Europa în criză – un demers istoric (1) / Între ziduri
| 17/09/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric, Magazin Politic |
Între ziduri – criza celor 50 de ani
Istoria este si intotdeauna o sa fie parte din politica cotidianului. Nimic nu este desprins de ea si nimic nu se poate naste in afara trecutului. Suntem cu totii parte din trecut si prezentul nu poate fi nimic altceva decat rodul acestui trecut. Daca tot discutam de trecutul prezent in disputele politice ale cotidianului, de ce sa nu ne amintim despre o perioada asemanatoare cu cea pe care o traim petrecuta acum…1700 de ani. O perioada bantuita de o criza cumplita cu multe asemanari la ceea ce se intampla astazi.
Criza despre care vorbesc s-a petrecut intre anii 235–284 d.Hr. si este cunoscuta in istorie sub numele de “criza secolului al III-lea” sau “criza imperiala”. Criza respectiva are doua elemente, care isi pot gasi foarte simplu paralele in contemporaneitatea noastra. Primul ar fi politic-militar si al doilea ar fi economic-financiar si social. Criza incepe cu uciderea Imparatului Alexandru Sever (208 – 235 d.Hr.) si sfarsitul dinastiei Severilor. Alexandru Sever este fara indoiala unul din “primii europeni”.
Originar de la periferia imperiului (Fenicia-Siria Romana), el se straduieste sa conduca o politica de integrare de multe ori “fortata”. Este iubitor al artelor, promotor al noilor tehnologii, construieste drumuri si edificii publice. Este “multiculturalist”, doreste sa-i ridice lui Iisus un templu incercand sa-l includa in panteonul formal al Imperiului si construieste la Roma o sinagoga daruind unele ramasite din capturile lui Titus, cel care a distrus Templul de la Ierusalim ( vestitul sul al lui Sever – Severus Scroll). Politica lui economica este ciudat de liberala, avand in vedere timpul respectiv. Micsoreaza taxele, limiteaza dobanzile la un nivel “suportabil”, stabilizeaza moneda, care la inceputul domniei sale indica semne de inflatie – cantitate de argint a dinarului imperial scazand de la 1,43 grame la 1,30 grame. La sfarsitul domniei sale dinarul se intoarce la valoarea initiala de 1,50 drame, adica mai mult de 50% din gramajul monedei. Intr-un fel sau altul, o Europa imperiala bine oranduita.
Marea problema a fost ca la varsta de 28 de ani respectivul imparat a fost ucis de trupele sale pe Malurile Rinului (astazi orasul Maintz). Problema lui a fost in primul rand tendinta de a rezolva conflictele nu dupa metoda romana ci cu ajutorul diplomatiei si mituirea capeteniilor triburilor germanice cu care se razboia.
Desi criza a izbucnit dupa moartea lui Alexandru Sever, semnele ei se vad de pe timpul Imparatului Hadrian, cu o suta de ani inainte de izbucnirea respectivei crize. Asa cum se vede, fiecare imperiu cu “Irakul sau Afganistanul” lui. Hadrian intelege dupa a doua rascoala a triburilor britanice (120-21) ca nu poate cuceri tot teritoriul si nu poate castiga razboiul cu indigenii si construieste vestitul zid (Zidul lui Hadrian) de 120 de Km, impartind de fapt insula si limitand pentru prima data granitele Imperiului.
Criza declansata de moartea lui Alexandru Sever produce o instabilitate economica majora. Centrul imperiului nu mai poate asigura siguranta necesara comertului si industriilor producatoare. Se revine la o hiper-inflatie devastatoare. Monedele nu mai contin nici macar 20% din argintul necesar; comertul trece la barter, care ingreuneaza si mai mult viata economica a imperiului, marfurile nu mai circula in siguranta, deci si schimburile barter nu mai pot fi facute. 10 ani de la inceputul crizei Imperiul Roman se scindeaza de fapt in trei regiuni, care devin autonome – Regiunea Galica, care includea de fapt vestul european (Galia, Hispania si Britania), Palmira ce includea provinciile estice (Anatolia, Siria-Palestina si Egiptul) si centrul European, care ramanea sub stapanirea Romei la sud de Dunare si Rin.
Lipsa marfurilor si a materiei prime necesare industriei si mestesugarilor concentrati in orasele regiunilor imperiale, consumul alimentelor alterate sau de calitate inferioara, saracirea profunda a orasenilor (care de fapt era clasa mijlocie a imperiului) dezlantuie molime una dupa alta. O ultima epidemie (probabil de variola – altii spun ciuma bubonica) decimeaza aproape jumatate din populatia oraselor. Masele de oraseni se retrag spre zonele agrare, incercand o agricultura de subzistenta. Daca nu era suficient, flamanzii din Asia sau din nordul Europei navalesc sa prade tot ceea ce mai ramasese in picioare. Vizigotii, Almanii, Vandalii, Carpii, impreuna cu Palmirenii matura aproape tot ceea ce se crease intr-o jumatate de mileniu.
Dupa trecerea acestor 50 de ani de criza si dupa una dintre cele mai violente in istoria scrisa a omenirii, Europa Romana a reusit sa creeze lideri care au reunificat-o si au reusit sa o stabilizeze pentru mai mult de un secol in vest si un mileniu in est. Aurelian este omul care a reusit sa reuneasca din nou Imperiul Roman, cel mai puternic din cate au existat vreo data. Cunoscut in istoria meleagurilor noastre ca cel care s-a retras din Dacia.
Data fiind lungimea considerabilă a graniţei nordice imperiale (de la Atlantic până în Orientul Mijlociu) pe care se exercitau presiunile populaţiilor migratoare barbare (în general) şi a dacilor liberi în zona carpatică, Aurelian a dispus retragerea armatei şi a administraţiei romane din Dacia în anul 271, în vederea consolidării frontierei balcanice pe linia Dunării de Jos. În 274 este lichidată şi secesiunea Regatului galic; Aurelian restaurează astfel unitatea statului roman.
Aurelian a guvernat fără senat, care a pierdut şi dreptul de a bate monedă de aramă, alegându-şi singur colaboratorii. Aurelian întăreşte autoritatea imperială şi întreprinde o serie de reforme administrative şi economice, vizând consolidarea statului în vederea depăşirii crizei din secolul al III-lea, efectuand si o reformă monetară (emisiuni de aur, argint şi aramă), a reinstaurat schimburile comerciale. În politica externă Aurelian a înregistrat succese remarcabile, aparand imperiul de invaziile barbare şi a refacut unitatea acestuia. Cel mai important lucru pe care l-a facut totusi Aurelian este construirea zidului care-i poarta numele si care a dat Romei inca secole de supravietuire.
Fiecare va citi randurile de mai sus si poate si bibliografia propusa si va putea face comparatiile necesare conform parerilor si cunostintelor personale.
Singura intrebare care ar ramane deschisa– putem noi trai fara ziduri (la figurat mai mult decat la propriu)? Am evoluat noi atat de mult ca sa ne permitem acest lucru sau mai bine zis au evoluat cu totii asa cum am dori? Putem noi invata ceva din istorie sau numai ne folosim de ea in scopuri politicianiste!
Epilog: “Ce a fost, va mai fi, si ce s-a facut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare. daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: “Iata ceva nou!” de mult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra” (Eclesiastul 1:9-10).
Bibliografie:
On-Line:
[1] Valorile monedei romane; inflatie si hiper-inflatie in Imperiul Roman.
[2]Dr. E.L. Skip Knox – Crisis of the Third Century (235-285)
[3] Hugh Kramer – Crisis of the Third Century
[4] Extra on Scribd.
Literatura:
John F. White, Restorer of the World: The Roman Emperor Aurelian Spellmount, 2004.
H. St. L. B. Moss, The Birth of the Middle Ages, Oxford University Press, January, 200
Ferdinand Lot, End of the Ancient World and the Beginnings of the Middle Ages, Harper Torchbooks Printing New York, 1961
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Legat de Europa , cred ca multi din exterior ( americani, asiatici etc) o vad ca o singura tara, numai europenii nu vor sa vada acest lucru. Crizele sunt generate in special de neincredere, iar neincrederea de demografie – cind nu ai copii ,nu ai viitor si nici pentru ce sa lupti. Cam aceasta este si situatia tarii noastre daca nu imbunatatim demografia vom fi in perpetua criza si morala si economica. Coruptia la noi e generata de nepasare, cind nu ai copii nu-ti pasa de nimic “apres mois le deluge”.
salut bigone,
Europa nu are nici o sansa fara o federatie! Nici noi 🙁
Buna ziua!
Consider aceasta serie de articole despre SUE (acronim neinspirat lansat de Basescu) ca pe un sondaj.
Raspunsul este nu, pentru ca actualele structuri europene sunt necredibile, iar suplimentar relatiile si raporturile dintre state (dar si oarecum surprinzator, intre popoare, intr-o anumita masura), in prezent sunt nesatisfacatoare.
Poate altadata, in alte conditii.
Eu cred ca SUe trebuie sa-si defineasca inde sistemele de check and balance apoi probabil va deveni mai credibila. O alta problema de rezolvat este cea a coruptiei ( sub diferite ele forme ). Apoi ( sau deja) trebuie sa gaseasca curaj sa atace problema migratiei. In Europa a inceput prabusirea civilizatiei din interior, trebuie gasite solutii inovatoare pentru a stopa prabusirea.
S-au facut si lucruri bune, cel mai recenta decizie buna este cea care va duce la eliminarea romingului si va deschide posibilitatea de concurenta intre oferte din diverse state.
Cred ca am timp pentru o precizare: in mediile “conspirationiste”, UE cea actuala mai este supranumita noua Uniune Sovietica etc. In acelasi timp, Rusia isi continua expansiunea politica, atacand zilele acestea partea vestica a fostei URSS – cel puţin!, deci inca o Uniune Sovietica (cu capitala la Moscova – corect e cu numarul 3?). Asadar, Romania e ca mai intotdeauna o frunza in vant intre marile puteri, dar poate mai subreda ca niciodata.