui Petru voda cel Tânar o nascu pe Tudorita, o fetita sanatoasa si maricica. Nu se stie precis cum a reactionat tânarul însuratel, se cunoaste însa, cu certitudine, atitudinea soacrei mari. Ar fi fost de acord cu orice pentru fericirea si binele odraslei sale. Dar sa admita ca un copil sanatos se poate naste la doar cinci luni a fost mult prea mult de inghitit! În consecinta, si-a încarcat nora într-un radvan, cu zestre cu tot, dar si cu progenitura facuta cu cine stie cine, si a trimis-o înapoi la Sibiu, la maica-sa si la taica-su. “Scandal, scandal – si-au zis contemporanii – dar, cu Chiajna nu e de glumit”. Astfel, Petru voda cel Tânar, fiul, ramâne neînsurat.
Pentru Dobra, o alta copila a ei, Chiajna are planuri mari. Vrea s-o faca doamna a Moldovei. Pe tronul tarii surorii se afla, atunci, Despot Voda (1561-1563), grec cunoscut cu numele de Ioan Iacob Eraclid, despre care am mai scris (vezi linkul). Despot Voda ajuns domn al Moldovei cu sprijin polonez si habsburgic dorind sa-si legitimeze oarecum domnia, printr-o casatorie cu stranepotii lui Stefan cel Mare accepta bucuros propunerea venita dinspre Bucuresti. Se grabeste chiar sa-i trimita în petit, în iulie 1562, pe boierii Motoc si Avram, încarcati cu daruri scumpe, pentru a cere mâna domnitei Dobra. Doamna Chiajna îi primeste pe oaspeti cu bratele deschise. Era în joc nu numai fericirea Dobrei, râvnita de orice mama , mai presus de asta se situa ambitia de a o face pe una dintre fiicele sale prima doamna a Moldovei.
Nunta este fixata pentru 15 august. Din pacate pentru ambitioasa Chiajna, cât si pentru nestatornicul Despot Voda, tot aranamentul matrimonial pica. Mai întâi nunta a fost amânata, ca apoi logodna sa se strice definitiv. Cauza? Se zice ca doamna Chiajna a aflat, prin spionii sai, ca domnitorul moldovean pusese gând rau Munteniei, intentionînd sa i-o dea fratelui sau adoptiv, un anume Dumitru. Ceea ce Chiajna nu ar fi acceptat nici moarta. De altfel, numai dupa un an de zile, Despot Voda este ucis de boierii necredinciosi si pe tronul Moldovei se urca, pentru a doua oara, Alexandru Lapusneanu.
Au urmat o perioada buna în care Chiajna a domnit în pace pe tronul Tarii Românesti, împreuna cu fiul sau, Petru Voda cel Tânar. Pâna în primavara lui 1568. Când, ca urmare a urzelilor Cantacuzinilor, ca razbunare pentru rusinea patita cu nunta care nu a avut loc:
“capugiul sultanului sosi la curtea din Bucuresti cu firmanul de mazilire. Petru cel Tânar, vaduv, doamna Chiajna cu întreaga ei casa – cei trei copii mai tineri, Dobra ramasa nemaritata, Mircea si Radu, doi nevârstnici – fura ridicati pe data din odaile lor si pornira fara împotrivire pe drumul exilului”. Pedeapsa turcilor a fost aspra, întreaga familie domneasca fiind surghiunita tocmai în Asia Mica, într-o localitate – Alep – din nordul Siriei. Departe de tara si lipsita de mijloacele necesare unui trai cât de cât decent, “exilul a dus-o pe Chiajna la saracie si saracia la cersetorie”. Marturie stau însemnarile unui calator din occidentul Europei care, trecând prin Alep, în 1570, ar fi vazut-o pe doamna Chiajna “facând comert ambulant cu maruntisuri pe strazile orasului”.
Chinuita si zbuciumata, mândra doamna de altadata întelege ca exilul acesta nesfârsit avea o anumita cauza, si ca nu ea era cauza aceea, ci fiii ei, care, “cât or trai, le stau dusmanilor în cale ca o vesnica amenintare“. Cu alte cuvinte, Chiajna si-a dat seama ca nu avea cum sa scape de necazuri atâta timp cât fiii ei, Mircea si Radu, ramâneau pretendenti potentiali la tronul Tarii Românesti. La un moment dat i se sugera, din sferele înalte ale Portii, ca trebuie sa aleaga. Ori îsi îndupleca fiii sa se turceasca, aderând la islam – în acest caz nemaiputând râvni la scaunul tarii -, ori îi lasa sa le putrezeasca oasele în închisoare pe viata. De unde se vede ca doamna Chiajna era despartita de cei doi feciori, care zaceau în beciurile închisorilor turcesti. Alegere grea.
În cele din urma, balanta înclina spre compromisul suprem. Mircea si Radu trecura, de voie de nevoie, la islam, îsi pusera turbanele pe cap si îsi luara nume noi: Ahmet si, respectiv, Iusuf, pentru a trai în liniste în umbra coranului.
Mai ramasese Dobra, cea sortita lui Despot Voda. Domnita era înca tânara, putin peste douazeci de ani, frumoasa si mai ales, ambitioasa. Nu se cunosc detaliile, totusi doamna Chiajna a reusit sa-si duca fiica pâna prin preajma tânarului Murad, fiul sultanului si mostenitor al tronului, care se afla, pe atunci, sandgeac de Magnesia în Asia Mica. Convins de frumusetea si intelihenta Dobrei, turcul o ceru în casatorie, nunta avu loc dupa regulile religiei musulmanului si fata Chiajnei intra în numerosul harem al lui Murad. Care, numai dupa câtiva ani, în 1574, dupa moartea tatalui sau, ajunge sultan al Turciei (Murad al III-lea). Cu Dobra numarându-se printre cadânele lui preferate.
Care a fost sfarsitul Doamnei Chiajna? Un happy end in termeni cinematografici. Mama a doi musulmani, mutefuriagi ai sultanului, si a unei cadâne, cu regim special în haremul seraiului, avea acum usile deschise pretutindeni. Cel putin asa rezulta dintr-o scrisoare a ambasadorului Venetiei la Poarta, Gabriel Carazza, din februarie 1580, care îi comunica dogelui ca:
“Dorind doamna Chiajna sa vada pe sultana Valide (mama lui Murad), aceasta îi trimite careta ei, cu un chihaia si mai multi eunuci ca s-o aduca la harem“.
A murit de moarte buna în 1588, la vârsta de saizeci si trei de ani, fiind înmormântata, se pare, în rit musulman.
“Caci exclus nu este – spune cronicarul – ca fata lui Petru Rares sa se fi lepadat pâna si de legea ei stramoseasca, pentru a putea fi, îmbratisând islamul, mai aproape de copiii ei, pe care, e vadit ca i-a iubit mai mult decât pe oricine pe lume“.
Surse si citate:
Neagu Djuvara “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri“, Humanitas, 2012
Grigore TOLOACA, Historia Fiica lui Petru Rareș, mamă a doi musulmani și o cadână, 29 Octombrie 2010
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut mare scrib .
Se vede ca romancele erau bune curtezane .
Inclusiv astazi si peste hotare sint renumite in practicarea celei mai vechi meserii . 🙂
buna seara
tragic destin!probabil ca D-na Despina( mie nu-mi place chiajna)a trait si ,mai ales,a suferit asa cum a vrut Dumnezeu/nu putem noi judeca
Eu zic s-o uitam pe duamna asta, pe care au facut-o celebra cativa istorici si scriitori, ca nu prea merita. O fi fost prima si singura romanca ce s-a pus in fruntea unei osti, dar pentru ce a luptat ea? Pentru putere pt ea si plozii ei, pt. ca ei sa conduca tara si sa plateasca darile la turci si nu altii. N-a luptat impotriva turcilor, ci a luptat cot la cot cu turcii, impotriva altora din neamul ei. A fost o femeie puternica si curajoasa care si-a iubit copiii si a facut tot ce i-a stat in putere ca lor sa le fie bine, s-a facut frate si cu dracu aka turcu pentru asta, tradandu-si credinta strabuna. De inteles, de iertat pentru o femeie-mama anonima, dar foarte rau, foarte putin si dezolant, de neiertat pentru o Doamna a Tarii. Asta ne-ar mai lipsi, un serial cu sute de episoade despre acesta anti-modela, la cat de lipsita de repere morale a ajuns populatia asta. Mi-ar placea doar s-o vad vanzand maruntisuri prin pitorescul Alep si laudandu-se cu fie-sa din harem si feciorii slujbasi la sultan, atat.
mda’
eu zic sa ne cautam modele feminine in contemporaneitatea noastra – Nutzi Udrea sau Dacian Sarbu ar fi de bine, nu?
Nu. Dar asta nu inseamna sa ne mintim cu Chiajne. Ar fi mai bine sa recunoastem ca nu am avut, ca nu avem modele si sa stam sa gandim ce e de facut ca sa avem macar pe viitor. Dupa mine, astia de vor sa ne conduca: sefi de partide, de guverne, presedinti, regi, imparati si ce-or mai fi si s-or ivi, ar trebui sa urmeze niste scoli speciale, de leadership dar si de patriotism. Ar trebui sa inteleaga, din momentul in care decid ca vor sa ne conduca, ca altele sunt legile si cerintele pentru ei, ca Tara e mai presus de familie, de avere, de amante, de orice altceva. Si daca se dovedesc nedemni, altele sa fie pedepsele decat pentru poolime. Cred ca ar trebui pornit altfel, de la o selectie facuta de un sfat al batranilor, niste unii cu coloana vertebrala si nebanuiti de interese dubioase si oculte, care, pe ultima suta de metri fiind, nu vor sa se compromita si fac alegerea cea mai buna pentru Tara. Si poate si de -haha- psihologi, ca nu oricine e capabil de sacrificii, trebuie un oarescare profil psihologic pentru asta, iar astia de acum care ajung in varf sunt doar setosi de putere si inavutire si -zice-se – santajabili.