Lucian Boia: De ce este România altfel?
| 27/11/2012 | Autor theophyle Categorii: Carte, Magazin Istoric |
De ce este România altfel? Este nouă carte a reputatului istoric Lucian Boia, “denuntatorul miturilor protocroniste” ale românilor. O carte cu 120 de pagini (de fapt 117), care se citeşte rapid pentru a fi recitită pe indelete intr-o alta zi, sau in aceaşi.
Lucian Boia marturiseste ca i-a venit ideea să scrie acesta carte în urma „psihodramei politice” din vara aceasta, care a stârnit reacţiile de stupoare din partea forurilor occidentale şi care „a lăsat impresia că ţara e defectă”. Ca istoric, a căutat în trecut răspunsul pentru situaţia în care ne aflăm. „Dacă România arată într-un anume fel şi dacă guvernările şi până la urmă românii sunt aşa cum sunt, asta ţine de istorie”, afirmă Lucian Boia, precizând însă că nu pledează pentru deresponsabilizarea guvernelor, a instituţiilor şi a românilor din ziua de astăzi. În volumul său, istoricul identifică momentele care au contribuit la rămânerea în urmă a României şi demontează exagerările şi mistificările istoriografiei noastre. Pe lângă faptele din trecutul îndepărtat, Boia abordează şi chestiuni de istorie recentă: confuzia valorilor de după Revoluţie şi „mahalaua românească“, brandul de ţară, „apatia la români” sau „comedia politicii”.
Intr-un fel sau altul noul volum este o continuare a volumului “România – istorie, mituri, mentalitate “, carte in care mentiona ca:
„Istoria a fost întotdeauna şi un instrument de putere. Cine stăpâneşte trecutul are şanse mari de a stăpâni şi prezentul. După 1989, condiţionarea opiniei publice prin istorie s-a dovedit a fi o constantă a strategiei Puterii, un mijloc cu atât mai abil, cu cât pentru cei mai mulţi este insesizabil. Societatea civilă trebuie să înveţe să se apere de «intoxicarea» prin istorie. Educaţia civică presupune nu numai tradiţionala valorizare de tip eroic a faptelor istoriei naţionale, ale cărei virtuţi identitare nu le contestăm; ea presupune şi asumarea critică şi responsabilă a propriului trecut, ca şi deprinderea «decodării» mesajului istoric, care, ca orice mesaj, urmăreşte «ceva»”(Lucian Boia)
Citandu-l din noua carte, aproape ca ne intoarcem la sfarsitul celei anterioare:
„Ţările şi naţiunile sunt diferite. Asemănătoare şi diferite. România intră şi ea, fireşte, în acest joc al asemănărilor şi deosebirilor. Nu cumva este totuşi şi mai diferită? Cu alte cuvinte, nu se situează oare mai „excentric”, sub tot felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativă normalitate europeană?
Modul extravagant în care s-a derulat psihodrama politică din vara anului 2012 a lăsat impresia că ţara e defectă. Desigur, cei care privesc din afară sunt mai impresionaţi decât românii, obişnuiţi cât de cât cu ei înşişi, dar până şi printre români exasperarea creşte. Ceva nu merge în România, şi nu doar sus, în clasa politică, şi nu doar deieri, de alaltăieri. Să fie un blestem? Nu, e doar o istorie. Dar poate că înseamnă acelaşi lucru.“ (Lucian Boia)
Raspunzand la intrebarea directa – Este România altfel? Profesorul Boia 
clarifica: E altfel în nişte limite europene, nu suntem chiar atât de exotici, dar, dacă ne comparăm cu popoarele Europei, cred că românii au acumulat de-a lungul secolelor mai multe note de diferenţiere. Oamenii acuză guvernul în funcţiune sau pe cel care l-a precedat, vorbind de „greaua moştenire”. Eu nu vreau să spun că nu există o responsabilitate guvernamentală, a instituţiilor statului şi a fiecărui român, până la urmă, însă cred că problema e mai complicată şi mai gravă, pentru că e vorba de rezultatul unei istorii. Nu poţi schimba o ţară de azi pe mâine. Asta nu justifică inerţia de acum, lipsa de imaginaţie sau lipsa de acţiune, nu putem să punem totul în seama trecutului. Demersul meu reprezintă o constatare de istoric. Până la urmă, prezentul este opera trecutului. Dacă România arată într-un anume fel şi dacă guvernările şi până la urmă românii sunt aşa cum sunt, asta ţine de istorie. Istoria a marcat societatea românească cu tot felul de întârzieri.
Lucian Boia vorbeste in aceasta carte despre evenimentele de pe scena politică în vara anului acestuia au dovedit că ţara e defectă. Oamenii au fost uluiti de riposta occidentului la aceste evenimente, ceea ce nu au inteles majoritatea lor, citez: Deci trebuie să-i înţelegem că sunt uluiţi de lipsa aceasta de siguranţă, de regularitate, de respect faţă de norme. România e o ţară imprevizibilă. Occidentul a încercat să construiască o lume raţională, organizată, previzibilă, iar românul nu-şi prea găseşte locul într-o asemenea lume. Asta pentru că suntem o societate întârziată, avem o întârziere istorică. Asta zic şi-n carte: istoria noastră începe practic în secolul al XIV-lea, odată cu întemeierea Principatelor, or asta e extrem de târziu chiar şi în comparaţie cu popoarele din jur, nu mai vorbesc de cele occidentale. Deci am avut un start întârziat. Apoi, au fost tot felul de dereglări şi de rămâneri în urmă care s-au tot acumulat. Apoi s-a ajuns la comunism. Noi spunem că e de vină comunismul pentru situaţia în care suntem azi. Bineînţeles că e aşa, dar comunismul e mai de vină la noi decât în alte ţări, pentru că s-a aşezat pe un teren care era la rândul lui insuficient consolidat. Cum îţi aşterni aşa dormi!
Sfarsit pesimist, de genul in care eu imi permit sa termin multe din articolele mele la capitolul „Comedia politicii“, scrie maestrul, citez:
Cred că românii s-au cam plictisit de spectacolul acesta, dar nu ştiu ce pot să facă, pentru că o să avem parte în continuare de el, să nu ne închipuim că o să avem parte de altceva!
O carte musai de citit, la fel ca majoritatea lucrarilor lui Boia.
Un interviu interesant din care am spicuit si eu cateva raspunsuri ale profesorului. Adevarul – Lucian Boia: „Românii sunt un popor foarte complexat“
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Salut! 🙂
Cartea asta stă la rînd, încă. Am de sfîrşit mai întîi, cartea domnului Pleşu “Parabolele lui Iisus”.
Salut tibi 🙂
Eu sunt la mijloc cu Plesu 🙂
Dureros adevar – “prezentul este opera trecutului”.
ca sa parafrazez – si viitorul este cel pe care il vom “face” in prezent!
suta la suta de acord. la fel de fatalist gandesc si viitorul, nu cred ca se poate deocamdata schimba ceva. Doar timpul…
Buna ziua!
deci se pare ca suntem mai exotici sau excentrici decat ne credea Europa …. nu poti sterge cu buretele istoria
Ca de obicei o carte de citit , multumesc Theophyle pentru ca promovezi aceste carti… 🙂
Salut Miki,
Promovez ceea ce iubesc si cred ca si poate alti nu urasc 🙂
O să citesc lucrarea, probabil va fi la fel de incitantă ca tot ce scrie L. Boia
“Lucian Boia vorbeste in aceasta carte despre evenimentele de pe scena politică în vara anului acestuia au dovedit că ţara e defectă”
Tara, fiind defecta(Si asa este, cine nu e constient de acest lucru,….), in mod normal ar trebui repusa “in functiune”! Dar din interior, putin probabil. Poate, ne vor “ajuta” cei care au mai facut-o in ultimii 100 de ani.
Doamne fereste 🙁