Comorile Templului şi adevăratul Indiana Jones
| 07/05/2013 | Autor theophyle Categorii: Dosare, Magazin Istoric |
Sulul de Arama de la Qumran – 3Q15
In luna Martie a anului 1952, o grupa de arheologi descopera la Qumran, in pestera numarul 3, un sul gravat pe doua foi de arama, care la origine fusese o singura foaie la dimensiunile de 2.40 × 0.30 m. Intre anii 1955/56, H. W. Baker, de la Universitatea din Manchester din Anglia, reuseste desfacerea acestui sul, care in timpul celor aproape 2000 de ani se sudase din cauza caldurii si fusese extrem de oxidat, pur si simplu coclise. Pentru a desface acest sul a fost nevoie de segmentarea lui in cateva “foi” din acest sul de arama.
Sulul este de origine Eseniana; nu este clar daca este vorba de comorile primului Templu (Solomon – daramat de Asirieni) sau al doilea (Irod – daramat de Romani); importanta lui a fost extrem de mare, luand in considerare ca a fost inscriptionat in arama si nu scris pe piele de animal, autorii crezand ca metalul va fi mult mai rezistent decat manuscrisul obisnuit.
Desi limba vorbita in acel timp in Iudeia era Aramaica (contemporan cu Iisus) , textul este scris in Ebraica, ceea ce denota ca Esenieni probabil nu se foloseau de Aramaica, considerand-o probabil o limba straina. Deoarece Crestinismul timpuriu in primele lui faze, cand toti Apostolii lui Iisus erau evrei, la fel de “nationalisti” si anti-Romani, asemanandu-se extrem de mult cu acestia, ridica posibilitatea ca limba vorbita (cel putin scrisa) de ei a fost Ebraica.
Este absolut clar ca acest sul a fost “scris” (mai bine zis inscriptionat sau gravat) de patru persoane diferite, intr-un fel de CA (consiliu de administratie) antic al comorilor inventariate.
Valoarea comorilor estimata de marele savant francez Dupont-Sommer la aproximativ 4000 de talanţi, care dupa datele pe care le avem din Noul Testament ar fi 1 Talant = 58.9 kg de argint, adica in total 235,600 Kg de argint; daca a fost vorba de talant roman atunci ar fi fost vorba “numai” de 1 Talant = 32.3 kg, adica 192,200 kg de argint. Fiecare talant avea 60 de mina, si fiecare mina avea 60 de shekeli.
Dupa pretul de azi al argintului care ar fi 23.70 USD per ounce – vorbim de aproximativ 163 milioane de dolari. O suma frumusica pe atunci.
Comorile Templului şi adevăratul Indiana Jones†
NOTA: Articolul de mai jos a fost scris in 2009, adica un an inainte de moartea doctorului Jones†, care a decedat in 2010.
In legatura cu cele de mai sus vreau sa vi-l prezint pe adevaratul Dr. Jones, cel care a stat la baza creatiei lui George Lucas “Indiana Jones“, interpretata de 
Harison Ford in cele 5 filme. Numele lui este Dr. Vendyl Jones, s-a nascut in Texas acum 79 de ani, el este inca in puteri si continua sa caute Chivotul Legii. L-am cunoscut pe Dr. Jones acum vreo 25 ani si am avut cateva discutii extrem de interesante, desi putin contradictorii. Dr. Jones este un crestin extrem de religios, cu niste idei putin cam “neortodoxe”, care sunt destul de controversate. Prima lui cariera a fost de pastor (preot protestant) Baptist, curentul crestin majoritar in sudul Statelor Unite. Prin 1956 a hotarat ca crestinismul nu poate fi inteles cu adevarat decat daca sunt cunoscute sursele biblice ebraice. A intrat intr-o scoala religioasa ebraica (Yeshiva), unde a reusit sa cunoasca interpretarile ebraice ale bibliei. Aceasta cunoastere, zice el, l-a transformat “intr-un mai bun crestin”.
In 1964 incepe publicarea “sulului de arama” descoperit in pestera no. 3 de langa Qumran (3Q15), in anul 1952. In acest sul sunt inregistrate toate comorile Templului din Ierusalim. Profund impresionat, Vendyl “Indiana” Jones ajunge in Israel, unde isi termina doctoratul si isi incepe activitatea arheologica in compania celor mai mari arheologi biblici ai vremii (Profesorii Kohavi, Anson Rainey si Hillel Geva).
Din 1972 Jones incepe sapaturile proprii in cautarea comorilor templului, inclusiv “Chivotul Legii“, bazandu-se pe acest sul gasit la Qumran, despre care noi vom vorbi in articole urmatoare,. Cu ajutorul a 300 de voluntari 
conduce 8 santiere in situri diferite. Din cauza unor dispute cu pseudo-arheologul Zoe Zias (care este mare mahar, fara a avea nici o competenta in afara pupincurismului), dar si cu marele savant biblic crestin Robert Elliot Friedman, Jones nu mai primeste permis de a sapa in Israel. Dupa o lupta continua cu autoritatile, sprijinit insa de multi oameni de bine (inclusiv, scriitorul randurilor acestea), Dr Jones primeste persmisul de a sapa din nou. In 1988 Dr. Jones face o mare descoperire arheologica, gaseste un recipient care continea material uleios ce servea in Templul de la Ierusalim (Shemen Afarsimon) la unsul Regilor si la slujba Chivotului Legii cand era deschis in ziua sfanta de Yom Kippur. Acest material compus din 8 substante organice diferite a fost analizat de Institutul Weizmann si Univesitatea Bar-Ilan si gasit autentic (din punct de vedere al vechimii).
Din nefericire, Dr. Jones aluneca in misticism (dupa vindecarea miraculoasa de un cancer netratabil) si incepe o perioada de “arheologie escatologica” insotit de preoti si rabini Kabalisti. Aici, dupa umila mea parere, se desparte de stiinta, practicand altfel de lucruri care nu au nici o legatura cu ea.
Dr. Jones ramane pentru mine o figura importanta in arheologia biblica, indiferent de parerea unor “confrati.” Sper sa ajunga la 100 de ani si sa gaseasca Chivotul Legii. [ n.r. RIP! din nefericire nu s-a putut!]
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
dar din listă ce s-a găsit, sau ce poate fi găsit?
şi cam ce au reuşit să dezgroape templierii?
Templieri nu au ajuns la locurile mentionate in lista. Probabil ca au gasit o parte din cele ascunse sub templu. Nimeni nu stie unde au ajuns ceea ce au gasit templierii de maine publicam o serie de articole legate de aceste comori. In special de chivotul legii.
Esti sigur cind scri : “Nimeni nu stie unde au ajuns ceea ce au gasit templierii” ? 😆
Chiar nu !
”
În martie 1988 arheologul Vendyl Jones şi echipa sa au descoperit un vas cu totul aparte într-una din peşterile de la Qumran. Acesta conţinea un lichid roşu de consistenţa mierii. Se presupune că acesta este singurul recipient care s-a păstrat şi că este uleiul sacru destinat ungerii altarului (Mishkan), preoţilor (Cohanim) şi regilor. În aprilie 1992 aceeaşi echipă a descoperit o cantitate de 600 kg de subtanţă organică roşie cu nuanţe brune, sigilată într-un siloz din complexul Qumran. Analiza ei a arătat că include urme a cel puţin opt din cele unsprezece mirodenii folosite la prepararea amestecului sacru (Ketoret)
În 1994 mirodeniile sfinte i-au fost prezentate lui Rav Yehudah Getz, rabinul şef al locurilor sfinte, care a sugerat ca o cantitate mică să fie arsă în combinaţie cu sare de Sodoma şi sodă de Karshina, substanţe descoperite în aceeaşi peşteră. Parfumul ars a fost extrem de puternic persistând câteva zile în vecinătate, zonă pe care a purificat-o de insecte şi paraziţi. Aceste efecte sunt, de altfel, menţionate şi în Talmud
”
din cartea lui Octavian Coifan