Momentul 23 August ’44 – Destinul Generalilor
| 23/08/2014 | Autor Cetatean Categorii: Dosare, Editoriale, GeoPolitica, Magazin Istoric |
Astazi ne aducem aminte de istoria neamului si de cei care au scris-o cu sangele lor.
Astazi ne aducem aminte de inaintasii nostri adormiti sau veterani, si ii cinstim pentru patriotismul lor curat, pentru credinta lor in Dumnezeu, pentru jertfa de pe front si pentru prigoana suferita din partea comunistilor “eliberatori”, ai caror urmasi pangaresc ziua de azi cu mesajele electorale.
Astazi ne amintim si de @Theophyle, cel care ne-a lasat articolul de mai jos, publicat anul trecut in ziua de 23 august 2013.
Tuturor eroilor neamului cazuti pe campurile de lupta intru apararea patriei: vesnica lor pomenire!
Iar celor vii, care lupta in numele Romaniei in teatrele de operatiuni de pretutindeni alaturi de partenerii NATO sau care stau de veghe in tara: onoare si cinste!
Si, sa nu uitam: “La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Comunicatul Regelui Mihai, s-a ordonat încetarea focului între trupele române si cele sovietice, dar, pentru ca armistitiul cu sovieticii nu era semnat, rusii au continuat sa captureze militarii români. Acest eveniment a trimis in prizonierat rusesc 175.000 de militari romani, 40.000 dintre acestia au fost internati în lagarul de la Balti din Basarabia, unde au murit de foame sau de frig, de boli sau au fost executati de comisari basarabeni din armata sovietica“.
Partea a doua
Proclamaţia Regelui Mihai I către ţară, 23 august 1944 :
“Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră
din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou guvern de uniune naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, […] Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită. […] Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre libere luate şi care nu atinge drepturile nimănui este un duşman al neamului nostru. Ordon armatei şi chem poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui.[…] Cel care nu va da ascultare guvernului se opune voinţei poporului şi este un trădător de ţară.[…] Noul guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor ţării sunt garantate şi vor fi respectate…”
***
Gheorghe Mihail a fost numit Șeful Statului Major la 23 August 1944. În divergențele dintre familia regală și Mareșalul Ion Antonescu, generalul Mihail a avut o atitudine strict profesională care a justificat pozițiile Regelui Mihai si de facto l-a transferat pe Maresalul Ion Antonescu. După înlăturarea Regelui Mihai, generalul Mihail a fost arestat pe data de 20 ianuarie 1948. A fost deținut și anchetat până la condamnarea sa la 12 ani de detenție riguroasă și confiscare a averii din data de 23 ianuarie 1957. A fost eliberat de la închisoarea de la Jilava pe data de 10 octombrie 1957, pe baza decretului de amnistie din 25 septembrie 1957. A decedat in 1982 la varsta de 95 de ani.
Gheorghe Avramescu. La sfârșitul anului 1943, generalul Gheorghe Avramescu a fost transferat la comanda unui corp de armată în Transnistria, în fruntea căruia a participat la luptele din Moldova din 1944. La data de 1 august 1944, în ajunul declanșării Operațiunii Iași-Chișinău a preluat comanda efectivă a Armatei a IV-a, în lipsa comandantului de drept, generalul Ioan Mihail Racoviță. Pe 20 august 1944, generalul Avramescu, care dorea retragerea trupelor de sub comanda sa pe linia fortificată Adjud – Focșani – Nămoloasa – Galați, a intrat în conflict cu mareșalul Ion Antonescu. Ca urmare, a fost înlocuit la 23 august 1944 cu generalul Ilie Șteflea, un apropiat al mareșalului. După arestarea lui Antonescu la data de 23 august 1944, generalul Avramescu s-a reîntors la comanda unui corp de armată, pentru ca pe 4 septembrie 1944 să fie numit în fruntea noii Armate a 4-a, pe care a condus-o în luptele din Transilvania. Pe 25 octombrie 1944, militarii români de sub comanda Generalului Avramescu au eliberat Careiul, ultima localitate românească dintre cele cedate prin Dictatul de la Viena din 1940. Trupele comandate de Avramescu au continuat luptele forțând cursul râului Tisa, pe valea Hernadului și prin Muntii Hegyalja, până în Slovacia.
În cadrul colaborării cu Armata Roșie, armata română a avut numeroase probleme. Generalul Avramescu a protestat de mai multe ori față de proasta aprovizioanare a trupelor din subordinea sa și a misiunilor de luptă peste posibilitățile lor. În ceea ce privește aprovizionarea, mareșalul Rodion Malinovski i-a răspuns că proasta aprovizionare se datorează “sabotajului ofițerilor din vechiul regim”. Pe 2 martie 1945, la ora 13.00, Generalul Avramescu a fost convocat la comandamentul Armatei a 40-a sovietice. G-ralul Avramescu sosește la 2 martie 1945 chemat de urgență la comandamentul g-ralului Jmacenko pentru a prezenta un raport. Este însoțit de doi ofițeri și de garda sa personală comandată de locotentul Alexandru Doroftei care rămân toți în anticameră Avramescu este invitat în mașina NKVD-ului cu destinația București fără să mai ia contact cu garda personală. Probabil că Avramescu și-e exprimat nedumerirea observând lipsa gărzii personale dar Jmacenko s-a grăbit să-l asigure că totul este în regulă și că el va fi dus la București escortat numai de militari sovietici. Odată în mașină, văzându-se flancat de doi ofițeri NKVD iar alături de șofer, un general NKVD, Avramescu intră la bănuieli. În clădirea comandamentului lui Jmacenko, el predase pistolul de serviciu. Sovieticii nu l-au controlat corporal deoarece Avramescu ar fi realizat intențiile rușilor și s-ar fi creat un incident deoarece garda personală ar fi intervenit în caz că acesta ar fi fost în pericol. Avramescu avea însă un mic revolver Browning ascuns în brâu de care nu se despărțea niciodată. Evident că nu se putea folosi de revolver fiind flancat de cei doi ofițeri. Se gândea că a doua zi, parte din familia lui se va îndrepta fără să știe spre dezastru, atrasă în cursă de acel bilet. Singura soluție, și aceea cu puțini sorți de izbândă, ar fi fost să provoace un incident care să fie observat de cineva care ar fi putut să alerteze vreun militar din armata română. Ocazia o pierduse însă în clădirea comandamentului datorită stratagemei sovieticilor. O nouă ocazie se ivește în momentul atacului avionului german. În confuzia creată de atac, Avramescu reușește să iasă din mașină, să scoată revolverul, să schimbe câteva focuri cu agenții NKVD-ului ca până la urmă să fie și el împușcat. G-ralul NKVD a mușamalizat împrejurările sfârșitului generalului român de teamă că va fi tras la răspundere pentru că a scăpat de sub control un prizonier important.
***
Dar orice tradare se plateste scump, iar pretul tradarii a venit destul de repede. Primii care l-au simtit au fost generalii M. Racovita si Gh. Mihail, primul ajunsese ministru de razboi, iar al doilea – sef al Marelui Stat Major si ambii facusera parte din comitetul militar care raspundea de implementarea deschiderii “Portii Iasilor”.
Catre începutul lunii septembrie 1944, s-au intensificat presiunile comandamentelor sovietice de subordonare a Armatei române, iar începând cu ziua de 7 septembrie, Armata româna a intrat în subordinea Armatei sovietice, fiind împartita la diferite grupuri de armate sovietice, iar Marinei române i-au fost debarcate echipajele la 3 septembrie si înlocuite cu echipaje sovietice. Astfel, atributiile celor doi militari au fost serios stirbite. Rasplata tradarii continua. Dupa razboi, atât generalul Racovita, cât si generalul Aldea, sunt întemnitati, primul la închisoarea din Sighet, unde moare în 1954, iar al doilea în închisoarea din Aiud, unde moare în 1949.
***
Criticii actului de la 23 august 1944 (si nu sunt putini) îl considera unii ca “act de înalta tradare”, iar altii ca “grava eroare politica”. Si unii si altii au dreptate, el este atât act de înalta tradare, cât si o grava eroare politica cu multiple implicatii si consecinte nefaste pentru România. Acestia sustin, si le dam dreptate, ca Maresalul Antonescu trebuia lasat sa încheie si sa semneze armistitiul, deoarece el îl negociase si putea sa impuna rusilor, prin puternica sa armata de un milion de oameni, un alt mod de actiune decât capitularea. Prin arestarea lui Antonescu si capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semnarii armistitiului cu rusii, România a pierdut baza juridica si morala a apararii drepturilor sale, s-a dezonorat singura.
În decurs de un deceniu si jumatate, dupa 23 august 1944, România a fost furata de catre rusi de cel putin trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin “armistitiu” dictat de Moscova.
Semnarea armistitiului cu URSS, care continea destule conditii împovaratoare pentru România, fata de armistitiul negociat cu Antonescu, a fost taraganata pâna la 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata româna si Armata sovietica a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a facut ca Armata româna sa se angajeze singura în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reusind ca, pâna catre jumatatea lunii septembrie, sa fie respinse de pe teritoriul României, pâna la frontiera vremelnic impusa, trupele hitleristo-hortiste.
Bibliografie, note si citate:
Drama generalilor români, Alesandru Duțu și Florica Dobre (1997). Editura Enciclopedică
Aurică Simion – “Preliminarii politico-diplomatice ale insurecţiei române din august 1944” Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.
Historia – 23 August 1944 – Salvarea României sau trădare naţională?
***
Partea intai o puteti citi aici. Am ales sa postez partea a doua pentru ca ea contine proclamatia Regelui Mihai.
Din partea intai a postarii puteti merge la articolul foarte bun de aici despre tradarea de la Iasi.
Va propun sa cititi si acest articol, precum si acesta, despre Regele Mihai, asa cum il arata arhivele americane. Veti putea vedea a finalul acestui articol in ce mod s-a documentat @Theophyle pentru a scrie aceste postari.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua! 🙂
Multumim d-le @Cetatean pentru readucere aminte, pentru acest articol, pentru cele trecute si pentru cele viitoare! D-lui @Theophyle – Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii Sai!
Vesnica pomenire! pentru toti eroii neamului cazuti pe campurile de lupta intru apararea patriei!
Si pentru unii epigoni, o epigrama: http://confluente.ro/Dan_norea_1404199526.html
Iulius Caesar – “Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători”
Julius Caesar declarase – marele conducător:
“Eu iubesc, ce-i drept, trădarea, dar urăsc pe trădător”,
Iar Băsescu ne citează din morala dumisale:
“Un guvern se face numai cu soluţii imorale”.
MB, azi ne amintim ce cei dragi, trecuti la Domnul, care sunt pentru noi exemple de patriotism si jerfa!
Cat despre epigrama, dureros de adevarata, in ultima parte!
Da.
Foarte potrivit articol la acest timp.
articol cu adevarat important, cum numai @Theo stia sa scrie!
Da.
Buna ziua,
ne vom aminti de cei dragi in toate zilele mari :de sarbatoare sau de comemorare, in momentele de bucurie ca si in momentele de durere ei ne vor insoti mereu. Si , daca nu-i uitam, vom fi mai bogati sufleteste si vom suporta mai usor greutatile vietii.
In alta ordine de idei, un interviu foarte interesant:
http://www.ziare.com/cristian-diaconescu/miscarea-populara/dezvaluiri-din-culisele-fundatiei-miscarea-populara-interviu-cu-unul-dintre-fondatori-1317971
salut @cedric
1- Ioana Basescu inregistreaza la OSIM Miscarea Populara in aprilie 2011 . Cu 3 ani in urma . Traian Basescu si consilierii stiau deja ce vor sa faca .
2- Fundatia Miscarea Populara vine infintata de consilierii presedintelui in 26 martie 2013 . Dat fiind ca numele e deja inregistrat la OSIM , fundatia a primit gratuit (banuiesc) dreptul de a utiliza numele .
Deci , ce miscare “de jos in sus” , “la firul ierbii” din moment ce a fost organizat la nivele inalte si functile ocupate tot de aia de sus din anturajul prezidential ? O totala rastalmacire a realitatii acest articol . 🙁
Buna seara, Stefan!
Ai dreptate doar in parte. Fara acesti oameni, cu o buna reputatie, presedintele ramanea doar cu inregistrarea la OSIM! Habar n-aveam de Ioana Basescu si OSIM, daca aceste personalitati nu se inhamau la conceperea programului fundatiei si elaborarea principiilor.
Recunosc ca si eu mi-am imaginat un altfel de partid pana au inceput sa “navaleasca” toti impostorii de la celelalte partide , in frunte cu Elena Udrea.
Tomac a fost un tolomac, fara personalitate , nu stiu cine “l-a ajutat” sa deturneze scopul acestui partd, ca doar n-a luat singur hotaririle proaste.
Eu gasesc ca articolul descrie cinstit intentiile celor care au pus bazele FMP. Ca n-au reusit, au si ei o parte de vina, au fost prea slabi sau prea respectuosi cu presedintele si acolitii lui.
Dar e mare pacat, inca o speranta naruita!
Interesant interviu. Oamenii astia, poate naivi, dar cu siguranta onesti, au fost folositi la modul cel mai murdar ptr a i se oferi un partid pe tava doamnei Udrea. Si bineanteles, atunci cand prezenta doamnei a afectat rezultatul alegerilor ptr Parlamentul European, tot ei au fost facuti vinovati.
Noi trebuie sa ne amintim ca imediat dupa congresul PDL, cand doamna in cauza a pierdut, a aparut un articol (nu-mi mai amintesc exact unde) in care s-a vorbit despre creearea PMP. Aici Stefan are dreptate. Ideea era mai veche si denumirea deja inregistrata la OSIM. Dar ptr a se adormi vigilenta celor care trebuiau sa puna umarul la creearea partidului, s-a preferat ruta Fundatiei. Planul a reusit ptr ca multi naivi au crezut ca aceasta fundatie va fi laboratorul unei noi clase politice. Ca din laboratorul asta a iesit pana la urma tot Elena Udrea nu trebuie sa ne mire. In fond asta a fost de la inceput planul.
Acum revenind la cei pacaliti. Eu cred ca multi nu au vrut sa creada ca Basescu chiar este orbit de doamna in cauza. Dar de ce ii acuz eu in primul rand este ca nu au facut pasul inapoi atunci cand “simplul membru de partid” se erija deja in liderul PMP. Au tacut atunci chitic si au sperat ca datorita ajutorului electoral prezidential vor face un scor mai bun. Gresit. S-a vazut atunci ca nici campania sustinuta a lui Traian Basescu nu a reusit sa duca partidul la un scor macar egal cu cel al PDL-ului. In schimb, si asta poate ca unii ar trebui sa explice, o parte a acestor oameni de buna credinta au facut tot ce le-a stat in putinta ptr a ataca FC-ul si pe MRU in speranta ca vor obtine mai multe voturi. Un calcul gresit ptr ca datorita acestor actiuni “neinteresate” si a gherilelor de pe FB a pierdut si MRU, a pierdut si PMP.
Eu nu-mi amintesc daca cei din fundatie sau cei din partid au atacat FC. Ar fi bine sa stim, dar nu-l vad pa Marian Preda atacandu-l pe MRU. Dar poate ma insel, stau prost cu memoria.
Eu nu vorbesc de ei in mod direct ci la oameni apropiati de ei. Ma refer in primul rand la acei bloggeri care cu cateva zile inainte de alegeri au pus tunurile pe MRU din motive subtiri si care au avut totusi un efect. Ma refer la oamenii apropiati de PMP care au sustinut in permanenta ca un vot ptr FC este un vot pierdut, etc.
Seara buna,
la Copac a fost nenorocire,chiar si aici s-a incercat cate ceva in preajma alegerilor europarlamentare.
Buna seara prieteni, Sa ne amintim dar sa nu uitam niciodata pe cei care au luptat ptr libertatea acestei tari.Dumnezeu sa-l odihneasca pe Theo!
Ce- 300 milioane, ce-s 300 miliarde. Iliescu/Voiculescu/Ponta stiu ce vorbesc. Si o miutime de moroi ce voteaza a’mproastea…. Sunt oricum de la “bobor” nu din banii lor de buzunar. “Ciubuc”ul pe care-l primesc de la stapani. Si se stie ca tarii sovietici au fost mereu stapani ce dau “ciubuce” consistente. C-asai romanul. Stapan in grajdanul lui.
Buna seara.
Daca nu a postat nimeni interviul asta, il postez eu:
http://adevarul.ro/locale/timisoara/title-1_53f76d6a0d133766a87de94f/index.html
“Eu merg foarte mult prin ţară şi vă spun că mi-e greu să mai discut cu cineva care este de dincolo de Munţii Carpaţi. Nu sunt secesionist. Dar ei nu au nimic în cap, sunt oameni primitivi.
Uitaţi-vă la televiziunile care se desfăşoară în Bucureşti. Dacă îmi arătaţi una despre care să spui ceva bun… Nu avem oameni, producători… La noi, televizunea face educaţia ratingului, adică a majorităţii populaţiei. Dacă 90 la sută din oameni sunt manelizaţi, televiziunile vor oferi emisiuni pentru ei, nu pentru cei 10 la sută culţi.
Niciunde în lume, oamenii de cultură şi de elită nu s-au dus spre societate, ci societatea a trebuit să îi descopere, să îi aducă în faţă. Societatea românească nu-l caută pe omul de cultură, pentru că nu-l înţelege, nici nu ştie ce face. Şi apoi, dacă modelele lor sunt oameni primitivi, nu poţi să le ceri mai mult.”
Citeste mai mult: adev.ro/narspf
Super!Incep sa cred ca manipularea si spalatul creerelor in perioada ce se doreste apusa a generat mutatii genetice, romanul este dependent de televiziune 🙁
Manelizarea Tarii s-a facut intr-un pas alert, a generat dependenta mai ceva ca fast food-ul.
@Mac grecgor…
Mereu e usor sa arati spre popor… Mereu gasesti exemple de imbecilizare… De asta le e usor televiziunilor… Programe imbecile, pentru imbecili, emisiuni facute de imbecili… Nimic nou.
Dar nu asta e rolul televiziunilor. Nu sustinerea imbecililor, ci sustinerea elitelor. La noi si-au asumat rolul acesta. Imbecili pentru imbecili. Se bat ca tampitii pentru rating. Rating de imbecili…
Ei nn-au nici o vina… sunt niste ingerasi… cu coarne… 👿
http://politeia.org.ro/ziarul-de-duminica/ziarul-de-duminica-24-august/30787/
Buna dimineata! 🙂
Oricat de mult mi-ar place sa avem o monarhie inapoi la conducerea “spirituala” a tarii trebuie sa recunosc ca tanarul rege Mihai, sub influenta unor ” cartite nemernice” a facut o greseaka imensa lasand trupele ruse sa ocupe Romania fara lupta. Planul Generalului Antonescu era de departe cel mai bun pentru Romania si pentru Europa in vremea aia, strategic vorbind. Generalul era un strateg fara pereche in Europa la vremea respectiva si trebuia ascultat. Acum, asa cum s-a intamplat a fost cel mai bine, dar uite ce zic retarzii din guvernul rus acum despre romani: usor de cucerit pentru ca nu au coloana vertebrala!
buna ziua! 🙂 comentati la ceva zile diferenta, insa va multumesc pentru parere!
Cetatene, istoria trebuie invatata ca sa nu fie repetata! Mai bine mai tarziu decat niciodata!! Scuze ca nu am urmarit articolele in de-aproape, ai dreptate aici!
Moderat Cetatean: Mai multa retinere nu strica!Merci!
Felicitari pentru articol, oricum, e un demers deosebit de apreciat!!!
Merci, e articolul lui Theophyle, Dumnezeu sa il ierte!